ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2940/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de la data

de 18 mai 2007, pronunțată în dosarul nr. 16380/3/2006, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca

instanță de apel, a menținut starea de arest a inculpatului D.M.A., deținut în

baza mandatului de arestare preventivă nr. 94/ UP din 17 martie 2006 emis de

Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 397/D/P/2004.

Instanța de apel a apreciat

că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv

dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., se mențin și impune în continuare

privarea de libertate a inculpatului, cât și a inculpaților nerecurenți, T.D.C.,

G.F.

Împotriva încheierii,

inculpatul D.M.A. a declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării

preventive și susținând că este membru al Asociației R. din Giurgiu, a

participat la evenimentele culturale organizate, demonstrând prin această

activitate dorința de reinserție socială.

Trecând la soluționarea

recursului, în raport de critica formulată, instanța constată nefondată calea

de atac cu următoarea motivare.

Inculpatul face parte

dintr-un grup procesual de persoane care au aceeași calitate, și a fost trimis

în judecată și condamnat de Tribunalul București prin sentința penală nr. 90

din 25 ianuarie 2007 la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 4 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

Rolul său în grup a fost de

a asigura transportul prin înghițire a unor capsule de heroină din Venezuela,

către Olanda, activitate pentru care obținea beneficii financiare.

Potrivit dispozițiilor art. 300

2

cu referire la art. 160

b

C. proc. pen., instanța verifică periodic

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

În cauza dedusă judecății,

instanța de apel, a procedat legal și temeinic la aplicarea acestor dispoziții

procesuale, motivând soluția de menținere a arestului preventiv dispusă față de

inculpat.

Condițiile cumulative

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în mod corect s-au apreciat ca

îndeplinite, pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a

inculpatului, fiind dovedit cu evidență de modul organizării activității

infracționale, circumstanțele de clandestinitate în care au fost concepute

faptele de mare pericol social, în săvârșirea cărora au fost antrenate mai

multe persoane.

Cum instanța de apel a făcut

o corectă aplicare din punct de vedere al legalității și temeiniciei a

dispozițiilor procesuale care reglementează verificarea periodică a măsurii

preventive luată față de inculpat, recursul declarat de acesta va fi respins ca

nefondat potrivit dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.M.A. împotriva încheierii din 18 mai 2007,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în dosarul nr. 16380/3/2006 (nr. 780/2007).

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 mai 2007.