ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2940/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de la data de 18 mai 2007, pronunțată în dosarul nr. 16380/3/2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de apel, a menținut starea de arest a inculpatului D.M.A., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 94/ UP din 17 martie 2006 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 397/D/P/2004. Instanța de apel a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., se mențin și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, cât și a inculpaților nerecurenți, T.D.C., G.F.

Împotriva încheierii, inculpatul D.M.A. a declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și susținând că este membru al Asociației R. din Giurgiu, a participat la evenimentele culturale organizate, demonstrând prin această activitate dorința de reinserție socială. Trecând la soluționarea recursului, în raport de critica formulată, instanța constată nefondată calea de atac cu următoarea motivare. Inculpatul face parte dintr-un grup procesual de persoane care au aceeași calitate, și a fost trimis în judecată și condamnat de Tribunalul București prin sentința penală nr. 90 din 25 ianuarie 2007 la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen.

și art. 41 alin. (2) C. pen. Rolul său în grup a fost de a asigura transportul prin înghițire a unor capsule de heroină din Venezuela, către Olanda, activitate pentru care obținea beneficii financiare. Potrivit dispozițiilor art. 300 2 cu referire la art. 160 b C. proc. pen., instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. În cauza dedusă judecății, instanța de apel, a procedat legal și temeinic la aplicarea acestor dispoziții procesuale, motivând soluția de menținere a arestului preventiv dispusă față de inculpat. Condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în mod corect s-au apreciat ca îndeplinite, pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, fiind dovedit cu evidență de modul organizării activității infracționale, circumstanțele de clandestinitate în care au fost concepute faptele de mare pericol social, în săvârșirea cărora au fost antrenate mai multe persoane.

Cum instanța de apel a făcut o corectă aplicare din punct de vedere al legalității și temeiniciei a dispozițiilor procesuale care reglementează verificarea periodică a măsurii preventive luată față de inculpat, recursul declarat de acesta va fi respins ca nefondat potrivit dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.A. împotriva încheierii din 18 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 16380/3/2006 (nr. 780/2007). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2007.