ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4971/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 115 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul V.S. a fost condamnat, la pedeapsa de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1085 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 161 din 17 iulie 2000 pronunțată de Judecătoria Brezoi, județul Vâlcea și contopirea acestuia cu pedeapsa de 25 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 57 și art. 71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei timpul executat de la 4 iunie 2006, la zi.

În baza art. 113 alin. (1) și (4) C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical de specialitate psihiatrică până la însănătoșire. S-a constatat că nu există constituire de parte civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1500 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ziua de 3 iunie 2006, inculpatul a lovit-o cu pumnul pe victima G.P. (soțul mamei sale adoptive) în casa scării blocului în care locuiau. Din lovitură, victima s-a dezechilibrat și a căzut, inculpatul lovind-o în continuare cu picioarele peste cap și torace și suindu-se efectiv peste trunchiul acesteia.

Moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței acute cardio-respiratorii consecutivă unei asfixii mecanice prin regurgitat sanguin, consecința unui traumatism cranio-facial, fractură de piramidă nazală cu epistaxis posterior. Între leziunile traumatice și producerea morții există legătură directă de cauzalitate. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare și de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raport de constatare medico-legală (autopsie), raport de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorilor G.E., B.M., Ș.G.C., declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 95 din 18 septembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul V.S., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere concluziile expertizei psihiatrice referitoare la starea de sănătate a inculpatului. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică legală și temeinică infracțiunii săvârșite de acesta.

Cu privire la individualizarea pedepsei însă, Curtea constată că aceasta s-a făcut în mod greșit, fără a se aprecia în mod just asupra tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. Inculpatul V.S. este o persoană cu probleme medicale și comportamentale; este bolnav de epilepsie și prezintă crize de pierderea cunoștinței, precum și tulburare de personalitate impulsiv-explozivă. Refuzul victimei de a-l lăsa să înstrăineze un bun din casă i-a provocat nemulțumirea și o stare de mare agitație. Între inculpat și victimă exista o stare veche de tensiune care a potențat izbucnirea violentă a acestuia din urmă. De altfel, tendințele antisociale impasive și instabilitatea psihică a inculpatului, au determinat ca în concluziile expertizei medico-legale psihiatrice, inculpatul să fie caracterizat ca prezentând mare periculozitate socială și să i se recomande măsuri de siguranță medicală.

În conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (1) și (4) C. pen., instanța de judecată a și dispus, de altfel, obligarea inculpatului la tratament medical de specialitate psihiatrică până la însănătoșire. Având în vedere împrejurările comiterii infracțiunii, existența unei antipatii pronunțate între părți, afecțiunile psihice de care suferă inculpatul, provocarea de către victimă a stării de iritabilitate a acestuia, modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, prin lovire cu pumnii și picioarele, Curtea consideră că pedeapsa aplicată acestuia de 25 ani închisoare este exagerată și se impune reducerea acesteia. În consecință, Curtea urmează să admită recursul inculpatului pentru motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. și să reducă pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., de la 25 ani închisoare la 20 ani închisoare. Curtea consideră că, pedeapsa stabilită în acest cuantum este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ stabilit de art. 52 C. pen. și corespunde cerințelor art. 72 C. pen., de a se aplica o pedeapsă necesară și suficientă pentru fapta comisă. În cauză vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor, inclusiv cele referitoare la menținerea revocării liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1085 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 161 din 17 iulie 2000 a Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea, rest care se contopește cu pedeapsa de 20 ani închisoare, urmând ca inculpatul V.S.

să execute pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de 10 ani. Durata reținerii și arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată începând cu 4 iunie 2006, la zi. Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 95 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 115 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Vâlcea numai cu privire la individualizarea pedepsei. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., de la 25 de ani închisoare la 20 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4 iunie 2006 la 24 octombrie 2007. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2007.