ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4971/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 115

din 20 iunie 2007 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul V.S. a fost condamnat, la

pedeapsa de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a

dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1085 zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 161 din 17 iulie 2000 pronunțată de Judecătoria Brezoi, județul Vâlcea și

contopirea acestuia cu pedeapsa de 25 ani închisoare, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 57

și art. 71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din durata pedepsei timpul executat de la 4 iunie 2006, la zi.

În baza art. 113 alin. (1)

și (4) C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical de

specialitate psihiatrică până la însănătoșire.

S-a constatat că nu există

constituire de parte civilă.

În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 1500 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, în ziua de 3 iunie 2006, inculpatul a lovit-o cu

pumnul pe victima G.P. (soțul mamei sale adoptive) în casa scării blocului în

care locuiau.

Din lovitură, victima s-a

dezechilibrat și a căzut, inculpatul lovind-o în continuare cu picioarele peste

cap și torace și suindu-se efectiv peste trunchiul acesteia.

Moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat insuficienței acute cardio-respiratorii consecutivă unei

asfixii mecanice prin regurgitat sanguin, consecința unui traumatism

cranio-facial, fractură de piramidă nazală cu epistaxis posterior.

Între leziunile traumatice

și producerea morții există legătură directă de cauzalitate.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de sesizare și de cercetare la fața

locului, planșe fotografice, raport de constatare medico-legală (autopsie),

raport de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorilor G.E., B.M.,

Ș.G.C., declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Pitești, prin

decizia penală nr. 95 din 18 septembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul V.S., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor atacate și, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei

aplicate, având în vedere concluziile expertizei psihiatrice referitoare la

starea de sănătate a inculpatului.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au

reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând

încadrarea juridică legală și temeinică infracțiunii săvârșite de acesta.

Cu privire la

individualizarea pedepsei însă, Curtea constată că aceasta s-a făcut în mod greșit,

fără a se aprecia în mod just asupra tuturor criteriilor generale prevăzute de art.

72 C. pen.

Inculpatul V.S. este o

persoană cu probleme medicale și comportamentale; este bolnav de epilepsie și

prezintă crize de pierderea cunoștinței, precum și tulburare de personalitate

impulsiv-explozivă.

Refuzul victimei de a-l lăsa

să înstrăineze un bun din casă i-a provocat nemulțumirea și o stare de mare

agitație.

Între inculpat și victimă

exista o stare veche de tensiune care a potențat izbucnirea violentă a acestuia

din urmă.

De altfel, tendințele

antisociale impasive și instabilitatea psihică a inculpatului, au determinat ca

în concluziile expertizei medico-legale psihiatrice, inculpatul să fie

caracterizat ca prezentând mare periculozitate socială și să i se recomande

măsuri de siguranță medicală.

În conformitate cu

dispozițiile art. 113 alin. (1) și (4) C. pen., instanța de judecată a și

dispus, de altfel, obligarea inculpatului la tratament medical de specialitate

psihiatrică până la însănătoșire.

Având în vedere

împrejurările comiterii infracțiunii, existența unei antipatii pronunțate între

părți, afecțiunile psihice de care suferă inculpatul, provocarea de către

victimă a stării de iritabilitate a acestuia, modalitatea concretă de săvârșire

a infracțiunii, prin lovire cu pumnii și picioarele, Curtea consideră că

pedeapsa aplicată acestuia de 25 ani închisoare este exagerată și se impune

reducerea acesteia.

În consecință, Curtea urmează

să admită recursul inculpatului pentru motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și să reducă pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C.

pen., de la 25 ani închisoare la 20 ani închisoare.

Curtea consideră că,

pedeapsa stabilită în acest cuantum este în măsură să asigure realizarea

scopului preventiv-educativ stabilit de art. 52 C. pen. și corespunde

cerințelor art. 72 C. pen., de a se aplica o pedeapsă necesară și suficientă

pentru fapta comisă.

În cauză vor fi menținute

celelalte dispoziții ale hotărârilor, inclusiv cele referitoare la menținerea

revocării liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1085 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 161

din 17 iulie 2000 a Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea, rest care se

contopește cu pedeapsa de 20 ani închisoare, urmând ca inculpatul V.S. să

execute pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de 10 ani.

Durata reținerii și

arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată începând cu 4 iunie

2006, la zi.

Onorariul apărătorului din

oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art.

88 C. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 95 din 18 septembrie 2007 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 115 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Vâlcea

numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) și art. 37 lit. b) C. pen., de la 25 de ani închisoare la 20 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4 iunie 2006 la 24

octombrie 2007.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 octombrie 2007.