ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1682/2008

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 366 din 4 noiembrie 2004, Tribunalul Maramureș i-a condamnat pe inculpații: - B.I. în baza art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (5 fapte), la câte 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c) C. pen., înlăturând art. 75 lit. a) C. pen. Conform art. 76 alin. ultim C. pen., a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi. În baza art. ll pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat, pentru două infracțiuni prevăzute de art. 261 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. A constatat că pedepsele stabilite sunt grațiate integral potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002.

- B.G. și - B.M. ambele în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (5 fapte), la câte un an închisoare, cu aplicarea art. 28, 74 și 76 lit. c) C. pen., înlăturând art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 76 alin. ultim C. pen., a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, pentru ambele inculpate. A constatat că pedepsele stabilite pentru cele două inculpate sunt grațiate în întregime, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. A respins cererile de despăgubiri formulate de părțile civile P.S.V., I.M.N., C.I. și C.N. În baza art. 118 lit. b) și d) C. pen., a confiscat corpurile delicte, cu excepția unora dintre acestea, care au fost restituite inculpatului B.I.

Inculpații au fost obligați, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că inculpatul B.I. este administrator și asociat unic al SC E. SRL Sighetu Marmației, cu sediul social în aceeași localitate, având ca principal obiect de activitate „cafenele și baruri cu spectacol”. Inculpata B.G., soția sus-numitului inculpat, este asociat unic și administrator al SC S. SRL Sighetu Marmației cu obiect de activitate „cafenele și baruri fără spectacol”. În societatea inculpatului B.I. funcționa și localul de noapte S.L. în imobilul din str. Traian, localul având și program striptease între orele 20,00 - 4,00, inaugurat în toamna anului 2001. în acest local existau dansatoare animatoare, printre care și inculpata B.M., devenită ulterior barman, iar apoi, din luna aprilie 2002 șefă de departament divertisment.

În perioada februarie, martie 2002 inculpatul B.I. a dat mai multe anunțuri în presa locală din mai multe județe din Moldova (Vaslui, Iași) pentru angajarea unor dansatoare la localul S.L. pentru programul de noapte, anunțuri rămase fără rezultat. Între 17 - 18 martie 2002, sus-numitul inculpat, însoțit de inculpata B.M., originară din Moldova, s-a deplasat la Iași și Vaslui pentru a identifica tinere doritoare pentru angajare ca dansatoare în local. A fost, astfel, contactată partea vătămată P.S.V. din Iași prin intermediul unor cunoștințe ale inculpatei B.M. Promițându-i-se plata salariului minim pe economie, masă și cazare de către cei doi inculpați, partea vătămată P.S.V. a acceptat să se angajeze ca dansatoare.

În aceleași condiții au fost racolate părțile vătămate I.I. și C.I., care s-au întâlnit cu cei doi inculpați la barul P. din Vaslui, care le-au prezentat fotografii ale interiorului localului din Sighetu Marmației și condițiile de remunerare, precizându-le și câștigurile substanțiale pe care le pot obține de la clienții localului. Partea vătămată I.M. a fost, la rândul ei, contactată de inculpați la localul S.C.P. din Vaslui unde presta activitatea de dansatoare și după un timp de gândire de 2 zile, aceasta a acceptat oferta. Astfel că, la data de 19 martie 2002, părțile vătămate P.S.V., I.I., I.M. și C.L. au fost transportate cu autoturismul personal de către inculpatul B.l. în localitatea Gheorghieni, unde le-a avansat sumele de bani necesare pentru biletele de călătorie cu trenul (inclusiv pentru inculpata B.M.) până la Sighetu Marmației.

Inculpatul B.I. a revenit în municipiul Vaslui unde într-un local de noapte a contactat-o pe partea vătămată C.N., originară din Republica Moldova, căreia i-a promis un salariu de 1.700.000 lei, condiții de lucru de la localul S.L. și asigurând-o că poate câștiga de la clienți și 700 dolari S.U.A. seară. Văzând printre fotografiile prezentate de inculpat și unele cu dansatoare dezbrăcate, partea vătămată și-a exprimat dezacordul de a dansa astfel, inculpatul asigurând-o că este vorba de un dans în bikini și sutien și că nu se pune problema de a întreține relații intime cu clienții. După circa 2 săptămâni partea vătămată C.N. a acceptat să vină la Sighetu Marmației cu inculpatul B.I. Între timp celelalte părți vătămate, împreună cu inculpata B.M.

cu ajuns în Sighetu Marmației, fiind așteptate de inculpata B.G., care le-a transportat cu autoturismul firmei la localul S.L. Apoi inculpata B.G. le-a confirmat părților vătămate condițiile de muncă, cazare și plată promise de inculpații B.I. și B.M. După câteva zile inculpații soți B. le-au dat părților vătămate contracte scrise referitoare la condițiile de angajare, care au fost semnate de acestea. În scurt timp atitudinea inculpaților față de părțile vătămate s-a schimbat. Acestora nu li s-a acordat partea de 10 % din valoarea consumației clientului, promisă și nici sumele de bani primite direct de la consumatori în timpul programului de dans. Apoi li s-a interzis să părăsească localul atât în timpul programului de noapte cât și în timpul zilei, părțile vătămate putând ieși în oraș numai însoțite de membrii familiei B. sau de inculpata B.M.

Agenții de pază ai localului aveau consemn să nu permită părților vătămate să părăsească localul noaptea, iar în cursul zilei ușa de acces de la etajul I unde erau dormitoarele era încuiată, iar cheia la unul sau altul dintre cei trei inculpați. B.M. le-a învățat câteva mișcări de dans și împreună cu inculpatul B.I. le-a impus să se masturbeze manual, spunându-le că trebuie să facă acest lucru și pe scenă, urmând să folosească în viitor vibratoare. În timpul repetițiilor, nemulțumit de felul de executare a mișcărilor de dans, inculpatul B.I. folosea față de părțile vătămate aparatul de produs electroșocuri U, găsit cu ocazia percheziției domiciliare efectuate de poliție. După o perioadă de timp părților vătămate li s-a impus să danseze goale pe scenă, iar ulterior au fost fotografiate de inculpat în diferite poziții indecente, potrivit fotografiilor ridicate de poliție.

Inculpatul B.I. le-a obligat pe părțile vătămate să întrețină relații sexuale cu clienții localului care au achitat c/valoarea unor băuturi scumpe (prețuri între 1.700.000 lei și 4.000.000 lei). Aceste relații se consumau într-una din camerele localului, denumită „Camera de protocol” iar plata unei sticle cu băutură îndreptățea clientul la relații sexuale timp de o oră. Dacă dorea continuarea aventurii, clientul trebuia să se înțeleagă cu unul dinte inculpați (care supraveghea respectarea acestei reguli) și să mai plătească o băutură scumpă la bar. Contrar promisiunilor, din prețul băuturilor consumate de clienți, părțile vătămate nu au primit nicio sumă de bani. În condițiile sus-arătate, partea vătămată P.S.V.

a întreținut relații sexuale cu 3 bărbați, I.I. cu un bărbat, C.I. cu 3 bărbați și C.N. cu 4 bărbați. Partea vătămată I.M. a fost implicată într-o astfel de relație cu un bărbat, neconsumată însă din cauza stării de ebrietate a clientului. La comentariile părților vătămate, inculpatul B.I. le-a amenințat că le va vinde unor localuri de noapte din Borșa, unde tratamentul este mai dur. Actele de identitate ale părților vătămate au fost păstrate de inculpat. Din declarațiile acestora precum și ale martorilor M.F. și D.B. rezultă că întreaga activitate a inculpatului B.I. a fost susținută de inculpatele B.G. și B.M., aceasta din urmă fiind și șefa dansatoarelor. Nemaiputând suporta condițiile și tratamentul impus, în noaptea de 27 aprilie 2002, partea vătămată P.S.V.

a fugit din local, prezentându-se la Poliția municipiului Sighetu Marmației, sesizându-i cele întâmplate. Tot la aceeași dată martorul M.F., agent de pază la local, concediat (împreună cu colegul său D.B.) din cauza plecării părții vătămate P.S.V., s-a prezentat la Poliția de Frontieră Sighetu Marmației, denunțând aceleași fapte săvârșite împotriva persoanelor vătămate în localul S.L., conform procesului-verbal de consemnare. La data de 28 aprilie 2002, în baza autorizației nr. 326/II/2002 Poliția de Frontieră Sighetu Marmației și Poliția mun. Sighetu Marmației au efectuat o percheziție în localul S.L., unde au fost găsite celelalte 4 părți vătămate, care apoi au relatat faptele menționate anterior.

Cu același prilej au fost ridicate de către organul de poliție aparatul de produs electroșocuri, 2 vibratoare, 2 albume foto și mai multe alte fotografii, actele de identitate ale părților vătămate. Audiate în instanță, părțile vătămate P.S.V. și I.M.

și-au menținut declarațiile din cursul urmăririi penale, relatând împrejurările în care au fost contactate, promisiunile făcute și încălcările acestora, constând în aceea că: au fost obligate să danseze complet dezbrăcate, să facă mișcări erotice și să se masturbeze cu degetul pe scenă; nu li s-a permis să părăsească localul decât însoțite de inculpați; nu li s-au dat banii primiți de la clienți și nici cota de 10 % din consumația clienților din compania lor; au fost violentate prin electroșocuri; au fost fotografiate dezbrăcate complet și în poziții indecente, spunându-li-se că pozele vor fi arătate bărbaților doritori să întrețină relații sexuale; li s-au impus să întrețină relații sexuale cu acei bărbați care achitau băuturi scumpe; au fost amenințate că vor fi vândute unor localuri de noapte din localitatea Borșa atunci când au protestat față de tratamentul la care au fost supuse.

Partea vătămată I.I. a retractat toate susținerile făcute în cursul urmăririi penale, cu conținutul sus-arătat, susținând că nu i s-a îngrădit libertatea de mișcare, că nu a fost obligată să facă consumație cu clienții, că nu i s-au luat banii primiți de la clienți, că a făcut striptease pentru că așa a dorit și că nu a fost obligată să întrețină relații sexuale cu bărbați. Aceste susțineri ale părții vătămate I.I. au fost înlăturate de instanță motivat, prin aceea că nu a oferit o justificare plauzibilă asupra retractării, iar afirmațiile acesteia sunt contrazise de declarațiile celorlalte două părți vătămate, audiate și în cursul judecății. Părțile vătămate C.I. și C.N., cu toate demersurile făcute, nu au putut fi ascultate în instanță, părăsind teritoriul României.

Declarațiile părților vătămate, reține instanța, se coroborează și cu declarațiile unor martori care au cunoștințe directe despre faptele reținute, respectiv M.F., D.B. (chiar dacă inculpatul B.I. este în dușmănie cu aceștia, reclamați de acesta din urmă pentru comiterea unor sustrageri din local) și P.I.G. Declarațiile martorilor propuși de inculpat în apărare, printre care și polițiști care frecventau localul (cărora, arată inculpatul, părțile vătămate li se puteau plânge în local pentru tratamentul la care sunt supuse) sunt privite ca fiind de conjunctură și în parte neconcludente. Distinct, prin actul de sesizare a instanței s-a mai reținut că inculpatul B.I., după declanșarea cercetărilor în perioada aprilie - septembrie 2002 a făcut mai multe încercări asupra martorilor M.F.

și D.B.I., prin diferite mijloace, în scopul de a-i determina să-și schimbe declarațiile date în cauză la organele de poliție și la procuror. S-a reținut, astfel, că după ce martorul M.F. fost ascultat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, acesta a fost întâlnit de inculpatul B.I., care l-a amenințat că „s-ar putea să îl calce o mașină sau să-l prindă niște polițiști din cadrul Poliției mun. Sighetul Marmației care sunt prieteni de a-i lui, dacă nu-și schimbă declarațiile date în acest dosar”. Tot în acest scop, inculpatul i-a condiționat eliberarea cărții de muncă martorului M.F. și că împotriva acestuia a depus și un denunț penal, acuzându-l de sustragerea unor bunuri de la societate.

Inculpatul B.I. a încercat să-1 determine și pe martorul D.B.l. să declare mincinos. Instanța a reținut, pe baza cercetărilor efectuate și în cursul judecății, când cei doi martori au făcut reveniri asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale, că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate, hotărând achitarea inculpatului B.I., așa cum s-a arătat, pentru infracțiunile prevăzute de art. 261 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpații din cauză. În apelul parchetului s-au invocat motive de netemeinicie și nelegalitate, constând în greșita individualizare a pedepselor, impunându-se majorarea acestora și nelegala achitare a inculpatului B.I.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 261 alin. (1) C. pen., simpla revenire a martorilor asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, mai mult sau mai puțin semnificativă, nefiind suficient temei pentru achitare. Inculpații au criticat hotărârea pentru greșita condamnare, invocând lipsa de probe și solicitând achitarea fie pentru inexistența faptei, fie pentru lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, respectiv latura obiectivă. Prin decizia penală nr. 122 din 17 mai 2005, Curtea de Apel Cluj a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, a desființat în parte hotărârea atacată și în rejudecare l-a condamnat pe inculpatul B.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 261 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 fapte), la două pedepse de câte 8 luni închisoare. A constatat că pedepsele sunt grațiate prin art. 1 din Legea nr. 543/2002. Același inculpat a fost condamnat, la 5 pedepse de câte 6 ani închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A dispus, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute, prin contopire, pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, făcând aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Inculpatele B.G. și B.M. au fost condamnate, la câte 5 pedepse de câte 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A dispus ca cele două inculpate să execute fiecare, urmare contopirii pedepselor conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa de câte 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, făcând aplicația art. 71 și 64 C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondate, recursurile inculpaților. Instanța de apel a învederat că, pe fondul unei situații de fapt corect stabilită în privința infracțiunilor de trafic de persoane, reținerea circumstanțelor atenuante numai în considerarea lipsei antecedentelor penale și a conduitei inculpaților, nu este suficient argumentată, iar față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor se impune majorarea pedepselor.

Asemenea, analiza declarațiilor succesive ale martorilor M.F. și D.B.l. formează convingerea săvârșirii de către inculpatul B.I. și a celor două infracțiuni de încercare de a determina mărturia mincinoasă. În privința apelurilor inculpaților s-a constatat că este nefondată solicitarea acestora de achitare, probele administrate relevând existența actelor materiale de recrutare, transportare și cazare a celor 5 părți vătămate, prin înșelăciune, în scopul exploatării acestora, privându-le de libertate de mișcare și obligându-le la relații sexuale cu clienții localului. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpați. În motivarea recursurilor s-a susținut că în cauză poliția de frontieră a audiat părțile vătămate, începând cu data de 27 aprilie 2002 deși potrivit Legii nr. 81/2002 nu era competentă să efectueze cercetări în legătură cu infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (l) și (3) C. pen.

și art. 12 din Legea nr. 678/2001, competența materială revenind numai Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, Poliției mun. Sighetu Marmației și I.P.J. Maramureș. S-a mai susținut că părțile vătămate au fost reținute contra voinței lor la sediul poliției de frontieră timp de 3-4 zile, fiind instigate să declare într-un anume fel, iar apărătorului inculpatului nu i s-a permis să asiste la audieri. A fost criticat și faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighet a eliberat autorizația de percheziție fără să fi avut competența de urmărire sau supraveghere în cauză, iar martorul P.C. de la Poliția mun. Sighetu Marmației a încheiat proces-verbal de consemnare a denunțului oral al părții vătămate P.S.V., deși, la data de 27 aprilie 2002, nu era de serviciu și nici nu era desemnat să efectueze cercetări în cauză.

Alte critici făcute prin recurs privesc lipsa de la dosar a tuturor declarațiilor date de părțile vătămate la poliția de frontieră, reținerea greșită ca mijloace de probă a declarațiilor martorilor M.F. și D.B.I., împotriva cărora inculpatul B.I. a formulat plângere penală pentru furt, respingerea unor probe în apărare solicitate, neobservarea că părțile vătămate au fost angajate cu contract de muncă, cu consimțământul acestora. Prin decizia penală nr. 916 din 13 februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de inculpați, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Cluj. Instanța de recurs a constatat că, prin încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de apel nu a sesizat că dosarul de urmărire penală nu este complet, nefiind atașat și dosarul nr. 461/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighet, pentru a observa modul de constituire a acestui dosar, temeiul autorizației de percheziție, dacă s-a început urmărirea penală încă din acest dosar și modul în care a fost sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș cu urmărirea penală în cauză. În lipsa acestui dosar nu se poate ști dacă declarațiile date până la 4 iunie 2002 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș constituie sau nu mijloace de probă. Asemenea, a reținut că nu a fost lămurită cauza, în raport de apărările inculpaților, dacă părțile vătămate au stat la sediul poliției de frontieră mai multe zile și în ce condiții, dacă procesul-verbal din 27 aprilie 2002 apare înregistrat la Poliția Sighetu Marmației și dacă mr.

P.C. se afla la acea dată în activitate, dacă avea competența de a-l întocmi și dacă avea abilitarea să participe la percheziția din 28 aprilie 2002. Prin decizia penală nr. 8 din 22 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de inculpați și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, desființând în parte sentința penală nr. 366 din 4 noiembrie 2004 a Tribunalului Maramureș și, în rejudecare, l-a condamnat pe inculpatul B.I., la două pedepse de câte 8 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 261 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că sunt grațiate în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002. A schimbat încadrarea juridică din 5 infracțiuni prevăzute de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 într-o singură infracțiune, formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul B.I.

la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., constatând că pedeapsa este grațiată conform Legii nr. 543/2002. Inculpatele B.G. și B.M. au fost condamnate, la câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din 5 astfel de infracțiuni) și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., constatând că pedeapsa principală este grațiată conform Legii nr. 543/2002. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel s-a conformat, în măsura posibilului, îndrumărilor date de instanța de casare, atașând astfel dosarul nr. 461/P/2002, dosarul de casă nr. l70/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, adresa de la Poliția Sighetu Marmației care a confirmat înregistrarea plângerii persoanei vătămate, la data de 27 aprilie 2002, sub nr. 54175 și că anterior acesta a reclamat faptele la Inspectoratul Poliției de Frontieră. S-a mai stabilit că plângerea de la Poliția de Frontieră a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighet care, la rândul său, a înaintat dosarul format nr. 461/P/2002, la data de 7 mai 2002, spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.

Instanța de apel a procedat la audierea părților vătămate și a martorilor propuși de inculpați, conchizând că situația de fapt nu s-a schimbat față de cea reținută de instanța de fond în privința traficului de persoane. Vinovăția inculpaților în săvârșirea acestei infracțiuni a fost reținută în baza declaraților părților vătămate I.M.N., C.I., ambele confirmând întrutotul declarațiile din cursul urmăririi penale, detaliind aspecte faptice de constrângere pentru a întreține relații sexuale și modalități de împiedicare a părăsirii localul, inclusiv folosirea de către inculpatul B.I. a unui aparat cu electroșocuri pentru a le „disciplina" în sensul dorit. Asemenea, au fost avute în vedere declarațiile părților vătămate P.S.

și C.N., date în cursul urmăririi penale, acestea neputând fi identificate pentru a fi audiate în instanță, cu toate demersurile făcute (prima nu are domiciliul cunoscut, iar cealaltă a părăsit teritoriul României). Partea vătămată I.I., deși în cursul urmăririi penale a confirmat alături de celelalte, actele materiale de constrângere și de exploatare sexuală imputate inculpaților, în fața instanței, a retractat declarațiile, fără o motivare plauzibilă, motiv pentru care aceste din urmă susțineri au fost înlăturate. Declarațiile părților vătămate au fost coroborate de instanță cu cele ale martorilor M.F. și D.B.I. care, deși în relații de dușmănie cu inculpatul B.I., au făcut relatări coerente și cu corespondent în constatările faptice rezultate din celelalte mijloace de probă.

Instanța de apel a audiat în cauză și martorii propuși în apărare de inculpați, în special polițiști ofițeri care frecventau localul și un ziarist, toți susținând că nu au sesizat și nu au fost încunoștințați de părțile vătămate în legătură cu condițiile lor de muncă. Aceste declarații sunt apreciate de instanță neconcludente, întrucât inculpații fiind prezenți în permanență în local, era posibil ca părților vătămate să le fi fost teamă să reclame. A fost înlăturată apărarea inculpaților în sensul că părțile vătămate au fost influențate de polițiștii de frontieră în sediul cărora au fost inițial transportate, întrucât acestea au menținut și în fața procurorului declarațiile, ca, de altfel și la instanță, cu excepția uneia dintre ele.

Și critica privind nulitatea actelor de urmărire efectuate de Poliția de Frontieră a fost înlăturată ca nefondată. Acest organ de poliție a fost sesizat prin denunț de M.F., percheziția a fost efectuată în baza autorizației procurorului și atribuțiile acestuia sunt prevăzute prin O.U.G. nr. 104/2001, care prin art. 28 pct. 1 obligă polițistul de frontieră în domeniul său de activitate să ia măsurile necesare de înlăturare a pericolului ce amenință ordinea publică sau siguranța persoanelor în zona de frontieră care se întinde pe o adâncime de 30 km către interior fată de frontiera de stat, zonă în care se află și mun. Sighetu Marmației. A fost motivată și schimbarea încadrării juridice din 5 infracțiuni prevăzută de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în câte o infracțiune în forma continuată.

Referitor la infracțiunile de încercare de determina mărturia mincinoasă, comise de inculpatul B.I., instanța de apel a reevaluat materialul probator, apreciind că declarațiile martorilor M.F. și D.B.I., date în cursul urmăririi penale, exprimă adevărul, fiind semnate de aceștia, astfel încât revenirile din fața instanței sunt nemotivate. Împotriva deciziei sus-menționate inculpații din cauza au declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc. pen., în sensul că: - instanța de apel nu s-a conformat deciziei instanței de casare, neprocedând la audierea părților vătămate P.S. și C.N.; - instanța a reținut eronat o stare de fapt care nu este rezultanta unei atente analizări a probatoriului administrat, dezvoltând aspecte contradictorii și criticând înlăturarea declarațiilor martorilor propuși în apărare; - relațiile despre maior P.C.

au fost obținute prin interpuși și nu în mod oficial; - Poliția de Frontieră Maramureș nu avea competența să efectueze acte de urmărire penală în cauză, după cum nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighet nu avea competența emiterii autorizației de percheziție pentru infracțiunea prevăzută de Legea nr. 678/2001, aflată în competența de urmărire penală a parchetului ierarhic; - părțile vătămate au fost ținute abuziv și cazate la sediul Poliției de Frontieră Maramureș mai multe zile, fiind influențate în declarații. În principal s-a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare și, în subsidiar, achitarea inculpaților. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport și de cazurile de casare care potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt fondate pentru cele ce urmează. Sub aspectul stabilirii situației de fapt în raport de îndrumările date prin decizia penală nr. 916 din 13 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că instanța de apel a dat curs acestei obligații. A fost, astfel, atașat dosarul nr. 461/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighet și s-a stabilit, cu certitudine (conform adresei nr. 461/P/2002) că, la data de 7 mai 2002, dosarul a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș în vederea efectuării urmăririi penale, potrivit competenței legale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Relațiile despre mr. P.C. în legătură cu aptitudinea acestuia de a se sesiza și îndeplini acte de cercetare în cauză au fost obținute oficial și nu, așa cum susțin inculpații, de la un martor. Potrivit adresei nr. 363329 din 9 noiembrie 2006 a Politiei mun. Sighetu Marmației, dosarul privind pe partea vătămată P.S.V. a fost înregistrat la organul de poliție sub nr. 54175 din 27 aprilie 2002, dată la care mr. P.C. se afla în activitate, nefiind însă desemnat să participe la percheziția din data de 28 aprilie 2002 la SC E. SRL S.L. Este explicabilă nedesemnarea ofițerului să participe la efectuarea percheziției domiciliare, întrucât această activitate judiciară a fost inițiată și executată de I.J.P.F.

Maramureș în baza autorizației solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației. Participarea și a mr. P.C. la efectuarea percheziției este justificată de sesizarea acestui ofițer, în același timp, conform procesului-verbal de consemnare a plângerii persoanei vătămate P.S.V., înregistrat sub nr. 54175 din 27 aprilie 2002 la Poliția mun. Sighetu Marmației. Temeiul legal al implicării I.J.P.F. Maramureș în efectuarea actelor de cercetare ce nu sufereau amânare în cauză, conform art. 213 C. proc. pen., a fost examinat și analizat judicios de instanța de apel, acest organ de poliție având competență în baza O.U.G. nr. 104/2001 referitoare la organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, faptele reclamate, și calificate inițial ca lipsire de libertate a persoanelor vătămate, fiind săvârșite în zona de frontieră.

La rândul său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu a autorizat legal percheziția, având competența materială în raport de infracțiunea sesizată în art. 189 alin. (l) C. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 169/2002 publicată în M. Of. din 18 aprilie 2002, pentru care urmărirea penală era în competența organului de cercetare al poliției, potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., de asemenea, modificat prin Legea nr. 169/2002. Din momentul în care s-au conturat în cauză elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, și aceasta s-a realizat, la data de 7 mai 2002, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației a înaintat dosarul spre competentă soluționare sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.

Concluzionând asupra competentei materiale a organului de urmărire penală în cauză, Curtea reține că sesizarea concomitentă, din surse diferite, pe de o parte a I.J.P.F. Maramureș iar, pe de altă parte, a Poliției mun. Sighetu Marmației, nu este nelegală iar actele de urgență îndeplinite, în temeiul art. 213 C. proc. pen., inclusiv autorizarea și efectuarea percheziției domiciliare, erau necesare și constituie mijloace de probă. În acest context, plângerile și declarațiile părților vătămate, administrate anterior datei de 4 iunie 2002, constituie mijloace de probă conform art. 64 C. proc. pen. și pot servi la aflarea adevărului, însă numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Curtea reține că materialul probator a fost analizat judicios de către instanța de apel și aceasta a constatat întemeiat că inculpații au săvârșit faptele imputate. Declarațiile părților vătămate I.M.S. și C.I., atât de la urmărirea penală cât și din instanță, declarațiile părților vătămate P.S. și C.N., date în cursul urmăririi penale, acestea neputând fi audiate în instanță cu toate demersurile făcute, situație admisă conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen., și declarația părții vătămate I.I. din cursul urmăririi penale, se coroborează între ele precum și cu constatările făcute cu ocazia percheziției domiciliare din 28 aprilie 2002 (când, printre altele, a fost găsit și aparatul de produs electro șocuri) și declarațiile martorilor M.F., D.B.I.

și P.I.G. Încercările inculpaților de a duce în derizoriu constatările organelor de urmărire penală, între care susținerea că părțile vătămate au fost ținute forțat mai multe zile de Poliția de Frontieră și supuse presiunilor pentru a face declarații împotriva lor, sunt denunțate de însăși părțile vătămate audiate în instanță, care au precizat că la solicitarea lor li s-a acceptat să fie cazate în unitate, întrucât nu aveau unde să meargă și nu aveau bani, inculpații neachitându-le nicio sumă de bani pentru munca prestată. Instanța de apel a procedat corect ascultând martorii propuși în apărare de inculpat și în raport de aspectele cunoscute de aceștia, a constatat întemeiat că nu sunt relevante în cauză.

Este, astfel, pe deplin stabilit, că inculpatul B.I., ajutat de inculpatele B.G. și B.M., le-a racolat pe cele 5 părți vătămate prin înșelăciune, promițându-le un anumit obiect de activitate și salarizare, respectiv ca dansatoare în localul său de noapte S.L. din mun. Sighetu Marmației, obligându-le mai apoi la întreținerea de relații sexuale cu clienții, în care scop le-a amenințat și chiar agresat prin folosirea unui aparat de produs electroșocuri, interzicându-le părăsirea incintei localului și neachitându-le drepturile bănești. Situația umilitoare nu a mai putut fi suportată de partea vătămată P.S. și aceasta, în noaptea de 26 aprilie 2002, a reușit să fugă din local prin escaladarea ferestrei de la baie.

Este, de asemenea, dovedită vinovăția inculpatului B.I. și în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 261 alin. (1) C. pen., față de martorii M.F. și D.B.I., care în cursul urmăririi penale au detaliat împrejurările în care acest inculpat în repetate rânduri, prin amenințări, formă de constrângere morală, le-a cerut să-și schimbe declarațiile. Aceste declarații au fost date și susținute de martori în fața procurorului, astfel încât revenirile din cursul judecății fără explicații, au fost corect înlăturate de instanță, aceasta având competența aprecierii probelor care contribuie la aflarea adevărului. De altfel, astfel de purtări ale inculpatului B.I. rezultă și din procesul-verbal din 2 iulie 2002 al procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din care rezultă că sus-numitul inculpat a încercat să le determine pe părțile vătămate să-și schimbe declarațiile date în cauză.

Așa cum s-a arătat, recursurile inculpaților sunt însă, fondate pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu. În cauză vor fi reținute circumstanțe atenuante și în favoarea inculpatului B.I., relativ la unele împrejurări cum sunt cele referitoare la lipsa antecedentelor penale ale acestuia, conduita anterioară, în colectivitatea locală și în afacerile comerciale, corespunzătoare normelor de conviețuire și bunei conduite, precum și cele referitoare la împrejurările concrete ale faptelor. De urmare, atât acestui inculpat cât și inculpatelor B.G. și B.M. le vor fi reduse pedepsele, însă diferențiat, în raport de contribuția concretă la săvârșirea infracțiunilor.

Se va constata că pedepsele stabilite sunt grațiate conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații B.I., B.G. și B.M. împotriva deciziei penale nr. 8 din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Casează decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor. Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen., față de inculpatul B.I. Reduce pedepsele aplicate inculpatului B.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două fapte) de la câte 8 luni închisoare la câte 2 luni închisoare. Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare. Reduce pedepsele aplicate inculpatelor B.G. și B.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 C. pen., de la câte 4 ani închisoare la câte 2 ani închisoare. Constată că pedepsele aplicate tuturor inculpaților sunt grațiate. Înlătură pedepsele complementare pentru toți inculpații. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2008.