ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 272/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 4 martie 2008, reclamanta A.F.P.P. Oltenia a chemat în judecată A.N.A.F. – G.F. – C.G.B., solicitând

anularea notei de constatare din 29 octombrie 2004.

În motivarea cererii sale

reclamanta a susținut că în temeiul încheierii nr. 1042 din 4 iulie 2001 a judecătorului delegat al Tribunalului Dolj și a certificatului de radiere, C.C.B.P.R.B. a fost

radiată și prin urmare nu se mai putea efectua un control la 23 octombrie 2004. Tot din aceleași considerente nici R.V., fost administrator al C.C.B.P.R.B.

nu putea reprezenta la acest control banca. În fine, a mai susținut reclamanta,

nota de constatare nu a avut o bază legală, dispozițiile O.U.G. nr. 91/2003

aprobată prin Legea nr. 132/2004 dispunând numai pentru viitor.

Prin sentința civilă nr. 1192

din 6 mai 2008, Tribunalul Dolj și-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând incidența dispozițiilor art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel investită, Curtea de

Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 163 din 24 iunie 2008, a respins acțiunea reținând că actul a cărui anulare se solicită face parte din categoria celor

prevăzute de art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 91/2003, republicată, nefiind un

act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 dar nici administrativ fiscal

astfel cum este reglementat de O.U.G. nr. 92/2003.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs A.F.P.P. Oltenia, susținând în esență că nota de constatare în

discuție a stat la baza unor documente ulterioare care au produs efecte

juridice, afectându-i grav activitatea.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 554/2004, actul administrativ susceptibil de a fi supus cenzurii

instanței de contencios administrativ, este actul unilateral cu caracter

individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori

a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând

raportului juridic.

Or, în cauză, nota de

constatare nr. 1939/2004, întocmită de G.F. – C.G., nu este producătoare de efecte

juridice de sine-stătătoare. Prin ea s-a rezumat modul în care C.C.B.P.R.B. și-a

desfășurat activitatea, respectiv a înregistrat în contabilitatea proprie

creanțele B.I.R. dobândite de la SC B.D.J. SA. Este în fapt un act emis la

solicitarea D.N.A. și constituie mijloc de probă în cercetarea penală pe care

aceasta o întreprinde.

Potrivit dispozițiilor O.U.G.

nr. 91/2003, privind organizarea G.F., astfel cum a fost modificată de Legea nr.

132/2004, C.G. sunt în drept să exercite control operativ și inopinat și să

constate fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală și să ceară

organelor de exercitare competente luarea măsurilor asiguratorii (art. 1 și art.

7). Aceeași comisari în urma controalelor operative prin care constată

contravenții aplică sancțiuni împotriva cărora se poate face plângere în

condițiile O.G. nr. 2/2001 (art. 4 și art. 5 din O.U.G. nr. 91/2003).

Astfel fiind legal și

temeinic, instanța fondului a apreciat că actul dedus judecății este în fapt un

act preparator pentru emiterea actului administrativ fiscal, el putând fi

contestat numai în procedura reglementată de O.U.G. nr. 91/2003, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.F.P.P. Oltenia împotriva sentinței civile nr. 163 din 4 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2009.