ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1696/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin recursul înregistrat la 27 octombrie 2006 la Curtea de Apel Pitești, S.M.C. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 94/ FC din 16 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, solicitând casarea Hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea recursului, petenta a susținut că a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.P.A.M. nr. 552 din 26 august 2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor Naționale și a parcurilor naturale din punct de vedere al necesității de conservare a biodiversității biologice.

Recurenta a solicitat constatarea nelegalității parțiale a Ordinului nr. 552 din 26 august 2003, cu privire la anexa referitoare la Parcul Național Cozia în care au fost cuprinse parcelele de teren forestier aflate în proprietatea Mănăstirii conform titlului de proprietate din 2 august 2002 și a procesului verbal de punere în posesie din 15 octombrie 2001, eliberat de C.L.C. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000.

S-a precizat de recurentă că respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind „un act administrativ cu caracter individual” este o interpretare greșită a Instanței de Fond.

Astfel, menționează recurenta, Ordinul nr. 552/2003 este un act administrativ cu caracter normativ având aplicabilitate națională, iar excepția de nelegalitate a actelor administrative cu caracter normativ adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2003 poate fi cercetată oricând, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Ordinul a fost adoptat în baza prevederilor art. 2 din H.G. nr. 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor Naționale, printre care și Parcul Național Cozia, actul conținând chiar și art. 55 alin. (2) din Legea nr. 137/195 privind protecția mediului, în prezent abrogat, ce prevedea că: „ariile protejate și monumentele naturii se declară prin acte sau reglementări cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice…”.

Nelegalitatea Ordinului este invocată în raport de dispozițiile art. 41 și 135 din Constituția României precum și în raport de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția C.E.D.O.

Prin sentința nr. 94/ FC din 16 octombrie 2006, Curtea de Apel Pitești, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de S.M.C. împotriva pârâților Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, D.C.D.B.B., D.T.R.S.V., A.P.N.C. și R.N.P. – D.S. Râmnicu Vâlcea.

Instanța de Fond a motivat respingerea acțiunii cu împrejurarea că actul administrativ a fost emis în 2003, deci anterior apariției noii legi a contenciosului administrativ nr. 554/2004 când era în vigoare Legea nr. 29/1990, lege ce nu cuprindea reglementări referitoare la excepția de nelegalitate, astfel încât se poate solicita numai anularea actului administrativ, pe cale separată.

Recursul declarat este întemeiat și va fi admis.

Actul administrativ atacat are caracter normativ, astfel încât deși emis anterior anului 2004 poate fi cenzurat în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Este de observat caracterul de act normativ, așa cum rezultă nu numai din titulatura acestuia, „Ordinul nr. 552 din 26 august 2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale și a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesității de conservare a diversității biologice”, cât și din efectele ce le produce pe întreg teritoriul țării, efecte ce continuă și după apariția Legii nr. 554/2004.

Anexa privind Parcul Național Cozia face parte din Ordinul sus citat, deci dintr-un act administrativ cu aplicabilitate națională.

Acest ordin a fost emis în baza prevederilor art. 2 din H.G. nr. 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor Naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora.

Prin cererea de chemare în judecată, petenta S.M.C. a precizat că în mod nelegal, terenul cu vegetație forestieră aflat în proprietatea mănăstirii Cozia a fost încorporat Parcului Național Cozia, încălcându-se astfel dispozițiile legale ce protejează dreptul de proprietate consacrat de Constituția României și art. 1 din Protocolul la actul adițional nr. 1 al C.E.D.O.

S-a mai menționat că în perimetrul pădurii pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate Mănăstirii Cozia, nu se găsesc arbori de esențe rare care să necesite o protecție specială sau care să justifice includerea parcelelor respective într-un parc Național protejat, pădurea cuprinde arbori cu esențe majoritare din fag, carpen și pin, obișnuite în zonă.

S-a precizat de asemenea, că includerea terenului în litigiu în parc Național s-a făcut în baza unui proces-verbal din 18 iunie 1990 privind zonarea interioară a Parcului Național Cozia încheiat de O.S.C., situație cu mult anterioară punerii în discuție a retrocedării către foștii proprietari ce s-a realizat mai târziu. Se face precizarea de către recurentă că prin Ordinul nr. 552/2003 s-a preluat zonarea trecută în procesul verbal din 1990 procedându-se la un abuz de drept prin încălcarea dreptului de proprietate privată asupra pădurilor între timp retrocedate.

Instanța de fond va avea de verificat legalitatea Ordinului, care are caracter de act normativ și deci greșit s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, în raport de considerațiile sus citate cât și față de împrejurarea că deși se reglementează în esență ocrotirea parcului, proprietatea Mănăstirii Cozia, nu se exclud activități de turism controlat, obligația de a nu se depăși posibilitatea de produse principale rezultate în urma reîncadrării arboretelor, urmând a se analiza în cauză și incidența art. 1 din protocolul la actul adițional nr. 1 al C.E.D.O.

Urmează deci a se casa sentința cu trimitere spre rejudecare, Instanța de Fond urmând să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.M.C. împotriva sentinței civile nr. 94/ FC din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.