ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 354/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 13 decembrie 2005 reclamantul F.M. a formulat contestație împotriva

deciziei nr. 13962 din 8 noiembrie 2005 emisă de SC T.H.R. M.N. SA Eforie Nord,

solicitând desființarea acesteia și constatarea dreptului său la măsuri

reparatorii pentru terenul în suprafață de 358,75 mp, situat în Eforie Nord,

lotul nr. 69, din fosta parcelare a fraților B., în sensul restituirii în

natură a imobilului său, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri în

echivalent bănesc la prețul de circulație al terenului în zonă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, terenul în litigiu a fost proprietatea bunicului său, F.S.I.,

profesor universitar, și a fost dobândit de acesta conform actului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 32332 din 11 noiembrie 1926, transcris

sub nr. 2991 din 7 septembrie 1927, teren preluat abuziv de stat, intrând sub

incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

A mai arătat că, după decesul

bunicului său, intervenit la 25 august 1950, a rămas ca succesor legal, tatăl

reclamantului, F.I.I., decedat la 7 decembrie 1987, de pe urma acestuia

rămânând ca moștenitori, reclamantul F.M. și fratele acestuia, F.D.I.

Că, singura notificare în calitate

de persoană îndreptățită la restituirea acestui imobil a formulat-o

reclamantul, notificând ca persoane deținătoare SC T.H.R.M.N., cât și Consiliul

Local Eforie.

A mai arătat că, la data de 8

noiembrie 2005, unitatea deținătoare a respins notificarea întrucât terenul nu

este deținut de către această societate și că înscrisurile depuse nu dovedesc

calitatea de persoană îndreptățită.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii, în principal, prin admiterea excepției lipsei calității

procesuale pasive a societății și pe împrejurarea că notificarea reclamantului

a fost comunicată tardiv.

Apărările societății pârâte au vizat

deopotrivă și împrejurarea depunerii notificării la un executor judecătoresc

care nu avea competența teritorială să execute procedura comunicării acestui

act, apărare la care însă a renunțat.

La termenul din 7 martie 2006, reclamantul

a solicitat suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea

notificării nr. 88 din 15 septembrie 2005, cererea fiind admisă.

Cererea de repunere pe rol a fost

depusă la 2 aprilie 2007.

Prin sentința civilă nr. 1073 din 1

iunie 2007 a Tribunalului Constanța, secția civilă, au fost respinse excepțiile

lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei calității

procesuale pasive a SC T.H.R. M.N. SA.

A respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantul F.M. în contradictoriu cu pârâta SC T.H.R. M.N. SA

Eforie.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că reclamantul a probat pe baza actelor de stare

civilă că este succesor al autorului său și că pârâta are calitate procesuală

pasivă fiind emitentul dispoziției contestate.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a

constatat că reclamantul a notificat pârâta la data de 15 septembrie 2005,

depășind cu mult termenul limită până la care putea formula, 14 februarie 2002,

fiind astfel decăzut din acest drept.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul F.M., criticând soluția ca fiind nelegală, în sensul

că instanța a acordat cuvântul pe excepții, dar a judecat cauza pe fond,

încălcându-i astfel dreptul la apărare.

Tardivitatea notificării nu a fost

pusă în discuția părților, fiind unită cu fondul.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia

nr. 25/C din 28 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantului F.M.

împotriva sentinței civile nr. 1073 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Constanța.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că prima instanță în mod corect a constatat calitatea procesuală

activă a reclamantului cât și faptul că autorul său a fost titularul dreptului

pretins.

Notificarea, conform procedurii

speciale instituită de Legea nr. 10/2001, trebuia potrivit art. 21 alin. (1)

din lege, modificată prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, să fie

depusă până la data de 14 februarie 2002.

Legea nr. 247/2005 nu prevede o

repunere în termenul de notificare prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel că

notificările depuse după data de 14 februarie 2002, sunt tardive, iar

reclamantul nu poate invoca propria culpă pentru necunoașterea dispozițiilor

legale.

A mai reținut curtea de apel, că în

același context a analizat și tardivitatea depunerii notificării invocată de

pârâtă prin întâmpinarea din 24 ianuarie 2006.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs reclamantul F.M. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Dezvoltând critica de nelegalitate

recurentul a susținut că s-au pronunțat două hotărâri judecătorești fără a avea

loc o judecată pe fond a cauzei, limitându-se a reține ca neîntemeiate

excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului cât și a

calității procesuale pasive, fără a se pronunța asupra excepției tardivității

depunerii notificării, întrucât prima instanță a unit excepția cu fondul

cauzei.

Procedând în acest mod, instanța nu

a dat părților posibilitatea de a cere și administrarea probelor necesare și

nici măcar nu a intrat în dezbateri, încălcându-i-se și dreptul la apărare.

Față de cele expuse,

recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea de

probatorii și pentru dezbateri pe fondul cauzei.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed.

Soluționarea cauzei pe cale de

excepție reprezintă, într-adevăr, o necercetare a fondului cauzei și încalcă

dreptul la apărare.

În speță, la termenul din 7

februarie 2006, pârâta SC T.H.R. M.N. SA Eforie Nord a invocat excepțiile

lipsei calității procesuale pasive și a tardivității formulării notificării.

Din încheierea de dezbateri din data

de 22 mai 2007 rezultă că instanța a acordat cuvântul asupra excepției lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei și asupra excepției lipsei calității

procesuale active a reclamantului, apreciind că aspectele privind tardivitatea

formulării notificării nu constituie o excepție de procedură dirimantă, urmând

a fi analizată odată cu fondul cauzei.

În apel, instanța a pus în discuție

tardivitatea formulării notificării, iar apărătorul reclamantului a pus

concluzii pe această excepție, suplinind astfel lacuna instanței de fond.

Este nefondată și critica potrivit

căreia instanța de apel nu a dat părților posibilitatea de a cere și administra

probele necesare și nici nu a intrat în dezbateri.

Din practicaua deciziei instanței de

apel rezultă că, referitor la excepția tardivității formulării notificării,

apărătorul reclamantului „a depus un înscris, o adresă din 1993 ce provine de

la orașul Eforie privind situația imobilului în litigiu și că un alt înscris în

baza Legii nr. 10/2001 nu există”.

Din considerentele deciziei rezultă

că instanța de apel a analizat cauza și pe fond, implicit a respectării

dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, constatând în mod corect

că notificarea a fost formulată tardiv, păstrând soluția primei instanțe.

În aceste condiții, recursul

declarat de reclamantul F.M. fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul F.M. împotriva deciziei nr. 25 C din 28 ianuarie 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie litigii de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie

2009.