ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 354/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 354/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 13 decembrie 2005 reclamantul F.M. a formulat contestație împotriva
deciziei nr. 13962 din 8 noiembrie 2005 emisă de SC T.H.R. M.N. SA Eforie Nord,
solicitând desființarea acesteia și constatarea dreptului său la măsuri
reparatorii pentru terenul în suprafață de 358,75 mp, situat în Eforie Nord,
lotul nr. 69, din fosta parcelare a fraților B., în sensul restituirii în
natură a imobilului său, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri în
echivalent bănesc la prețul de circulație al terenului în zonă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că, terenul în litigiu a fost proprietatea bunicului său, F.S.I.,
profesor universitar, și a fost dobândit de acesta conform actului de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 32332 din 11 noiembrie 1926, transcris
sub nr. 2991 din 7 septembrie 1927, teren preluat abuziv de stat, intrând sub
incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
A mai arătat că, după decesul
bunicului său, intervenit la 25 august 1950, a rămas ca succesor legal, tatăl
reclamantului, F.I.I., decedat la 7 decembrie 1987, de pe urma acestuia
rămânând ca moștenitori, reclamantul F.M. și fratele acestuia, F.D.I.
Că, singura notificare în calitate
de persoană îndreptățită la restituirea acestui imobil a formulat-o
reclamantul, notificând ca persoane deținătoare SC T.H.R.M.N., cât și Consiliul
Local Eforie.
A mai arătat că, la data de 8
noiembrie 2005, unitatea deținătoare a respins notificarea întrucât terenul nu
este deținut de către această societate și că înscrisurile depuse nu dovedesc
calitatea de persoană îndreptățită.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat
respingerea acțiunii, în principal, prin admiterea excepției lipsei calității
procesuale pasive a societății și pe împrejurarea că notificarea reclamantului
a fost comunicată tardiv.
Apărările societății pârâte au vizat
deopotrivă și împrejurarea depunerii notificării la un executor judecătoresc
care nu avea competența teritorială să execute procedura comunicării acestui
act, apărare la care însă a renunțat.
La termenul din 7 martie 2006, reclamantul
a solicitat suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea
notificării nr. 88 din 15 septembrie 2005, cererea fiind admisă.
Cererea de repunere pe rol a fost
depusă la 2 aprilie 2007.
Prin sentința civilă nr. 1073 din 1
iunie 2007 a Tribunalului Constanța, secția civilă, au fost respinse excepțiile
lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei calității
procesuale pasive a SC T.H.R. M.N. SA.
A respins ca nefondată acțiunea
formulată de reclamantul F.M. în contradictoriu cu pârâta SC T.H.R. M.N. SA
Eforie.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut, în esență, că reclamantul a probat pe baza actelor de stare
civilă că este succesor al autorului său și că pârâta are calitate procesuală
pasivă fiind emitentul dispoziției contestate.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a
constatat că reclamantul a notificat pârâta la data de 15 septembrie 2005,
depășind cu mult termenul limită până la care putea formula, 14 februarie 2002,
fiind astfel decăzut din acest drept.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamantul F.M., criticând soluția ca fiind nelegală, în sensul
că instanța a acordat cuvântul pe excepții, dar a judecat cauza pe fond,
încălcându-i astfel dreptul la apărare.
Tardivitatea notificării nu a fost
pusă în discuția părților, fiind unită cu fondul.
Curtea de Apel Constanța, secția
civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia
nr. 25/C din 28 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantului F.M.
împotriva sentinței civile nr. 1073 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Constanța.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a reținut că prima instanță în mod corect a constatat calitatea procesuală
activă a reclamantului cât și faptul că autorul său a fost titularul dreptului
pretins.
Notificarea, conform procedurii
speciale instituită de Legea nr. 10/2001, trebuia potrivit art. 21 alin. (1)
din lege, modificată prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, să fie
depusă până la data de 14 februarie 2002.
Legea nr. 247/2005 nu prevede o
repunere în termenul de notificare prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel că
notificările depuse după data de 14 februarie 2002, sunt tardive, iar
reclamantul nu poate invoca propria culpă pentru necunoașterea dispozițiilor
legale.
A mai reținut curtea de apel, că în
același context a analizat și tardivitatea depunerii notificării invocată de
pârâtă prin întâmpinarea din 24 ianuarie 2006.
Împotriva acestei din urmă decizii a
declarat recurs reclamantul F.M. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9
C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate
recurentul a susținut că s-au pronunțat două hotărâri judecătorești fără a avea
loc o judecată pe fond a cauzei, limitându-se a reține ca neîntemeiate
excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului cât și a
calității procesuale pasive, fără a se pronunța asupra excepției tardivității
depunerii notificării, întrucât prima instanță a unit excepția cu fondul
cauzei.
Procedând în acest mod, instanța nu
a dat părților posibilitatea de a cere și administrarea probelor necesare și
nici măcar nu a intrat în dezbateri, încălcându-i-se și dreptul la apărare.
Față de cele expuse,
recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor cu
trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea de
probatorii și pentru dezbateri pe fondul cauzei.
Recursul este nefondat pentru
considerentele ce succed.
Soluționarea cauzei pe cale de
excepție reprezintă, într-adevăr, o necercetare a fondului cauzei și încalcă
dreptul la apărare.
În speță, la termenul din 7
februarie 2006, pârâta SC T.H.R. M.N. SA Eforie Nord a invocat excepțiile
lipsei calității procesuale pasive și a tardivității formulării notificării.
Din încheierea de dezbateri din data
de 22 mai 2007 rezultă că instanța a acordat cuvântul asupra excepției lipsei
calității procesuale pasive a pârâtei și asupra excepției lipsei calității
procesuale active a reclamantului, apreciind că aspectele privind tardivitatea
formulării notificării nu constituie o excepție de procedură dirimantă, urmând
a fi analizată odată cu fondul cauzei.
În apel, instanța a pus în discuție
tardivitatea formulării notificării, iar apărătorul reclamantului a pus
concluzii pe această excepție, suplinind astfel lacuna instanței de fond.
Este nefondată și critica potrivit
căreia instanța de apel nu a dat părților posibilitatea de a cere și administra
probele necesare și nici nu a intrat în dezbateri.
Din practicaua deciziei instanței de
apel rezultă că, referitor la excepția tardivității formulării notificării,
apărătorul reclamantului „a depus un înscris, o adresă din 1993 ce provine de
la orașul Eforie privind situația imobilului în litigiu și că un alt înscris în
baza Legii nr. 10/2001 nu există”.
Din considerentele deciziei rezultă
că instanța de apel a analizat cauza și pe fond, implicit a respectării
dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, constatând în mod corect
că notificarea a fost formulată tardiv, păstrând soluția primei instanțe.
În aceste condiții, recursul
declarat de reclamantul F.M. fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantul F.M. împotriva deciziei nr. 25 C din 28 ianuarie 2008 a
Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie litigii de muncă și
asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie
2009.