ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 820/2008

Asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 158

din 19 februarie 2007, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta M.M., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

nr. 186/ P din 27 iulie 2007, precum și a rezoluției nr. 1061/II/2/ din 14

septembrie 2007, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în

temeiul dispozițiilor art. 278

1

pct. 8 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționara a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 30 lei.

S-a reținut că petiționara M.M.

a solicitat efectuarea de cercetări penale față de fiul său, P.M. și față de

notarul public P.C. sub aspectul infracțiunilor prevăzută de art. 25 raportat

la art. 289 C. pen. și, respectiv, art. 289 C. pen., susținând că, la

întocmirea și autentificarea contractului de vânzare cumpărare nr. 4276 din 17

noiembrie 2004, la instigarea cumpărătorului P.M., notarul public a consemnat

că petiționara, în calitate de vânzătoare, înstrăinează suprafața de 290,92 mp.

grădină, deși nu aceasta era dorința ei.

S-a mai susținut că notarul

a consemnat greșit numărul hotărârii judecătorești în baza căreia petenta este

proprietara terenului, că certificatul de sarcini a fost eliberat ulterior

încheierii contractului și că, deși în contract este înscris un preț de vânzare

de 75 milioane le, acesta nu a fost plătit și este sub valoarea reală a bunului

vândut.

Prin rezoluția nr. 186P/2007

din 27 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus

neînceperea urmăririi penale față de P.M. și P.C. pentru faptele sesizate, în

temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că petiționara a efectuat demersurile înstrăinării

terenului și a semnat contractul de vânzare cumpărare în deplină cunoștință de

cauză.

Plângerea formulată de

petiționară împotriva măsurii dispuse de procuror, în temeiul dispozițiilor

art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin

rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

nr. 1061/II/2/2007 din 14 septembrie 2007.

Împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, petiționara a formulat plângere, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., la instanța competentă.

Judecând plângerea, Curtea

de Apel Galați a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, constatând că aceasta este legală și

temeinică.

S-a arătat că verificările

efectuate de procuror au stabilit faptul că actul de vânzare cumpărare încheiat

între părți a reprezentat voința acestora.

Împrejurarea că în

contractul de vânzare, cumpărare a fost indicat greșit actul în baza căruia vânzătoarea

a dobândit imobilul, fiind menționată sentința civilă nr. 4847 din 20

septembrie 1999 a Judecătoriei Focșani în loc de sentința civilă nr. 285 din 25

ianuarie 1985 a Judecătoriei Focșani, se datorează unei simple erori materiale

și nu a produs nicio consecință juridică, deoarece nimeni nu a contestat

dreptul de proprietate al vânzătoarei imobilului vândut.

De altfel, această eroare materială

a fost îndreptată din oficiu prin încheierea nr. 1669 din 5 aprilie 2007, de

către notarul public P.C., în baza dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 36/1995.

Susținerile petentei, în

sensul că a fost indusă în eroare cu privire la obiectul contractului și că nu

a primit de la cumpărător prețul imobilelor vândute, așa cum s-a consemnat în

contractul de vânzare-cumpărare, nu sunt susținute de probe, astfel că au fost

înlăturate.

Prin recursul declarat în

termen legal, împotriva acestei sentințe, petiționara M.M. a solicitat casarea hotărârii

atacate și, pe fond, admiterea plângerii sale, desființarea rezoluției

procurorului și tragerea la răspundere penală a intimaților.

Examinând recursul, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța a analizat

rezoluția atacată și dovezile care au stat la baza acestuia, constatând în mod

just că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică.

Din niciun act premergător

efectuat nu rezultă că persoana vătămată M.M. ar fi fost în eroare sau în necunoștință

de cauză în legătură cu operațiunea de vânzare-cumpărare efectuată.

Dimpotrivă, ea a efectuat

demersurile necesare pentru măsurarea și intabularea terenului, apelând la un

expert care a întocmit lucrarea potrivit indicațiilor acestuia.

Toate criticile formulate de

persoana vătămată sunt fie simple speculații (cum este cazul erorii materiale

strecurate în cuprinsul actului de vânzare cumpărare), fie susțineri nefondate

care dovedesc nicidecum falsificarea înscrisului, ci doar faptul că petiționara

urmărește anularea acestuia din motive personale, legate de interesele și

relațiile cu membrii familiei sale.

Așa fiind, Curtea constată că

hotărârea atacată este legală și temeinică și urmează să respingă recursul

petiționarei ca nefondat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara M.M. împotriva sentinței penale nr. 158 din 19

decembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 martie 2008.