ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 820/2008

Asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 158 din 19 februarie 2007, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.M., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 186/ P din 27 iulie 2007, precum și a rezoluției nr. 1061/II/2/ din 14 septembrie 2007, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 30 lei. S-a reținut că petiționara M.M. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de fiul său, P.M.

și față de notarul public P.C. sub aspectul infracțiunilor prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. și, respectiv, art. 289 C. pen., susținând că, la întocmirea și autentificarea contractului de vânzare cumpărare nr. 4276 din 17 noiembrie 2004, la instigarea cumpărătorului P.M., notarul public a consemnat că petiționara, în calitate de vânzătoare, înstrăinează suprafața de 290,92 mp. grădină, deși nu aceasta era dorința ei. S-a mai susținut că notarul a consemnat greșit numărul hotărârii judecătorești în baza căreia petenta este proprietara terenului, că certificatul de sarcini a fost eliberat ulterior încheierii contractului și că, deși în contract este înscris un preț de vânzare de 75 milioane le, acesta nu a fost plătit și este sub valoarea reală a bunului vândut.

Prin rezoluția nr. 186P/2007 din 27 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.M. și P.C. pentru faptele sesizate, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că petiționara a efectuat demersurile înstrăinării terenului și a semnat contractul de vânzare cumpărare în deplină cunoștință de cauză. Plângerea formulată de petiționară împotriva măsurii dispuse de procuror, în temeiul dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, nr. 1061/II/2/2007 din 14 septembrie 2007. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționara a formulat plângere, potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., la instanța competentă. Judecând plângerea, Curtea de Apel Galați a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând că aceasta este legală și temeinică. S-a arătat că verificările efectuate de procuror au stabilit faptul că actul de vânzare cumpărare încheiat între părți a reprezentat voința acestora. Împrejurarea că în contractul de vânzare, cumpărare a fost indicat greșit actul în baza căruia vânzătoarea a dobândit imobilul, fiind menționată sentința civilă nr. 4847 din 20 septembrie 1999 a Judecătoriei Focșani în loc de sentința civilă nr. 285 din 25 ianuarie 1985 a Judecătoriei Focșani, se datorează unei simple erori materiale și nu a produs nicio consecință juridică, deoarece nimeni nu a contestat dreptul de proprietate al vânzătoarei imobilului vândut.

De altfel, această eroare materială a fost îndreptată din oficiu prin încheierea nr. 1669 din 5 aprilie 2007, de către notarul public P.C., în baza dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 36/1995. Susținerile petentei, în sensul că a fost indusă în eroare cu privire la obiectul contractului și că nu a primit de la cumpărător prețul imobilelor vândute, așa cum s-a consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, nu sunt susținute de probe, astfel că au fost înlăturate. Prin recursul declarat în termen legal, împotriva acestei sentințe, petiționara M.M. a solicitat casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii sale, desființarea rezoluției procurorului și tragerea la răspundere penală a intimaților.

Examinând recursul, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Instanța a analizat rezoluția atacată și dovezile care au stat la baza acestuia, constatând în mod just că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică. Din niciun act premergător efectuat nu rezultă că persoana vătămată M.M. ar fi fost în eroare sau în necunoștință de cauză în legătură cu operațiunea de vânzare-cumpărare efectuată. Dimpotrivă, ea a efectuat demersurile necesare pentru măsurarea și intabularea terenului, apelând la un expert care a întocmit lucrarea potrivit indicațiilor acestuia.

Toate criticile formulate de persoana vătămată sunt fie simple speculații (cum este cazul erorii materiale strecurate în cuprinsul actului de vânzare cumpărare), fie susțineri nefondate care dovedesc nicidecum falsificarea înscrisului, ci doar faptul că petiționara urmărește anularea acestuia din motive personale, legate de interesele și relațiile cu membrii familiei sale. Așa fiind, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică și urmează să respingă recursul petiționarei ca nefondat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.M. împotriva sentinței penale nr. 158 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurenta petiționară la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.