ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1974/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 6/ M.E.A. din 25 mai 2008 a Curții de Apel lași s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 arestarea persoanei solicitate P.D.O. în baza mandatului european de arestare emis la 2 martie 2008 de Procurorul Districtual pentru Finlanda de Sud Est, pe o durată de 29 zile începând de la 25 mai 2008 până la 22 iunie 2008, stabilindu-se termen la 26 mai 2008 pentru audierea persoanei arestate. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că mandatul european de arestare a fost emis în vederea derulării urmăririi penale a persoanei solicitate pentru săvârșirea pe teritoriul Finlandei a infracțiunilor de furt și fraudă, că respectivul mandat întrunește cerințele Deciziei Cadru a C.U.E.

nr. 2002/584/ JAI din 13 iunie 2002 și că nu există motive obligatorii de refuz al executării prevăzute de Legea nr. 302/2004 și cu faptele au corespondent în legea penală română. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată P.D.O., care a susținut că nu se face vinovat de faptele imputate și că arestarea nu este legală. Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al U.E. în vederea arestării și judecării către un alt membru a unei persoane pentru efectuarea urmăririi penale a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

Acest mandat se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce statornicit de dispozițiile Deciziei Cadru nr. 2002/584/ JAI din 13 iunie 2002 și trebuie să cuprindă infracțiunile prevăzute de art. 79 din legea menționată. Potrivit dispozițiilor aceleiași legi și a normelor europene arătate judecătorul român nu se poate pronunța cu privire la vinovăția persoanei solicitate, la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării decât cu înfrângerea principiului evocat ceea ce nu e admisibil. Din actele dosarului se constată că prima instanță, constatând că mandatul cuprinde toate informațiile necesare și că nu există impedimente la executare, din cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004 a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate, urmărită penal de autoritățile judiciare finlandeze pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și fraudă prin mijloace de plată.

Întrucât critica formulată în recurs în sensul lipsei vinovăției în săvârșirea faptelor pentru care se efectuează urmărirea penală de către procuratura finlandeză, nu poate fi primită, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat cu obligarea persoanei solicitate la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.D.O. împotriva încheierii nr. 6/ M.E.A. din 25 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală în dosarul nr. 350/45/2008. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publica 2 iunie 2008.