ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1061/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2007, reclamantul P.Ș. a solicitat anularea Hotărârii nr. 21945 din 9 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantului a

drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca

atare se impune anularea acesteia întrucât în perioada octombrie 1940 - aprilie

1945 a fost refugiat împreună cu mama sa, datorită persecuțiilor etnice din

orașul Cluj, prin punctul de frontieră Bodrag, în localitățile Pata, Boju și

Turda.

Pârâta C.J.P. Cluj prin

întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în

susținerea poziției sale procesuale că reclamantul nu a dovedit prin înscrisuri

oficiale persecuțiile suferite, iar declarațiile martorilor sunt neverosimile,

existând neconcordanțe în privința perioadei de refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 455

din 27 septembrie 2007 a admis acțiunea formulată de P.Ș., a dispus anularea Hotărârii

nr. 21945 din 9 iulie 2007, emisă de C.J.P. Cluj, cu obligarea acestei

autorități de a recunoaște calitatea d e refugiat a reclamantului în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i asigure drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea n. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând

cu data de 1 noiembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel

această instanță a reținut că probele administrate, respectiv proba

testimonială, confirmă calitatea de refugiați a reclamantului și a mamei

acestuia, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice, ca urmare a

cedării Ardealului de Nord autorităților ungare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs C.J.P. Cluj criticând-o ca nelegală și netemeinică și invocând

dispozițiile art. 299 și următoarele, precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a arătat în esență

că instanța de fond a omis să cerceteze dacă cei doi martori au sau nu hotărâri

de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 iar martorii nu arată

de unde cunosc faptele relatate în declarațiile date.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana cetățean român care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Dovedirea situațiilor

prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale

eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care

aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauza de față instanța de

fond administrat proba cu înscrisuri, respectiv acte de stare civilă și

declarațiile autentificate ale martorilor B.A. și C.L. din care rezultă că

reclamantul împreună cu mama sa a plecat în refugiu, în cursul lunii octombrie

1940 prin punctul de frontieră Bodrog în localitățile Pata, Boju, Turda.

Totodată, în conformitate cu

prevederile art. 193 alin. (6) C. proc. civ. a procedat la audierea sub

prestare de jurământ a martorilor G.T. și L.V. care prin declarațiile date au

confirmat calitatea de refugiat al reclamantului și al mamei acesteia, refugiul

fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ca urmare a cedării Ardealului

de Nord autorităților ungare.

Se constată așadar că prima

instanță a procedat la administrarea probelor prevăzute de art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 prin Legea nr. 189/2000 și având în vedere rezultatul

acestora a acordat corect drepturile prevăzute de lege reclamantului.

Motivele de recurs formulate

de recurenta - pârâtă nu pot fi primite.

Actele depuse la dosarul

cauzei, respectiv Hotărârea C.J.P. Cluj nr. 17996/2005 și 8681/2003 atestă că

martorilor B.A. și C.L., li s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000

constatându-se că au fost refugiate din motive de persecuție etnică în perioada

15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și 15 martie 1942 - 6 martie 1945.

De asemenea, din

declarațiile date rezultă că aceste persoane cu fost martori oculari ai

faptelor relatate.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 455 din 27 septembrie 007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2008.