ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1061/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2007, reclamantul P.Ș. a solicitat anularea Hotărârii nr. 21945 din 9 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantului a drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât în perioada octombrie 1940 - aprilie 1945 a fost refugiat împreună cu mama sa, datorită persecuțiilor etnice din orașul Cluj, prin punctul de frontieră Bodrag, în localitățile Pata, Boju și Turda. Pârâta C.J.P.

Cluj prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul nu a dovedit prin înscrisuri oficiale persecuțiile suferite, iar declarațiile martorilor sunt neverosimile, existând neconcordanțe în privința perioadei de refugiu. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 455 din 27 septembrie 2007 a admis acțiunea formulată de P.Ș., a dispus anularea Hotărârii nr. 21945 din 9 iulie 2007, emisă de C.J.P. Cluj, cu obligarea acestei autorități de a recunoaște calitatea d e refugiat a reclamantului în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i asigure drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea n. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că probele administrate, respectiv proba testimonială, confirmă calitatea de refugiați a reclamantului și a mamei acestuia, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord autorităților ungare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Cluj criticând-o ca nelegală și netemeinică și invocând dispozițiile art. 299 și următoarele, precum și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta a arătat în esență că instanța de fond a omis să cerceteze dacă cei doi martori au sau nu hotărâri de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 iar martorii nu arată de unde cunosc faptele relatate în declarațiile date.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice. Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. În cauza de față instanța de fond administrat proba cu înscrisuri, respectiv acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale martorilor B.A.

și C.L. din care rezultă că reclamantul împreună cu mama sa a plecat în refugiu, în cursul lunii octombrie 1940 prin punctul de frontieră Bodrog în localitățile Pata, Boju, Turda. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (6) C. proc. civ. a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorilor G.T. și L.V. care prin declarațiile date au confirmat calitatea de refugiat al reclamantului și al mamei acesteia, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ca urmare a cedării Ardealului de Nord autorităților ungare. Se constată așadar că prima instanță a procedat la administrarea probelor prevăzute de art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 prin Legea nr. 189/2000 și având în vedere rezultatul acestora a acordat corect drepturile prevăzute de lege reclamantului.

Motivele de recurs formulate de recurenta - pârâtă nu pot fi primite. Actele depuse la dosarul cauzei, respectiv Hotărârea C.J.P. Cluj nr. 17996/2005 și 8681/2003 atestă că martorilor B.A. și C.L., li s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 constatându-se că au fost refugiate din motive de persecuție etnică în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și 15 martie 1942 - 6 martie 1945. De asemenea, din declarațiile date rezultă că aceste persoane cu fost martori oculari ai faptelor relatate. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 455 din 27 septembrie 007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2008.