ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3327/2008

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursurilor de fată, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a

civilă,

la data de 23 ianuarie 2006, sub nr. 29714/3/2006, reclamanții T.M.M.,

ș.a.

, au solicitat în contradictoriu cu

pârâtul Municipiul București prin Primarul General, ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 6090 din 19 iunie 2006, emisă

de

pârâtă conform Legii nr. 10/2001 și

emiterea unei noi dispoziții pe numele tuturor

persoanelor îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii cu privire

la imobilul situat

în București, pentru

apartamentele ce au fost

vândute în baza Legii nr. 112/1995 și a

terenului aferent.

În

motivarea cererii s-a arătat că reclamanții au solicitat restituirea în natură

a

imobilului de la adresa de

mai sus, prin notificarea nr. 1533 din 13 iulie 2001, notificare

ce a fost semnată în numele tuturor solicitanților doar de către O.V.I.

și M.E.V., iar emitentul a respins cererea de

acordare a

măsurilor reparatorii

unora dintre solicitanți, pe motiv că nu au semnat personal, sau

prin

mandatar.

Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 120 din 23 ianuarie 2007, a

respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamanților, cu motivarea că notificarea formulată

de

părți constituie un act de dispoziție, astfel încât pentru exercitarea în mod

valabil a acesteia era necesară exprimarea

voinței de a formula o asemenea cerere,

sau un mandat special acordat în

acest sens, iar potrivit art. 21 din Legea

nr.

10/2001, coroborat cu art. 68 C. proc. civ., procura pentru exercițiul

dreptului

trebuia să fie sub semnătură legalizată.

Pe de

altă parte s-a mai reținut că, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

de cotele moștenitorilor

legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de lege, profită

ceilalți moștenitori ce au depus în termen cererea de restituire.

S-a mai

reținut că, în cauză acțiunea a fost formulată de toate persoanele în

viață menționate în notificare, mai puțin M.E.V.,

căreia i-a fost

admisă cererea de restituire în natura a

imobilului, alături de O.V.I.

, iar în

condițiile în care părțile nu au înțeles să se judece în contradictoriu cu

M.E.V., acesteia nu i se poate micșora un drept

dobândit, fără a fi

parte în proces.

Curtea de Apel București, secția a

IV

a civilă, prin decizia nr. 625 din 4 octombrie 2007 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanții T.M.M., H.M.I., L.A.M., G.M., M.M.

, P.M.V., C.L.E., V.A.D., V.M.T.

, O.V.I.,

reținând următoarele:

-

tribunalul nu a dat o interpretare excesivă dispozițiilor art. 21 din

Legea nr. 10/2001, (în prezent art. 922) și nici nu a făcut o coroborare

nepotrivită cu dispozițiile art. 68 C. proc. civ.;

-

conform art. 22 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, notificarea cuprinde elementele

de identificare a

persoanei îndreptățite, iar conform alin. (4) din același text, notificarea

înregistrată face dovada deplină a respectării termenului de 6 luni (

prelungit anterior de mai multe ori) pentru

depunerea notificării;

-

alin. (5) din art. 22 prevede expres sancțiunea pierderii dreptului de

a

solicita în justiție măsuri reparatorii,

în natură sau prin echivalent, în măsura

nerespectării termenului;

-

din economia dispozițiilor cuprinse în

art. 22 alin. (2), rezultă fără putință de

tăgadă că elementele de identificare a persoanei

îndreptățite sunt numele, adresa,

semnătura și, eventual, mențiunile exprese, dacă cererea se face în

nume personal,

sau prin mandatar;

-

notificarea are caracterul unei cereri de

petiționare a unității deținătoare, iar

cerințele prevăzute de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pot fi

coroborate cu dispozițiile art. 112 C. proc. civ., ce vizează elementele

cererii de chemare

în judecată;

-

conform art. 68 C. proc. civ., dovada

calității de mandatar se putea

realiza

numai printr-o procură autentificată, neputându-se lua în calcul un eventual

mandat tacit al părților semnatare în

raport de cele care nu au semnat notificarea;

-

sancțiunea pierderii dreptului de a

solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent nu reprezintă o

sancțiune introdusă de instanță ci este prevăzută în

mod expres de art. 22 alin. (5) din Legea nr.

10/2001, întrucât nesemnarea notificării la

data depunerii acesteia, sau neatașarea unor

procuri de desemnare a unui mandatar,

duce implicit la depășirea și nerespectarea termenului de depunere a

notificării;

- art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, prevede expres

că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari, care nu au urmat procedura

prevăzută

la capitolul III (capitol în care

este inclus si art. 22), profită ceilalți moștenitori ai

persoanei îndreptățite, care au depus în termen

cererea de restituire;

- declarațiile notariale depuse de

reclamanți la dosar, prin care aceștia își însușesc în întregime demersul celor

două semnatare ale notificării, au fost încheiate cu mult peste termenul de

depunere a notificării, astfel încât, reclamanții nu pot fi repuși în termen,

printr-o procedură ulterioară de confirmare a notificării, si totodată nu-i pot

lipsi pe ceilalți

moștenitori semnatari ai

notificării de dreptul de acrescământ reglementat de

dispozițiile art. 4

alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Nemulțumiți fiind de soluția pronunțată de

instanța de apel, reclamanții T.M.M., H.M.I., L.A.M., G.M.,

M.M., P.M.V., C.L.E., O.V.I., V.A.D., V.M.T. au

declarat în termen legal recurs, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 29714/3/2006,

critica vizând greșita interpretare a textului din Legea nr. 10/2001 în baza

căreia recurenții au formulat

notificarea făcând coroborări nepotrivite

cu prevederi din Codul de procedură civilă.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de critica formulată, Curtea

constată că recursul declarat în cauză

este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în

continuare.

Prin

notificarea nr. 1533 din 13 iulie 2001 înregistrată la B.E.J. E. și P.,

adresată Primăriei Municipiului București, O.V.I., V.M.V.

, M.E.V., T.M.M., M.M., H.M.I.

, G.M., L.M.A., P.M.V., C.L.E.

și H.E.

au solicitat restituirea imobilului în litigiu.

Notificarea a fost semnată de către

reclamantele O.I.V. și M.E.V. (filele 60-61-62 dosar fond).

Prin dispoziția nr. 6090 din 19 iunie 2006

emisă de Primarul General al Municipiului București a fost admisă cererea și

s-a restituit în natură imobilul

notificat

către cele două semnatare ale notificării, respingându-se cererea formulată

de celelalte persoane care au notificat, motivat

de faptul că nu au semnat cererea,

nici personal, nici prin mandatar.

Se constată

că, notificarea constituie un act de dispoziție fiind necesară

exprimarea voinței de a formula cererea

pentru fiecare notificator prin semnarea

notificării sau,

eventual, de a acorda unei terțe persoane mandatul formulării

notificării în numele său, făcând dovada unei

procuri legalizate.

Astfel că,

în mod legal instanțele au reținut incidența dispozițiilor art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 care prevede expres

că de cotele moștenitorilor legali sau

testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul 3 din

Legea nr. 10/2001

(capitolul

în care este inclus și art. 22), profită ceilalți moștenitori ai persoanei

îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.

Declarațiile notariale depuse de

reclamanți la dosar, prin care aceștia își

însușesc

în întregime demersul celor două semnatare ale notificării au fost încheiate

cu mult peste termenul de depunere al

notificării, astfel încât aceștia nu pot fi repuși în

termen printr-o procedură ulterioară de confirmare

a notificării și totodată nu-i pot

lipsi

pe ceilalți moștenitori semnatari ai notificării de dreptul de acrescământ

reglementat de dispozițiile art. 4 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001 așa cum corect au

reținut instanța de fond și cea de

apel.

Î

n

consecință, criticile recurenților-reclamanți nu pot fi primite față de

împrejurarea că cererea a fost soluționată în mod

corect în favoarea semnatarilor

notificării,

respingându-se pentru ceilalți notificatori, considerent pentru care în

temeiul

art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanții T.M.M., H.M.I., L.A.M., G.M., M.M., P.M.V.,

C.L.E., O.V.I., V.A.D., V.M.T.

împotriva deciziei civile nr. 625 din 4 octombrie 2007 a Curții de

Apel

București, secția a

IV

a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai

2008.