ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6523/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6523/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de
față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1401 din 28 noiembrie 2003
Tribunalul Constanta a admis în
parte
cererea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu
pârâții
Primarul Municipiului Constanța și Consiliul Local Constanța și a dispus
restituirea către reclamantă a terenului liber din suprafața totală de 337, 5
mp situat în Constanța.
În motivarea sentinței s-a reținut că cei 337,5
mp teren au aparținut reclamantei până în anul 1984, când au fost preluați de
stat prin expropriere, iar clădirea edificată pe teren a fost demolată fără ca
reclamantă să fie dezdăunată, întrucât despăgubirile calculate au fost modice.
Cererea de restituire a terenului formulată
reclamantă la data de 4 august 2000 se circumscrie dispozițiilor Legii 33/1994,
reprezentând o acțiune în revendicare a unui imobil expropriat. In speță,
scopul exproprierii a fost realizat, însă reclamanta nu a primit o justă
despăgubire pentru imobilul preluat de stat.
Apelul declarat de reclamantă a fost
admis de Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 1372C din 7 decembrie
2004, prin care s-a anulat sentința și s-a acordat termen pentru evocarea
fondului. S-a avut în vedere că prin cererea formulată reclamanta a solicitat
restituirea unui alt teren echivalent în locul celui expropriat, fie acordarea
de drepturi bănești atât pentru teren, cât și pentru construcție, întrucât
terenul nu se poate restitui în natură fiind afectat de spații și alei
pietonale care deservesc ansamblul de locuințe din bulevardul L.
Prin decizia civilă nr. 49C din 28
martie 2006 instanța de apel a respins acțiunea reclamantei ca nefondată
reținându-se că repararea prejudiciilor aduse foștilor proprietari prin
acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii se poate realiza numai în
temeiul Legii 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 9720 din 24
noiembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de
reclamanta C.M., a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe, reținând că decizia atacată a fost pronunțată cu
încălcarea principiului
non reformatio in pejus
.
În rejudecare, la termenul din data de
19 decembrie 2007 reclamanta a învederat că își menține pretențiile întemeiate
pe dispozițiile Legii 33/1994, în sensul de a-i fi acordat un alt teren în
schimbul celui expropriat.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia
civilă nr. 59 C din 19 martie 2008 a admis în parte acțiunea formulată de
reclamantă, a obligat pârâții să-i restituie reclamantei suprafața de 98,83 mp
teren și a respins cererea de restituire în natură sau prin echivalent a
diferenței de suprafață până la 337,50 mp.
în considerentele deciziei s-a reținut
că exproprierea și-a produs
efectele. De
asemenea, reclamanta nu a solicitat repararea prejudiciilor în
temeiul
Legii 10/2001 și nici nu a făcut dovada notificării unității deținătoare.
Raportul de expertiză tehnică efectuată
în cauză a concluzionat că din întreaga suprafață de 337,50 mp, expropriată
prin Decretul 344/1984, doar o suprafață de de 229,58 mp este ocupată de un
punct termic și o alee de acces la imobil, restul de 98,83 mp fiind liberi.
Soluționând cauza în raport de
dispozițiile Legii 33/1994 și, având în vedere concluziile raportului de
expertiză și respectarea principiului
non reformatio in pejus
, conform
dispozițiilor deciziei de casare, instanța a concluzionat că se impune
restituirea suprafeței libere de teren, de 98,83 mp.
Cererea privind acordarea unui teren în
schimb sau despăgubiri bănești pentru restul de teren expropriat și pentru
construcția demolată, nu se circumscrie dispozițiilor art. 35 din Legea
33/1994, ci acelora ale Legii 10/2001, or reclamanta nu a urmat procedura
administrativă impusă de acest act normativ.
Împotriva deciziei instanței de apel au
declarat recurs reclamanta C.M. și pârâții Municipiului Constanța și Consiliul
Local Constanta.
În motivarea recursului formulat de
reclamantă, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a
susținut că în mod greșit instanța de apel a respins capătul de cerere privind
atribuirea unui teren
echivalent pentru
suprafața care nu se poate restitui în natură.
Pârâții și-au întemeiat recursul tot pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a
dispus restituirea suprafeței libere de teren mai mult pentru a respecta
decizia de casare, decât pentru a participa la înfăptuirea justiției,
nesocotind dispozițiile art. 35 al Legii 33/1994 care prevede că restituirea
este posibilă doar în cazul în care scopul exproprierii nu a fost îndeplinit.
Recursul formulat de pârâți este fondat pentru
motivele care succed.
Terenul în litigiu, în suprafață de 337,50 mp a
fost expropriat prin Decretul nr. 344/1984 pentru construirea unui ansamblu de
locuințe în zona bulevardului A. din Constanța.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv
înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză au relevat că lucrările
de construcții și
amenajări pentru care s-a
dispus exproprierea au fost finalizate, astfel încât
dispozițiile art.
35 din Legea 33/1994, invocate de reclamantă ca temei juridic al acțiunii, nu
au aplicabilitate în cauză, singura posibilitate de restituire a imobilului în
această situație fiind procedura specială instituită prin Legea 10/2001.
Pentru aceste
considerente recursul se va admite, se va casa decizia
atacată,
iar pe fondul cauzei se va respinge cererea formulată de reclamantă.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Prin cererea
introductivă de instanță, întemeiată pe dispozițiile art. 35
din Legea 33/1994, reclamanta C.M. a solicitat acordarea unui alt teren
în schimbul celui expropriat.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea
33/1994 imobilele expropriate pot fi retrocedate foștilor proprietari numai
dacă scopul exproprierii nu a fost realizat.
Din analiza acestui text legal este lesne de
înțeles că retrocedarea imobilelor implică, de fapt, restituirea lor în natură,
pe vechiul amplasament, restituire care operează numai în situația nerealizării
lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea.
Restituirea
imobilelor în compensare cu alte bunuri este prevăzută în
prezent
doar de dispozițiile art. 11 din Legea 10/2001, republicată, însă pentru a
beneficia de această măsură reparatorie este necesar ca
persoana îndreptățită să parcurgă procedura administrativă instituită
de art.
21 și următoarele din lege. În speță, dacă reclamanta dovedea că
a notificat unitatea deținătoare, instanța, în temeiul prevederilor art. 84 C.
proc. civ., putea să califice acțiunea drept contestație sau cerere de obligare
a entității deținătoare la emiterea dispoziției, după caz și să facă aplicarea
dispozițiilor art. 11 din Legea 10/2001.
Întrucât art. 35 din Legea 33/1994 nu prevede
posibilitatea acordării unui teren în echivalent, ci numai restituirea în
natură a terenului expropriat, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții
Municipiului Constanța și Consiliul Local Constanța împotriva deciziei nr. 59 C
din 19 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.
Casează decizia atacată și, în fond, respinge
acțiunea formulată de reclamanta C.M.
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamanta C.M. împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 octombrie 2008.