ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6523/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1401 din 28 noiembrie 2003

Tribunalul Constanta a admis în

parte

cererea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu

pârâții

Primarul Municipiului Constanța și Consiliul Local Constanța și a dispus

restituirea către reclamantă a terenului liber din suprafața totală de 337, 5

mp situat în Constanța.

În motivarea sentinței s-a reținut că cei 337,5

mp teren au aparținut reclamantei până în anul 1984, când au fost preluați de

stat prin expropriere, iar clădirea edificată pe teren a fost demolată fără ca

reclamantă să fie dezdăunată, întrucât despăgubirile calculate au fost modice.

Cererea de restituire a terenului formulată

reclamantă la data de 4 august 2000 se circumscrie dispozițiilor Legii 33/1994,

reprezentând o acțiune în revendicare a unui imobil expropriat. In speță,

scopul exproprierii a fost realizat, însă reclamanta nu a primit o justă

despăgubire pentru imobilul preluat de stat.

Apelul declarat de reclamantă a fost

admis de Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 1372C din 7 decembrie

2004, prin care s-a anulat sentința și s-a acordat termen pentru evocarea

fondului. S-a avut în vedere că prin cererea formulată reclamanta a solicitat

restituirea unui alt teren echivalent în locul celui expropriat, fie acordarea

de drepturi bănești atât pentru teren, cât și pentru construcție, întrucât

terenul nu se poate restitui în natură fiind afectat de spații și alei

pietonale care deservesc ansamblul de locuințe din bulevardul L.

Prin decizia civilă nr. 49C din 28

martie 2006 instanța de apel a respins acțiunea reclamantei ca nefondată

reținându-se că repararea prejudiciilor aduse foștilor proprietari prin

acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii se poate realiza numai în

temeiul Legii 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 9720 din 24

noiembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de

reclamanta C.M., a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, reținând că decizia atacată a fost pronunțată cu

încălcarea principiului

non reformatio in pejus

.

În rejudecare, la termenul din data de

19 decembrie 2007 reclamanta a învederat că își menține pretențiile întemeiate

pe dispozițiile Legii 33/1994, în sensul de a-i fi acordat un alt teren în

schimbul celui expropriat.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia

civilă nr. 59 C din 19 martie 2008 a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantă, a obligat pârâții să-i restituie reclamantei suprafața de 98,83 mp

teren și a respins cererea de restituire în natură sau prin echivalent a

diferenței de suprafață până la 337,50 mp.

în considerentele deciziei s-a reținut

că exproprierea și-a produs

efectele. De

asemenea, reclamanta nu a solicitat repararea prejudiciilor în

temeiul

Legii 10/2001 și nici nu a făcut dovada notificării unității deținătoare.

Raportul de expertiză tehnică efectuată

în cauză a concluzionat că din întreaga suprafață de 337,50 mp, expropriată

prin Decretul 344/1984, doar o suprafață de de 229,58 mp este ocupată de un

punct termic și o alee de acces la imobil, restul de 98,83 mp fiind liberi.

Soluționând cauza în raport de

dispozițiile Legii 33/1994 și, având în vedere concluziile raportului de

expertiză și respectarea principiului

non reformatio in pejus

, conform

dispozițiilor deciziei de casare, instanța a concluzionat că se impune

restituirea suprafeței libere de teren, de 98,83 mp.

Cererea privind acordarea unui teren în

schimb sau despăgubiri bănești pentru restul de teren expropriat și pentru

construcția demolată, nu se circumscrie dispozițiilor art. 35 din Legea

33/1994, ci acelora ale Legii 10/2001, or reclamanta nu a urmat procedura

administrativă impusă de acest act normativ.

Împotriva deciziei instanței de apel au

declarat recurs reclamanta C.M. și pârâții Municipiului Constanța și Consiliul

Local Constanta.

În motivarea recursului formulat de

reclamantă, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a

susținut că în mod greșit instanța de apel a respins capătul de cerere privind

atribuirea unui teren

echivalent pentru

suprafața care nu se poate restitui în natură.

Pârâții și-au întemeiat recursul tot pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a

dispus restituirea suprafeței libere de teren mai mult pentru a respecta

decizia de casare, decât pentru a participa la înfăptuirea justiției,

nesocotind dispozițiile art. 35 al Legii 33/1994 care prevede că restituirea

este posibilă doar în cazul în care scopul exproprierii nu a fost îndeplinit.

Recursul formulat de pârâți este fondat pentru

motivele care succed.

Terenul în litigiu, în suprafață de 337,50 mp a

fost expropriat prin Decretul nr. 344/1984 pentru construirea unui ansamblu de

locuințe în zona bulevardului A. din Constanța.

Probatoriile administrate în cauză, respectiv

înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză au relevat că lucrările

de construcții și

amenajări pentru care s-a

dispus exproprierea au fost finalizate, astfel încât

dispozițiile art.

35 din Legea 33/1994, invocate de reclamantă ca temei juridic al acțiunii, nu

au aplicabilitate în cauză, singura posibilitate de restituire a imobilului în

această situație fiind procedura specială instituită prin Legea 10/2001.

Pentru aceste

considerente recursul se va admite, se va casa decizia

atacată,

iar pe fondul cauzei se va respinge cererea formulată de reclamantă.

Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.

Prin cererea

introductivă de instanță, întemeiată pe dispozițiile art. 35

din Legea 33/1994, reclamanta C.M. a solicitat acordarea unui alt teren

în schimbul celui expropriat.

Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea

33/1994 imobilele expropriate pot fi retrocedate foștilor proprietari numai

dacă scopul exproprierii nu a fost realizat.

Din analiza acestui text legal este lesne de

înțeles că retrocedarea imobilelor implică, de fapt, restituirea lor în natură,

pe vechiul amplasament, restituire care operează numai în situația nerealizării

lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea.

Restituirea

imobilelor în compensare cu alte bunuri este prevăzută în

prezent

doar de dispozițiile art. 11 din Legea 10/2001, republicată, însă pentru a

beneficia de această măsură reparatorie este necesar ca

persoana îndreptățită să parcurgă procedura administrativă instituită

de art.

21 și următoarele din lege. În speță, dacă reclamanta dovedea că

a notificat unitatea deținătoare, instanța, în temeiul prevederilor art. 84 C.

proc. civ., putea să califice acțiunea drept contestație sau cerere de obligare

a entității deținătoare la emiterea dispoziției, după caz și să facă aplicarea

dispozițiilor art. 11 din Legea 10/2001.

Întrucât art. 35 din Legea 33/1994 nu prevede

posibilitatea acordării unui teren în echivalent, ci numai restituirea în

natură a terenului expropriat, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții

Municipiului Constanța și Consiliul Local Constanța împotriva deciziei nr. 59 C

din 19 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.

Casează decizia atacată și, în fond, respinge

acțiunea formulată de reclamanta C.M.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta C.M. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2008.