ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3702/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3702/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată umrătoarele:
A.F.I., în calitate de
succesoare în drepturi a fostei D.G.A.F.I. a chemat în judecată pe pârâta SC M.S.
SRL București și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 46.897,08 dolari
S.U.A., plătibili în lei la cursul zilei de la data plății, preum și evacuarea pârâtei
din spațiul cu altă destinație situat în București.
În motivarea cererii,
reclamanta a susținut că pârâta utilizează spațiul indicat în temeiul fișei de
calcul nr. 4127 din 6 aprilie 1998 și a Dispoziției Primarului General nr. 105/1998
conform căreia utilizatorii spațiilor cu altă destinație care nu au contracte
directe și investesc în lucrări de construcții și instalații vor plăti, până la
încheierea contractului de colaborare cu Primăria Municipiului București,
chiria calculată pe fișa de calcul. Arată că deși s-a parcurs procedura
prealabilă a concilierii, pârâta a refuzat să achite debitul.
Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5904 din 7 mai 2004, a admis
excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea reclamantei reținând
că există autoritate de lucru judecat, apreciind că în cauză sunt incidente
dispozițiile art. 1201 C. civ., întrucât prin decizia nr. 1129/2003 pronunțată
în dosarul nr. 2447/2002, Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat asupra
cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 14.388,36 dolari
S.U.A., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, precum și cu privire
la evacuarea pârâtei.
Împotriva sentinței
tribunalului a declarat apel reclamanta, criticând, o pentru nelegalitate,
având în vedere că instanța a admis în mod greșit excepția invocată de către
pârâtă, fără să analizeze în mod amănunțit întinderea obiectului cererii.
Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 588 din 9 septembrie 2005, a
respins, ca nefondat, apelul promovat cu motivarea că în mod corect instanța de
fond a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat, fiind întrunită
tripla identitate cerută de lege.
Împotriva sentinței Curții a
declarat recurs reclamanta, indicând motivele de nelegalitate prevăzute de pct.
8 și 9 ale art. 304, solicitând admiterea recursului, respingerea excepției
autorității de lucru judecat, casarea deciziei recurată și a sentinței primei
instanțe și trmiterea cauzei spre rejudecare.
Prin criticile invocate a
susținut că pretențiile solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată
sunt aferente unei perioade care nu a fost supusă niciodată controlului
juridicțional, respectiv plata contravalorii de folosință, debit acumulat de
pârâtă ulterior datei de 30 aprilie 2000. Aceastei sume îi corespund, de
asemenea, penalități de întârziere, care nu au făcut obiectul dosarului nr. 10173/2000.
Invocă de asemenea faptul că deși pârâta a recunoscut că ocupă în continuare
spațiul, acțiunea a fost repinsă. În concluzie, a susținut că instanța de apel
a calificat în mod greșit natura juridică a pretențiilor deduse judecății și a
aplicat în mod greșit legea.
Intimata, prin întâmpinare a
răspuns criticilor aduse deciziei și a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte a luat în
examinare excepția lipsei capacității civile a intimatei și a reținut :
Reclamanta, prin cererea de
chemare în judecată, a chemat în judecată, în calitate de pârât pe SC M.S. Srl
București.
Din înscrisul depus la
dosarul cauzei de către recurenta A.F.I. București C.G.M. București, respectiv
„Informații privind istoricul firmei „emis de către Oficiul Național al Registrului
Comerțului, rezultă că SC M.S. SRL București, a fost radiată de drept, conform art.
31 din Legea nr. 359/2004, astfel cum rezultă din înregistrarea din oficiu nr. 42839
din 2 februarie 2007.
Capacitatea juridică a
societății cuprinde capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu.
Capacitatea juridică a soceității comerciale este guvernată de regulile privind
capacitatea persoanelor juridice, stabilite de Decretul nr. 31/1954, cu luarea
în considerare a specificului societăților comerciale.
Astfel, potrivit art. 41 alin.
(1) din Legea nr. 31/1990 „Societatea comercială este persoană juridică de la
data înmatriculării în registrul comerțului „coroborat cu dispozițiile art. 33 alin.
(1) din Decretul nr. 31/1954 „Persoanele juridice care sunt suspuse
înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data
înregistrării lor”.
Personalitatea juridică
încetează o dată cu radierea societății din registrul comerțului, cu toate
consecințele ce decurg din acest fapt, conform art. 40 din Decretul nr. 31/1954
„Persoana juridică încetează de a avea ființă prin comasare, divizare sau
dizolvare”.
În cauza de față, societatea
pârâtă a fost dizolvată de drept, în temeiul art. 1 din Legea nr. 314/2001 și
radiată din oficiu conform art. 31 din Legea nr. 359/2004, la data de 2
februarie 2007.
În consecință, încetarea
existenței ca persoană juridică a pârâtei SC M.S. SRL București, ca urmare a
radierii sale din registrul comerțului, echivalează cu pierderea capacitații
civile și a dreptului de a sta în justiție, astfel încât Înalta Curte urmează
să admită excepția lipsei capacității civile și să respingă recursul promovat
de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta A.F.I. București – C.G.M. București împotriva deciziei comerciale
nr. 588 din 9 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,
pentru lipsa capacității civile a intimatei SC M.S. SRL BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 noiembrie 2007.