ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3702/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată umrătoarele: A.F.I., în calitate de succesoare în drepturi a fostei D.G.A.F.I. a chemat în judecată pe pârâta SC M.S. SRL București și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 46.897,08 dolari S.U.A., plătibili în lei la cursul zilei de la data plății, preum și evacuarea pârâtei din spațiul cu altă destinație situat în București. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că pârâta utilizează spațiul indicat în temeiul fișei de calcul nr. 4127 din 6 aprilie 1998 și a Dispoziției Primarului General nr. 105/1998 conform căreia utilizatorii spațiilor cu altă destinație care nu au contracte directe și investesc în lucrări de construcții și instalații vor plăti, până la încheierea contractului de colaborare cu Primăria Municipiului București, chiria calculată pe fișa de calcul.

Arată că deși s-a parcurs procedura prealabilă a concilierii, pârâta a refuzat să achite debitul. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5904 din 7 mai 2004, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea reclamantei reținând că există autoritate de lucru judecat, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ., întrucât prin decizia nr. 1129/2003 pronunțată în dosarul nr. 2447/2002, Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat asupra cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 14.388,36 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, precum și cu privire la evacuarea pârâtei. Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamanta, criticând, o pentru nelegalitate, având în vedere că instanța a admis în mod greșit excepția invocată de către pârâtă, fără să analizeze în mod amănunțit întinderea obiectului cererii.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 588 din 9 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul promovat cu motivarea că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat, fiind întrunită tripla identitate cerută de lege. Împotriva sentinței Curții a declarat recurs reclamanta, indicând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304, solicitând admiterea recursului, respingerea excepției autorității de lucru judecat, casarea deciziei recurată și a sentinței primei instanțe și trmiterea cauzei spre rejudecare.

Prin criticile invocate a susținut că pretențiile solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată sunt aferente unei perioade care nu a fost supusă niciodată controlului juridicțional, respectiv plata contravalorii de folosință, debit acumulat de pârâtă ulterior datei de 30 aprilie 2000. Aceastei sume îi corespund, de asemenea, penalități de întârziere, care nu au făcut obiectul dosarului nr. 10173/2000. Invocă de asemenea faptul că deși pârâta a recunoscut că ocupă în continuare spațiul, acțiunea a fost repinsă. În concluzie, a susținut că instanța de apel a calificat în mod greșit natura juridică a pretențiilor deduse judecății și a aplicat în mod greșit legea. Intimata, prin întâmpinare a răspuns criticilor aduse deciziei și a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția lipsei capacității civile a intimatei și a reținut : Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a chemat în judecată, în calitate de pârât pe SC M.S. Srl București. Din înscrisul depus la dosarul cauzei de către recurenta A.F.I. București C.G.M. București, respectiv „Informații privind istoricul firmei „emis de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, rezultă că SC M.S. SRL București, a fost radiată de drept, conform art. 31 din Legea nr. 359/2004, astfel cum rezultă din înregistrarea din oficiu nr. 42839 din 2 februarie 2007. Capacitatea juridică a societății cuprinde capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu. Capacitatea juridică a soceității comerciale este guvernată de regulile privind capacitatea persoanelor juridice, stabilite de Decretul nr. 31/1954, cu luarea în considerare a specificului societăților comerciale.

Astfel, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 „Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerțului „coroborat cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 „Persoanele juridice care sunt suspuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor”. Personalitatea juridică încetează o dată cu radierea societății din registrul comerțului, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt, conform art. 40 din Decretul nr. 31/1954 „Persoana juridică încetează de a avea ființă prin comasare, divizare sau dizolvare”. În cauza de față, societatea pârâtă a fost dizolvată de drept, în temeiul art. 1 din Legea nr. 314/2001 și radiată din oficiu conform art. 31 din Legea nr. 359/2004, la data de 2 februarie 2007. În consecință, încetarea existenței ca persoană juridică a pârâtei SC M.S.

SRL București, ca urmare a radierii sale din registrul comerțului, echivalează cu pierderea capacitații civile și a dreptului de a sta în justiție, astfel încât Înalta Curte urmează să admită excepția lipsei capacității civile și să respingă recursul promovat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.I. București – C.G.M. București împotriva deciziei comerciale nr. 588 din 9 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pentru lipsa capacității civile a intimatei SC M.S. SRL BUCUREȘTI. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2007.