ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 54/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 iulie 2006,

reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., anularea

Ordonanței C.N.V.M. nr. 408 din 22 mai 2006, prin care a fost sancționat, cât

și a Deciziei C.N.V.M. nr. 1384 din 15 iunie 2006 prin care au fost menținute

efectele ordonanței și obligarea pârâtei la daune morale în valoare de 20.000

RON reprezentând prejudiciul de imagine cauzat.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că sancțiunea aplicată este nelegală întrucât a fost

sancționat pentru că ar fi refuzat remiterea documentelor existente la dosarul

unui fost client al societății, încălcându-se astfel prevederile art. 76

raportat la art. 97 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2003.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1059 din

18 aprilie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

Instanța a reținut că, în speță, sancționarea reclamantului de către C.N.V.M. a

fost determinată de încălcarea dispozițiilor art. 40 din Regulamentul C.N.V.M. nr.

3/1998, modificat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2001, Regulamentul C.N.V.M. nr.

2/2001, art. 83 alin. (1) din Regulamentul nr. 3/2002, art. 74, art. 95 alin.

(1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 12/2004, art. 76, art. 97 alin. (1) din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005, dispoziții prevăzute expres și de art. 23 alin.

(4) din Legea nr. 297/2004.

S-a mai reținut că

sancționarea s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 176 și art. 177 alin.

(1) lit. a) pct. 2 din Regulamentul C.N.V.M. și dispozițiile cuprinse în Titlul

10 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, respectiv ale art. 272 lit.

a) coroborate cu art. 273 alin. (1) lit. b) care stabilesc că nerespectarea

acestor prevederi legale ca și a reglementărilor emise de C.N.V.M. în aplicarea

acestora, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment sau cu

amendă.

În ceea ce privește dozarea

sancțiunii, Instanța a reținut că C.N.V.M. a dispus aplicarea amenzii cu

respectarea dispozițiilor art. 275 din Legea nr. 297/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul P.P., criticând-o ca nelegală și netemeinică

întrucât prima Instanța a interpretat eronat probele administrate și

dispozițiile legale în materie. Astfel precizează în motivele de recurs că deși

a făcut dovada că S.S.I.F.B. SA nu a săvârșit nici o nelegalitate, respectiv

nici o contravenție prevăzută de Regulamentele C.N.V.M., a fost sancționat pe

nedrept, Instanța de judecată neținând seama nici de circumstanțele personale

și reale în care fapta a fost săvârșită.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând actele dosarului

și cererea de recurs în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform Ordonanței C.N.V.M. nr.

408/2006 recurentul în calitate de Președinte - Director general al S.S.I.F.B.

SA Cluj - Napoca, a fost sancționat cu amendă pentru nerespectarea

Regulamentelor CNVM.

Din probele administrate

rezultă că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor

legale, respectiv Legea nr. 297/2004 cât și Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2005.

Sancțiunea a fost aplicată

pentru nerespectarea normelor legale, respectiv pentru obligația prevăzută

pentru societate de a păstra pe o perioadă de 5 ani toate documentele, înregistrări

referitoare la Servicii de investiții financiare prestate și tranzacții

efectuate. Cu nici o probă recurentul nu a putut convinge Instanța de judecată

că ar fi respectat normele legale în vigoare, argumentele sale de ordin

personal, nefiind concludente pentru speța de față.

De asemenea, nici susținerea

referitoare la arhivarea eronată a documentelor de către o societate

specializată, nu pot conduce Instanța la concluzia exonerării recurentului de

vina care-i aparține de fapt și de drept.

Prin urmare din totalitatea

probelor admise și administrate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că

sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de P.P., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul P.P. împotriva sentinței civile nr. 1059 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2008.