ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 880/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 29 iunie

2007 pronunțată, în Dosarul nr. 753/33/2007, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a dispus disjungerea cererii

formulate de pârâtul C.L. Bobota privind excepția de nelegalitate a

dispozițiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004 privind concesionarea unor

spații cu destinație de cabinete medicale și înregistrarea acestei cereri

separat.

Prin cererea înregistrată la

data de 5 iulie 2007, reclamantul C.L. Bobota solicitase constatarea

nelegalității dispozițiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004 în temeiul art.

4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea excepției

reclamantul a arătat că această dispoziție din hotărârea de guvern contravine

normelor constituționale, prevederilor Legii nr. 213/1998 și ale Legii nr. 215/2001.

Prin sentința

civilă nr. 427/2007 din data de 19 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

invocată de reclamantul C.L. Bobota și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art.

1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004.

Pentru a hotărî

astfel, Instanța a reținut că prin dispozițiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004

(„bunurile imobile sau părțile acestora, aflate în proprietatea publică a

statului sau a unităților administrativ teritoriale, în care funcționează

cabinetele medicale înființate potrivit O.G. nr. 124/1998 … trec în proprietatea

privată a statului, respectiv a unităților administrativ - teritoriale potrivit

art. 10 din Legea nr. 213/1998…”) au fost încălcate competențele prevăzute de

Legea nr. 213/1998 și de Legea nr. 215/2001.

Împotriva sentinței civile nr.

427/2007 din data de 19 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen Guvernul

României.

În motivarea recursului s-a

arătat în esență: că H.G. nr. 884/2004 este legală fiind emisă în temeiul art. 108

din Constituția României, art. 14 din O.G. nr. 124/1998, art. 2 din Legea nr. 219/1998,

art. 10 din Legea nr. 213/1998, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000

și ale H.G. nr. 555/2001; că, în conformitate cu art. 14 alin. (3) din O.G. nr.

124/1998, bunurile imobile care se află în proprietatea publică a unităților

administrativ - teritoriale, utilizate pentru activități medicale, vor fi

trecute în domeniul privat al statului, respectiv al unităților administrativ -

teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998, prevedere preluată din

O.G. nr. 124/1998. Au mai fost invocate dispozițiile art. 4 alin. (2) din H.G. nr.

884/2004, H.G. nr. 867/2002 și H.G. nr. 866/2002.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Prin dispozițiile art. 1 alin.

(1) din H.G. nr. 884/2004 s-a dispus trecerea din proprietate publică în

proprietatea privată a statului, respectiv a unităților administrativ

teritoriale, a bunurilor imobile sau părți din acestea, în care funcționează

cabinete medicale înființate conform O.G. nr. 124/1998, potrivit art. 10 din

Legea nr. 213/1998.

În conformitate cu

prevederile Legii nr. 215/2001 C.L. este autoritatea deliberativă a

administrației publice locale care administrează domeniul public și privat al

comunei fiind singura autoritate care poate hotărî trecerea unui bun imobil din

domeniul public de interes local în domeniul privat al comunei, astfel cu

prevăd dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. Guvernul României

n u se poate substitui consiliului local și nu poate dispune trecerea prin act

administrativ (hotărâre de guvern) a unui bun de interes local din domeniul

public în domeniul privat al unității administrativ teritoriale.

Este real faptul că art. 14 alin.

(3) din O.G. nr. 124/1998, modificată, privind organizarea și funcționarea

cabinetelor medicale, s-a prevăzut că bunurile imobile aflate în proprietate

publică, utilizate pentru activități medicale, vor fi trecute în domeniul

privat al statului, respectiv al unităților administrativ - teritoriale.

Aceasta este norma legală, de principiu, care trebuia aplicată în respectarea

competențelor prevăzute în Legea nr. 215/2001 (în vigoare la data emiterii

hotărârii de guvern contestate) și în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Din aceste considerente

rezultă nelegalitatea art. 1 alin. (1) al H.G. nr. 884/2004, astfel cum în mod

corect a stabilit Curtea de Apel, întrucât Guvernul nu se poate substitui și nu

poate prelua competențele consiliului local privind trecerea unui bun imobil

din proprietatea publică a unității administrativ teritoriale în proprietatea

privată a acesteia

Având în vedere O.G. nr. 124/1998,

modificată, privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, Legea nr.

219/1998, modificată, privind regimul concesiunilor, art. 10 din Legea nr. 215/2001,

republicată, privind administrația publică locală, art. 10 alin. (2) din Legea nr.

213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, actul

atacat este nelegal și în mod corect Instanța de Fond a admis cererea formulată

de C.L. Bobota, județul Sălaj.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de

ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 427 din data de 19 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2008.