ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 151/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Neamț, secția

comercială și contencios administrativ, Prefectul Județului Neamț a chemat în judecată

Consiliul Local al comunei Gherăești pentru anularea hotărârii nr. 42 din 20 octombrie

2006 și nr. 2 din 29 ianuarie 2007 prin care s-a respins proiectul de hotărâre pentru

aprobarea listei spațiilor cu destinația de cabinete medicale și a spațiilor în

care se desfășoară activități conexe actului medical și obligarea Consiliului Local

al comunei Gherăești să adopte o hotărâre prin care să se aprobe trecerea spațiilor

cu destinația de cabinete medicale și a celor în care se desfășoară activități conexe

din domeniul public în cel privat și aprobarea listei spațiilor anterior menționate

în vederea vânzării lor către personalul medical.

Pârâtul Consiliul Local

Gherăești a invocat excepția de nelegalitate a art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004,

susținându-se că textul este nelegal față de dispozițiile art. 2 alin. (1) și

art. 122 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, art. 11 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 213/1998, precum și art. 120, 121, 136 alin. (2) și (3) din Constituția României.

Tribunalul Neamț, secția

comercială și contencios administrativ, prin încheierea din 24 mai 2007, a suspendat

judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate și

a fost sesizată Curtea de Apel Bacău pentru soluționarea excepției de nelegalitate

invocate.

Cauza a fost înregistrată

sub nr. 2043/103/2007 la Curtea de Apel Bacău, iar prin sentința civilă nr. 108

din 03 septembrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de nelegalitate invocată și a fost

constatată nelegalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004.

În considerentele sentinței

s-a reținut că dispozițiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004 sunt nelegale

în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 și art. 2, 3,

10 din Legea nr. 215/2001.

Prin folosirea sintagmei

„trec” Guvernul a dispus trecerea din domeniul public în proprietatea privată a

unităților administrativ teritoriale a bunurilor imobile în care funcționează cabinetele

medicale, iar prin aceasta s-a încălcat principiul autonomiei locale a autorităților

administrației publice locale prevăzut de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 215/2001

și dispozițiile art. 120 alin. (1) și art. 136 alin. (2) din Constituția României.

Spațiul în discuție este

în domeniul public al comunei, iar abilitarea de a dispune prin hotărâre asupra

trecerii unui bun aflat în proprietatea publică a comunei în proprietatea privată

aparține Consiliului local, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs Prefectul Județului Neamț și Guvernul României.

În recursul declarat de

Prefectul Județului Neamț se arată că prin hotărârea de guvern, a cărei excepție

de nelegalitate a fost invocată, nu a fost încălcată autonomia locală, ci doar au

fost dispuse unele măsuri în vederea organizării executării în concret a unor dispoziții

legale, Guvernul stabilind în sarcina autorităților administrative deliberative

de la nivelul unităților administrativ-teritoriale ducerea la îndeplinire a prevederilor

legale referitoare la trecerea din domeniul public în cel privat a spațiilor în

care se desfășoară activități medicale.

A fost invocată și practica

Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 351 din 01 februarie

2006 ar fi respins excepția de nelegalitate a art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004

și ar fi considerat că dispozițiile sunt legale.

S-a solicitat admiterea

recursului, reținerea spre rejudecare și modificarea sentinței atacate, în sensul

respingerii excepției de nelegalitate a art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004.

În recursul declarat de

Guvernul României, primul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea greșită

a legii pentru că H.G. nr. 884/2004 este legală fiind emisă în temeiul art. 14

alin. (4) și (7) din O.G. nr. 124/1998, art. 2 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 219/1998

și art. 10 din Legea nr. 213/1998.

În conformitate cu prevederile

art. 14 alin. (4) și (7) din O.G. nr. 124/1998, bunurile imobile în care se desfășoară

activități medicale pot fi concesionate, fără licitație publică, cabinetelor medicale

sau, după caz, unităților medico-sanitare cu personalitate juridică, după finalizarea

operațiunii de inventariere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 213/1998, iar condițiile

de vânzare sau de concesionare se stabilesc prin hotărâre de Guvern.

Tot în O.G. nr. 124/1998,

în art. 14 alin. (3) se prevede că bunurile imobile care se referă la proprietatea

publică a unităților administrativ-teritoriale, utilizate în prezent pentru activități

medicale, vor fi trecute în domeniul privat al statului, respectiv al unităților

administrativ-teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia, prevedere care a fost preluată în art. 1

din H.G. nr. 884/2004.

Se consideră că H.G. nr.

884/2004 nu încalcă nici articolele din Legea nr. 215/2001 care, prin art. 36

alin. (2) lit. c) prevede ca atribuție a consiliului local administrarea domeniului

public și domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului.

Actul normativ a fost

emis, tocmai pentru a se asigura unele facilități pentru medici și pentru a respecta

art. 34 din Constituția României care guvernează dreptul la ocrotirea sănătății,

iar statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea excepției de nelegalitate

a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004, fiind invocate și dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ.

Consiliul Local al comunei

Gherăești a formulat întâmpinare și-a solicitat respingerea recursurilor pentru

că sentința instanței de fond este legală, având în vedere că prin art. 1 alin.

(1) din H.G. nr. 884/2004, autorităților administrației publice locale li se impune

să adopte o hotărâre într-un singur sens, fără respectarea principiului autonomiei

locale.

Examinând motivele de

recurs invocate, inclusiv dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., dispozițiile

legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru

următoarele considerente:

În speță, s-a solicitat

să se constate nelegalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004

care prevăd că „Bunurile imobile sau părțile acestora, aflate în proprietatea publică

a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, în care funcționează cabinete

medicale înființate potrivit O.G. nr. 124/1998, trec în proprietatea privată a statului,

respectiv al unităților administrativ-teritoriale, potrivit art. 10 din Legea

nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în termen

de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.

Acest act normativ a fost

emis, între altele, în baza art. 14 alin. (4) și (7) din O.G. nr. 124/1998 privind

organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, astfel cum a fost modificată și

completată prin Legea nr. 629/2001, republicată.

Totuși, chiar dacă acest

act normativ a fost emis în baza unui alt act normativ, se poate observa că prin

art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004 se instituie un text cu caracter imperativ,

stabilindu-se că bunurile respective trec din proprietatea publică în proprietatea

privată, instituindu-se chiar un termen de 90 de zile pentru aceasta.

Termenul folosit de H.G.

nr. 884/2004 este „trec” deși în art. 14 alin. (3) din H.G. nr. 124/1998 termenul

folosit este „vor fi trecute” din proprietatea publică în proprietatea privată a

unităților administrativ-teritoriale.

Prin acest termen s-ar

ajunge la încălcarea principiului autonomiei locale, principiu consacrat în

art. 2 din Legea nr. 215/2001 și nu s-ar mai respecta nici dispozițiile art. 10

din Legea nr. 213/1998 care prevăd că trecerea din domeniul public în domeniul privat

se face, după caz, prin hotărârea Guvernului, a consiliului județean, respectiv

a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin

Constituție sau prin lege nu se dispune altfel.

Consiliile locale trebuie

să aibă posibilitatea de a stabili, în baza principiului autonomiei locale, dacă

se impune sau nu trecerea unor bunuri, chiar dacă este vorba de cele în care funcționează

cabinete medicale înființate potrivit O.G. nr. 124/1998, din domeniul public în

domeniul privat al unității administrativ-teritoriale.

Chiar dacă ar avea acest

drept de apreciere autoritățile deliberative locale, nu înseamnă că nu ar respecta

dispozițiile art. 34 din Constituția României care garantează dreptul la ocrotirea

sănătății, pentru că măsură pentru asigurarea igienei și sănătății publice poate

fi considerată și concesionarea acestor bunuri și nu neapărat numai vânzarea lor,

mai ales că această concesionare se face în condiții avantajoase.

În legătură cu motivul

de recurs invocat de recurenți privind practica Înaltei Curți de Casație și Justiție

se constată că prin decizia nr. 351 din 01 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a hotărât că

dispozițiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004 sunt nelegale și în raport cu

dispozițiile art. 2, 3, 8 și 10 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică

locală, astfel că nici acest motiv de recurs nu poate fi fondat.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. vor fi respinse

ca nefondate recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Prefectul Județului Neamț și de Guvernul României, împotriva sentinței civile

nr. 108 din 03 septembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2008.