ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 151/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, Prefectul Județului Neamț a chemat în judecată Consiliul Local al comunei Gherăești pentru anularea hotărârii nr. 42 din 20 octombrie 2006 și nr. 2 din 29 ianuarie 2007 prin care s-a respins proiectul de hotărâre pentru aprobarea listei spațiilor cu destinația de cabinete medicale și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical și obligarea Consiliului Local al comunei Gherăești să adopte o hotărâre prin care să se aprobe trecerea spațiilor cu destinația de cabinete medicale și a celor în care se desfășoară activități conexe din domeniul public în cel privat și aprobarea listei spațiilor anterior menționate în vederea vânzării lor către personalul medical.

Pârâtul Consiliul Local Gherăești a invocat excepția de nelegalitate a art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004, susținându-se că textul este nelegal față de dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 122 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998, precum și art. 120, 121, 136 alin. (2) și (3) din Constituția României. Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ, prin încheierea din 24 mai 2007, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate și a fost sesizată Curtea de Apel Bacău pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocate. Cauza a fost înregistrată sub nr. 2043/103/2007 la Curtea de Apel Bacău, iar prin sentința civilă nr. 108 din 03 septembrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de nelegalitate invocată și a fost constatată nelegalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 884/2004. În considerentele sentinței s-a reținut că dispozițiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004 sunt nelegale în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 și art. 2, 3, 10 din Legea nr. 215/2001. Prin folosirea sintagmei „trec” Guvernul a dispus trecerea din domeniul public în proprietatea privată a unităților administrativ teritoriale a bunurilor imobile în care funcționează cabinetele medicale, iar prin aceasta s-a încălcat principiul autonomiei locale a autorităților administrației publice locale prevăzut de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și dispozițiile art. 120 alin. (1) și art. 136 alin. (2) din Constituția României. Spațiul în discuție este în domeniul public al comunei, iar abilitarea de a dispune prin hotărâre asupra trecerii unui bun aflat în proprietatea publică a comunei în proprietatea privată aparține Consiliului local, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Prefectul Județului Neamț și Guvernul României. În recursul declarat de Prefectul Județului Neamț se arată că prin hotărârea de guvern, a cărei excepție de nelegalitate a fost invocată, nu a fost încălcată autonomia locală, ci doar au fost dispuse unele măsuri în vederea organizării executării în concret a unor dispoziții legale, Guvernul stabilind în sarcina autorităților administrative deliberative de la nivelul unităților administrativ-teritoriale ducerea la îndeplinire a prevederilor legale referitoare la trecerea din domeniul public în cel privat a spațiilor în care se desfășoară activități medicale. A fost invocată și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 351 din 01 februarie 2006 ar fi respins excepția de nelegalitate a art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 884/2004 și ar fi considerat că dispozițiile sunt legale. S-a solicitat admiterea recursului, reținerea spre rejudecare și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004. În recursul declarat de Guvernul României, primul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea greșită a legii pentru că H.G. nr. 884/2004 este legală fiind emisă în temeiul art. 14 alin. (4) și (7) din O.G. nr. 124/1998, art. 2 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 219/1998 și art. 10 din Legea nr. 213/1998. În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (4) și (7) din O.G.

nr. 124/1998, bunurile imobile în care se desfășoară activități medicale pot fi concesionate, fără licitație publică, cabinetelor medicale sau, după caz, unităților medico-sanitare cu personalitate juridică, după finalizarea operațiunii de inventariere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 213/1998, iar condițiile de vânzare sau de concesionare se stabilesc prin hotărâre de Guvern. Tot în O.G. nr. 124/1998, în art. 14 alin. (3) se prevede că bunurile imobile care se referă la proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale, utilizate în prezent pentru activități medicale, vor fi trecute în domeniul privat al statului, respectiv al unităților administrativ-teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prevedere care a fost preluată în art. 1 din H.G.

nr. 884/2004. Se consideră că H.G. nr. 884/2004 nu încalcă nici articolele din Legea nr. 215/2001 care, prin art. 36 alin. (2) lit. c) prevede ca atribuție a consiliului local administrarea domeniului public și domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului. Actul normativ a fost emis, tocmai pentru a se asigura unele facilități pentru medici și pentru a respecta art. 34 din Constituția României care guvernează dreptul la ocrotirea sănătății, iar statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004, fiind invocate și dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. Consiliul Local al comunei Gherăești a formulat întâmpinare și-a solicitat respingerea recursurilor pentru că sentința instanței de fond este legală, având în vedere că prin art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004, autorităților administrației publice locale li se impune să adopte o hotărâre într-un singur sens, fără respectarea principiului autonomiei locale. Examinând motivele de recurs invocate, inclusiv dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente: În speță, s-a solicitat să se constate nelegalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004 care prevăd că „Bunurile imobile sau părțile acestora, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, în care funcționează cabinete medicale înființate potrivit O.G.

nr. 124/1998, trec în proprietatea privată a statului, respectiv al unităților administrativ-teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”. Acest act normativ a fost emis, între altele, în baza art. 14 alin. (4) și (7) din O.G. nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 629/2001, republicată. Totuși, chiar dacă acest act normativ a fost emis în baza unui alt act normativ, se poate observa că prin art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004 se instituie un text cu caracter imperativ, stabilindu-se că bunurile respective trec din proprietatea publică în proprietatea privată, instituindu-se chiar un termen de 90 de zile pentru aceasta.

Termenul folosit de H.G. nr. 884/2004 este „trec” deși în art. 14 alin. (3) din H.G. nr. 124/1998 termenul folosit este „vor fi trecute” din proprietatea publică în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale. Prin acest termen s-ar ajunge la încălcarea principiului autonomiei locale, principiu consacrat în art. 2 din Legea nr. 215/2001 și nu s-ar mai respecta nici dispozițiile art. 10 din Legea nr. 213/1998 care prevăd că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărârea Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel.

Consiliile locale trebuie să aibă posibilitatea de a stabili, în baza principiului autonomiei locale, dacă se impune sau nu trecerea unor bunuri, chiar dacă este vorba de cele în care funcționează cabinete medicale înființate potrivit O.G. nr. 124/1998, din domeniul public în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale. Chiar dacă ar avea acest drept de apreciere autoritățile deliberative locale, nu înseamnă că nu ar respecta dispozițiile art. 34 din Constituția României care garantează dreptul la ocrotirea sănătății, pentru că măsură pentru asigurarea igienei și sănătății publice poate fi considerată și concesionarea acestor bunuri și nu neapărat numai vânzarea lor, mai ales că această concesionare se face în condiții avantajoase.

În legătură cu motivul de recurs invocat de recurenți privind practica Înaltei Curți de Casație și Justiție se constată că prin decizia nr. 351 din 01 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a hotărât că dispozițiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 884/2004 sunt nelegale și în raport cu dispozițiile art. 2, 3, 8 și 10 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, astfel că nici acest motiv de recurs nu poate fi fondat. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Prefectul Județului Neamț și de Guvernul României, împotriva sentinței civile nr. 108 din 03 septembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.