ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2191/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 septembrie 2007 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.R., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța, a solicitat recalcularea indemnizației de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, stabilită în temeiul Hotărârii nr. 28793 din 1 iulie 2007 emisă de pârâtă, în raport cu data de început a refugiului tatălui său, respectiv data de 1 aprilie 1944, iar nu în raport cu data de 15 iulie 1944 reținută în hotărârea contestată.

În esență, reclamanta susține că potrivit cărții de muncă a tatălui său, la data de 1 aprilie 1944 acesta a fost strămutat din Basarabia, Comuna Tomai, Județul Tighina în România, Comuna Lehliu, Județul Călărași. Prin sentința civilă nr. l05/CA din 7 februarie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamanta G.R., reținând, în esență, că reclamantei i-au fost stabilite în mod corect drepturile de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 15 iulie 1944 - 06 martie 1945, întrucât nu a putut dovedi cu exactitate luna în care a avut loc strămutarea părinților săi, iar indemnizația actuală este de 64 lei, fiind, deci, mai mare decât suma de 51 lei solicitată prin acțiune.

Împotriva sentinței civile nr. 105/CA din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta G.R., reieterând aspectele invocate îh fața instanței de fond referitoare la faptul că data de început a strămutării familiei sale - 15 iulie 1944 - a fost stabilită în mod arbitrar, atâta timp cât din carnetul de muncă al tatălui său rezultă că acesta a fost angajat ca preot în localitatea Dor Mărunt, Comuna Lehliu, Județul Călărași, la data de 1 aprilie 1944. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă, în raport cu prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, soluționarea cauzei depinde de stabilirea datei de început a strămutării familiei reclamantei. Așa cum se precizează atât în întâmpinarea intimatei-pârâte și cum a reținut de altfel și Curtea de Apel, începutul perioadei pentru care reclamanta beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare a fost stabilit la data de 15 iulie 2007 întrucât G.R. nu ar fi făcut dovada lunii în care familia sa a fost strămutată. Înalta Curte constată însă că potrivit carnetului de muncă al tatălui reclamantei (D.I.) rezultă fără echivoc faptul că acesta a fost angajat la Parohia Dor Mărunt, Județul Ialomița la data de 1 aprilie 1944. Astfel fiind, data menționată în carnetul de muncă al tatălui reclamantei este cea care urmează a fi avută în vedere la stabilirea datei de început a strămutării familiei, precum și la stabilirea perioadei pentru care reclamantei i se calculează drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Față de aspectele reținute și atâta timp cât intimata-pârâtă nu contestă faptul strămutării familiei reclamantei, iar litigiul poartă exclusiv asupra datei de început a strămutării familiei recurentei-reclamante, rezultă că atât sentința civilă pronunțată de Curtea de Apel cât și hotărârea emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, ce formează obiectul cauzei, sunt netemeinice și nelegale sub aspectul datei de început a perioadei pentru care numitei G.R. i se acordă drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Astfel fiind, Înalta Curte reține că hotărârea emisă de pârâtă este corectă sub aspectul acordării în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, urmând însă a fi modificată în privința datei de început a perioadei pentru care se acordă drepturile, aceasta urmând a fi data de 1 aprilie 1944. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) - (2) și alin. (3) teza întâi C. proc. civ., urmează a fi admis recursul declarat de G.R., iar sentința civilă atacată va fi modificată în parte în sensul că drepturile acordate reclamantei în calitate de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc pentru perioada 01 aprilie 1944 - 06 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.R. împotriva sentinței civile nr. l05/CA din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța,secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că drepturile acordate reclamantei ca beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc pentru perioada 01 aprilie 1944 - 06 martie 1945. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.