ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4557/2008

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin contestația înregistrată

sub nr. 795/36/2008 din

22 aprilie 2008 la

Curtea de Apel Constanța, reclamanta B.L.

a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanta

anularea Hotărârii nr. 30179 din 31 martie 2008

emisă de pârâtă, prin care i

s-a respins cererea pentru acordarea

drepturilor de beneficiar al

Legii nr.

189/2000 și pentru perioada martie 1944-martie 1945,

stabilirea

calității de persoană îndreptățită conform Legii

nr. 189/2000 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri care

să acorde drepturile contestatoarei pentru a doua

perioadă.

În

motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a născut la data

de 8 august 1917 în comuna

Bălți, Basarabia și că în anul 1940,

datorită regimului comunist instaurat a fost

nevoită să se refugieze

împreună cu soțul și fiica sa în România în comuna

Clipicești, jud.

Vrancea, unde soțul său, notar fiind, a fost repartizat de autoritățile

române.

A

mai arătat reclamanta că, la data depunerii primei cereri,

30 august 2004, la Casa

Județeană de Pensii Constanta, nu deținea

documente care să ateste a doua

perioadă în care s-a refugiat din

Basarabia în România împreună cu familia. Ulterior,

intrând în

posesia

înscrisurilor referitoare la a doua perioadă de refugiu, prin

cererea înregistrată sub numărul 61934 din 20

decembrie 2006, la Casa

Județeană de Pensii

Constanța a solicitat acordarea drepturilor

cuvenite în calitate de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și pentru

perioada

martie 1944 - 6 martie 1945.

Prin sentința civilă

nr. 358/CA din 7 mai 2008 Curtea de

Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondată

contestația

formulată de reclamanta B.L.

Pentru

a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

a reținut în esență că, înscrisurile depuse la dosar

nu fac

dovada că reclamanta împreună cu

familia s-a refugiat în România

în ambele perioade, că s-a întors în

Basarabia după 1941 când

aceasta a fost

integrată din nou României, că a locuit permanent

până în anul 1944 și că o dată cu cel de-al

doilea val de refugieri s-a refugiat din nou pe actualul teritoriu al României.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta

B.L.,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate,

susținând în esență

următoarele:

- hotărârea instanței

de fond este lipsită de temei legal întrucât se arată că, prima hotărâre prin

care s-au acordat reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru

perioada 1940-1941 nu a fost contestată și în consecință aceasta nu mai poate

beneficia de aceste drepturi pentru perioada 1944-1945.

- declarațiile

autentice depuse în dovedirea contestației au fost înlăturate de către instanța

de fond, cu nerespectarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 189/2000.

Recursul este fondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum

se va arăta în continuare.

Recurenta B.L.,

născută la data de 8 august 1917 în comuna Bălți, Basarabia, datorită regimului

comunist instaurat, s-a refugiat împreună cu soțul și fiica în anul 1940, în

România. După eliberarea Basarabiei, la data de 22 august 1941, recurenta

împreună cu familia au părăsit România, plecând de la Focșani, la Bălți,

întrucât soțul acesteia a fost rechemat la serviciu în Basarabia lucrând la

Guvernământ. În martie 1944, familia recurentei s-a refugiat din nou din

Basarabia, în România, stabilindu-se la Iași.

Prin Hotărârea nr. 25754

din 4 martie 2005, Casa Județeană de Pensii Constanța a admis cererea formulată

de B.L. și a recunoscut acesteia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000

pentru perioada 6 septembrie 1940-22 iunie 1941.

La data de 20

decembrie 2006, reclamanta a formulat o nouă cerere de stabilire a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, dar pentru cea de a doua perioadă de refugiu,

respectiv martie 1944-martie 1945.

Prin Hotărârea nr. 30179

din 31 martie 2008, Casa Județeană de Pensii Constanța a respins cererea

reclamantei B.L., reținând că petenta nu a fost supusă schimbului de populație

ca urmare a unui tratat bilateral, situație ce nu se încadrează în prevederile

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către regimurile instituite în România cu începere

de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările

și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul și

interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii

se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în

perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost

efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost

nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod

implicit.

Din coroborarea

tuturor probatoriilor administrate, reiese că situația de fapt expusă de

recurenta-reclamantă se confirmă.

Astfel, declarațiile

autentice al martorilor S.G. și T.V., precum și actele de stare civilă

transcrise în România după anul 1945, atestă faptul că recurenta-reclamantă B.L.,

împreună cu soțul B.A. și fiica B.M. s-au refugiat din Basarabia de două ori,

prima dată în perioada 1940-1941 și a doua oară în perioada martie 1944-martie

1945.

Împrejurarea că

familia recurentei-reclamante a fost însoțită și de mama acesteia, T.N., în

perioada celui de-al doilea refugiu, este confirmată de martorul S.G. prin

declarația autentificată sub nr. 233 din 15 martie 2007, care arată că aceasta

împreună cu B.L. și B.A. s-au refugiat în martie 1944 în România,

nemaiîntorcându-se niciodată în Basarabia. Mamei recurentei-reclamante i s-a

recunoscut calitatea de persecutat etnic prin Hotărârea nr. 512 din 1 noiembrie

2002 a Casei Județene de Pensii Brașov.

Prin urmare,

interpretarea corectă a textului de lege aplicabil în speță, nu poate să fie

decât în sensul că atât obiectul cât și scopul Legii nr. 189/2000 îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii tuturor persoanelor, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice.

Or, în cazul de față,

toate înscrisurile depuse de recurenta-reclamantă în susținerea cererii de

recurs, atestă calitatea acesteia de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru a

doua perioadă de refugiu.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul va

fi admis, se va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii

formulate de B.L., se va anula Hotărârea nr. 30179 din 31 martie 2008 emisă de

Casa Județeană de Pensii Constanta cu consecința obligării acesteia la emiterea

unei noi hotărâri prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de

O.G. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 pentru perioada martie 1944-6

martie 1945 începând cu data de 1 ianuarie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de B.L., împotriva

sentinței nr. 358/CA din 7 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul admiterii

acțiunii formulate de B.L.

Anulează Hotărârea nr.30179 din 31 martie

2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța și obligă pârâta să emită o

nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de

O.G. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 pentru perioada martie 1944 - 6

martie 1945 începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2008.