ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4557/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 795/36/2008 din 22 aprilie 2008 la Curtea de Apel Constanța, reclamanta B.L. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanta anularea Hotărârii nr. 30179 din 31 martie 2008 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru acordarea drepturilor de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și pentru perioada martie 1944-martie 1945, stabilirea calității de persoană îndreptățită conform Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri care să acorde drepturile contestatoarei pentru a doua perioadă.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a născut la data de 8 august 1917 în comuna Bălți, Basarabia și că în anul 1940, datorită regimului comunist instaurat a fost nevoită să se refugieze împreună cu soțul și fiica sa în România în comuna Clipicești, jud. Vrancea, unde soțul său, notar fiind, a fost repartizat de autoritățile române. A mai arătat reclamanta că, la data depunerii primei cereri, 30 august 2004, la Casa Județeană de Pensii Constanta, nu deținea documente care să ateste a doua perioadă în care s-a refugiat din Basarabia în România împreună cu familia.

Ulterior, intrând în posesia înscrisurilor referitoare la a doua perioadă de refugiu, prin cererea înregistrată sub numărul 61934 din 20 decembrie 2006, la Casa Județeană de Pensii Constanța a solicitat acordarea drepturilor cuvenite în calitate de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945. Prin sentința civilă nr. 358/CA din 7 mai 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta B.L.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a reținut în esență că, înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat în România în ambele perioade, că s-a întors în Basarabia după 1941 când aceasta a fost integrată din nou României, că a locuit permanent până în anul 1944 și că o dată cu cel de-al doilea val de refugieri s-a refugiat din nou pe actualul teritoriu al României. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B.L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență următoarele: - hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal întrucât se arată că, prima hotărâre prin care s-au acordat reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1940-1941 nu a fost contestată și în consecință aceasta nu mai poate beneficia de aceste drepturi pentru perioada 1944-1945.

- declarațiile autentice depuse în dovedirea contestației au fost înlăturate de către instanța de fond, cu nerespectarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 189/2000. Recursul este fondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Recurenta B.L., născută la data de 8 august 1917 în comuna Bălți, Basarabia, datorită regimului comunist instaurat, s-a refugiat împreună cu soțul și fiica în anul 1940, în România. După eliberarea Basarabiei, la data de 22 august 1941, recurenta împreună cu familia au părăsit România, plecând de la Focșani, la Bălți, întrucât soțul acesteia a fost rechemat la serviciu în Basarabia lucrând la Guvernământ.

În martie 1944, familia recurentei s-a refugiat din nou din Basarabia, în România, stabilindu-se la Iași. Prin Hotărârea nr. 25754 din 4 martie 2005, Casa Județeană de Pensii Constanța a admis cererea formulată de B.L.

și a recunoscut acesteia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 6 septembrie 1940-22 iunie 1941. La data de 20 decembrie 2006, reclamanta a formulat o nouă cerere de stabilire a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, dar pentru cea de a doua perioadă de refugiu, respectiv martie 1944-martie 1945. Prin Hotărârea nr. 30179 din 31 martie 2008, Casa Județeană de Pensii Constanța a respins cererea reclamantei B.L., reținând că petenta nu a fost supusă schimbului de populație ca urmare a unui tratat bilateral, situație ce nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instituite în România cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul și interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit. Din coroborarea tuturor probatoriilor administrate, reiese că situația de fapt expusă de recurenta-reclamantă se confirmă. Astfel, declarațiile autentice al martorilor S.G. și T.V., precum și actele de stare civilă transcrise în România după anul 1945, atestă faptul că recurenta-reclamantă B.L., împreună cu soțul B.A. și fiica B.M. s-au refugiat din Basarabia de două ori, prima dată în perioada 1940-1941 și a doua oară în perioada martie 1944-martie 1945. Împrejurarea că familia recurentei-reclamante a fost însoțită și de mama acesteia, T.N., în perioada celui de-al doilea refugiu, este confirmată de martorul S.G.

prin declarația autentificată sub nr. 233 din 15 martie 2007, care arată că aceasta împreună cu B.L. și B.A. s-au refugiat în martie 1944 în România, nemaiîntorcându-se niciodată în Basarabia. Mamei recurentei-reclamante i s-a recunoscut calitatea de persecutat etnic prin Hotărârea nr. 512 din 1 noiembrie 2002 a Casei Județene de Pensii Brașov. Prin urmare, interpretarea corectă a textului de lege aplicabil în speță, nu poate să fie decât în sensul că atât obiectul cât și scopul Legii nr. 189/2000 îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii tuturor persoanelor, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice. Or, în cazul de față, toate înscrisurile depuse de recurenta-reclamantă în susținerea cererii de recurs, atestă calitatea acesteia de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru a doua perioadă de refugiu.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi admis, se va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii formulate de B.L., se va anula Hotărârea nr. 30179 din 31 martie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanta cu consecința obligării acesteia la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 pentru perioada martie 1944-6 martie 1945 începând cu data de 1 ianuarie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de B.L., împotriva sentinței nr. 358/CA din 7 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul admiterii acțiunii formulate de B.L. Anulează Hotărârea nr.30179 din 31 martie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța și obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945 începând cu data de 1 ianuarie 2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2008.