ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 437/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 304 din 9

martie 2007 a Tribunalului Dolj a fost admisă în parte acțiunea astfel cum a

fost precizată de A.V.D. și B.M. în contradictoriu cu Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale, Direcția Regională Craiova, stabilindu-se

cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat la suma de 175410

lei (RON) în favoarea primei reclamante și la suma de 189.630 lei (RON) în

favoarea celeilalte reclamante.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere că în vederea executării lucrării de utilitate publică „Centura

de ocolire a Municipiului Craiova Varianta Nord” au fost expropriate suprafețe

de teren aparținând proprietarilor din zonă, printre care se află și

reclamantele cu 1949 mp și 2107 mp.

Pentru acordarea despăgubirilor

legale, au fost parcurse mai multe faze propunându-se valori cu care

reclamantele nu au fost de acord. Instanța a apreciat că evaluarea efectuată de

expertul B.C. corespunde criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr.

33/1994, astfel că au fost preluate concluziile acestei expertize, care a avut

în vedere prețul de 32,378 dolari SUA/mp.

Apelurile declarate de ambele părți

împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 733

din 11 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

S-a reținut că instanța de fond a

aplicat corect prevederile art. 25-26 din Legea nr. 33/1994 stabilind cuantumul

despăgubirilor cuvenite conform expertizei B.C., care este mai mare decât suma

propusă de pârâta și a avut în vedere factorul timp la stabilirea pretențiilor,

prin raportarea la ofertele făcute prin publicațiile locale.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursurile de față reclamantele A.V.D. și B.M. precum și pârâta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA prin Direcția

Regională Drumuri și Poduri Craiova.

În primul recurs, formulat în sensul

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. se susține că soluția recurată este dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, este nemotivată sau motivată sumar, nu

s-a pronunțat asupra actualizării despăgubirilor stabilite, s-a reținut greșit

că raportul de expertiză efectuat de ing. B.C. corespunde prevederilor art. 26

din legea aplicabilă. Se solicită casarea deciziei și efectuarea unei noi

expertize tehnice. În final se fac și susțineri legate de nesocotirea

prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din

Protocolul nr. 1 CEDO, în sensul că protecția dreptului lor a fost iluzorie și

ineficace, practic se solicită majorarea cuantumului despăgubirilor.

În cel de al doilea recurs se

solicită de asemenea casarea deciziei și reluarea judecății pentru efectuarea

unei noi expertize, cu respectarea prevederilor art. 25 din lege.

Ambele recursuri nu sunt întemeiate,

urmând a fi respinse în raport de cele ce urmează:

În primul rând se constată că toate

criticile aduse hotărârii recurate prin primul recurs la care s-a făcut

referire nu se regăsesc între motivele de nelegalitate prevăzute limitativ prin

art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în prezența cărora se poate cere modificarea

sau casarea unor hotărâri; Acestea se referă la aspecte netemeinice ale

soluției și neadministrarea probelor, respectiv a unei noi expertize de

evaluare a daunelor, ce nu se regăsesc între motivele de nelegalitate prevăzute

expres de dispozițiile legale la care s-a făcut referire, prevederile

anterioare cuprinse în art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ. fiind abrogate prin

O.U.G. nr. 138/2000, aprobată apoi prin Legea nr. 219/2005.

Așa fiind rămâne de examinat în

cauză respectarea prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, primul

text menționat făcând obiectul celui de al doilea recurs declarat în cauză.

Potrivit art. 25 din lege pentru

stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie compusă dintr-un expert

numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea

persoanelor care sunt supuse exproprierii.

Este exact că în cauză nu a fost

numit un expert propus de expropriator însă nerespectarea cerințelor legii a

fost posibilă datorită lipsei reprezentantului pârâtei la termenul de numire a

experților, cât și la cele ulterioare, din 7 iulie 2006, 22 septembrie 2006. De

altfel și prin formularea acestui motiv de recurs se tinde la reluarea

judecății pentru efectuarea unei noi expertize, ceea ce în condițiile actuale

nu poate constitui motiv de recurs.

Cu privire la nerespectarea

cerințelor art. 26 din lege, text potrivit căruia despăgubirea se compune din

valoarea reală a terenului și din prejudiciul cauzat proprietarului, se

constată că expertiza avută în vedere de instanță respectă toate criteriile

cuprinse în continuarea textului menționat, astfel ajungându-se la o valoare de

despăgubire superioară celei solicitate de reclamante, astfel că nu se poate

susține cu temei că dezdăunarea acestora a fost iluzorie, fictivă, în dezacord

cu reglementările CEDO.

Așa fiind, recursurile de față sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile formulate de

reclamantele A.V.D. și B.M. și de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale România SA, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova

împotriva deciziei nr. 733 din 11 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie

2008.