ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 437/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 304 din 9 martie 2007 a Tribunalului Dolj a fost admisă în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de A.V.D. și B.M. în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, Direcția Regională Craiova, stabilindu-se cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat la suma de 175410 lei (RON) în favoarea primei reclamante și la suma de 189.630 lei (RON) în favoarea celeilalte reclamante. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că în vederea executării lucrării de utilitate publică „Centura de ocolire a Municipiului Craiova Varianta Nord” au fost expropriate suprafețe de teren aparținând proprietarilor din zonă, printre care se află și reclamantele cu 1949 mp și 2107 mp.

Pentru acordarea despăgubirilor legale, au fost parcurse mai multe faze propunându-se valori cu care reclamantele nu au fost de acord. Instanța a apreciat că evaluarea efectuată de expertul B.C. corespunde criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că au fost preluate concluziile acestei expertize, care a avut în vedere prețul de 32,378 dolari SUA/mp. Apelurile declarate de ambele părți împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 733 din 11 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. S-a reținut că instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 25-26 din Legea nr. 33/1994 stabilind cuantumul despăgubirilor cuvenite conform expertizei B.C., care este mai mare decât suma propusă de pârâta și a avut în vedere factorul timp la stabilirea pretențiilor, prin raportarea la ofertele făcute prin publicațiile locale.

Împotriva acestei decizii au declarat recursurile de față reclamantele A.V.D. și B.M. precum și pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Craiova. În primul recurs, formulat în sensul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. se susține că soluția recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, este nemotivată sau motivată sumar, nu s-a pronunțat asupra actualizării despăgubirilor stabilite, s-a reținut greșit că raportul de expertiză efectuat de ing. B.C. corespunde prevederilor art. 26 din legea aplicabilă. Se solicită casarea deciziei și efectuarea unei noi expertize tehnice. În final se fac și susțineri legate de nesocotirea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, în sensul că protecția dreptului lor a fost iluzorie și ineficace, practic se solicită majorarea cuantumului despăgubirilor.

În cel de al doilea recurs se solicită de asemenea casarea deciziei și reluarea judecății pentru efectuarea unei noi expertize, cu respectarea prevederilor art. 25 din lege. Ambele recursuri nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse în raport de cele ce urmează: În primul rând se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate prin primul recurs la care s-a făcut referire nu se regăsesc între motivele de nelegalitate prevăzute limitativ prin art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în prezența cărora se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri; Acestea se referă la aspecte netemeinice ale soluției și neadministrarea probelor, respectiv a unei noi expertize de evaluare a daunelor, ce nu se regăsesc între motivele de nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile legale la care s-a făcut referire, prevederile anterioare cuprinse în art. 304 pct. 10 și 11 C. proc.

civ. fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000, aprobată apoi prin Legea nr. 219/2005. Așa fiind rămâne de examinat în cauză respectarea prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, primul text menționat făcând obiectul celui de al doilea recurs declarat în cauză. Potrivit art. 25 din lege pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii. Este exact că în cauză nu a fost numit un expert propus de expropriator însă nerespectarea cerințelor legii a fost posibilă datorită lipsei reprezentantului pârâtei la termenul de numire a experților, cât și la cele ulterioare, din 7 iulie 2006, 22 septembrie 2006. De altfel și prin formularea acestui motiv de recurs se tinde la reluarea judecății pentru efectuarea unei noi expertize, ceea ce în condițiile actuale nu poate constitui motiv de recurs.

Cu privire la nerespectarea cerințelor art. 26 din lege, text potrivit căruia despăgubirea se compune din valoarea reală a terenului și din prejudiciul cauzat proprietarului, se constată că expertiza avută în vedere de instanță respectă toate criteriile cuprinse în continuarea textului menționat, astfel ajungându-se la o valoare de despăgubire superioară celei solicitate de reclamante, astfel că nu se poate susține cu temei că dezdăunarea acestora a fost iluzorie, fictivă, în dezacord cu reglementările CEDO. Așa fiind, recursurile de față sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile formulate de reclamantele A.V.D. și B.M. și de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva deciziei nr. 733 din 11 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.