ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2367/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2367/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 31 iulie 2006,
reclamantul G.M. a solicitat să fie obligat pârâtul M.J. să organizeze
comisiile de disciplină și comisiile paritare din cadrul autorităților și
instituțiilor publice, pentru a se da curs plângerii împotriva doamnei director
V.P. și să se analizeze comportamentul doamnei secretar de stat K.B.K.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să răspundă atât
petițiilor transmise cât și cu privire la audiența solicitată.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.
114 din 17 ianuarie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel,
Instanța a reținut că autoritatea pârâtă a răspuns motivat cererilor adresate
de către reclamant, astfel că nu există refuz nejustificat de soluționare a
unei cereri în raport de un drept prevăzut de lege.
Cu privire la solicitarea
reclamantului de obligare a pârâtului să organizeze comisii de disciplină și
comisii paritare pentru a se da curs plângerii împotriva doamnei director V.P.
și să se analizeze comportamentul doamnei secretar de stat K.B.K., s-a reținut
că Instanța de contencios administrativ nu poate obliga autoritatea publică să
organizeze astfel de comisii într-o acțiune având ca obiect refuzul
nejustificat de soluționare a unor cereri.
A mai reținut Instanța că
audiența solicitată prin cererile adresate pârâtului, având legătură cu
examinarea cunoștințelor de specialitate ale reclamantului în vederea ocupării
unui post de notar, nu apare necesară în raport cu Hotărârea nr. 276/2005 a
C.N.C.D.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, în termen legal reclamantul G.M., susținând că Instanța de
Fond nu a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat,
excepție dirimantă, de ordine publică, că a cerut ca M.J. să fie obligat să-i
acorde o audiență la secretarul de stat care răspunde de activitatea notarială.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea formulată în
contradictoriu cu M.J., recurentul - reclamant a solicitat obligarea pârâtului
să organizeze comisiile de disciplină și comisiile paritare din cadrul
autorității și instituțiilor publice, să admită plângerea formulată împotriva
V.P., director al D.N., solicitând să primească răspuns la toate petițiile și
să arate posibilitatea acordării audienței solicitate.
Potrivit dispozițiilor art.
1 din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un
drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,
printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei
cereri, se poate adresa Instanței de contencios administrativ competente”. Cu
privire la sintagma „refuzul nejustificat de a soluționa o cerere”, legiuitorul
a interpretat-o ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a vinovăției
de a nu rezolva cererea.
În cazul în speță, prin
adresele din 24 ianuarie și 10 februarie 2006, Ministerul a răspund petițiilor
ce i-au fost adresate.
Hotărârea Instanței de Fond
fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul G.M. împotriva sentinței civile nr. 114 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 mai 2007.