ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2404/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.G. a chemat în judecată C.J.P.B.,

solicitând Instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii

nr. 12946 din 17 noiembrie 2006 emisă de pârâtă și, să o oblige pe acesta să-i

recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, ca soț supraviețuitor

al defunctei B.F. născută la data de 13 noiembrie 1942, în localitatea de

refugiu a părinților săi.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că părinții defunctei sale soții B.I. și B.C. au fost

refugiați în perioada septembrie 1940 aprilie 1945, din localitatea de

domiciliu Mihai Bravu în localitatea Dolat județul Timiș, localitate în care la

data de 13 noiembrie 1942 s-a născut soția sa.

Curtea de Apel Oradea, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 26/CA/2007/PI

din 5 februarie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând

anularea Hotărârii nr. 12946/ din 17 noiembrie 2006 emisă de pârâtă și

obligând-o pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar

al Legii nr. 189/2000, ca soț supraviețuitor al defunctei B.F., pentru perioada

3 noiembrie 1942 – 6 martie 1945.

Totodată, a obligat pârâta

să-i plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre Instanța a reținut că, născându-se în refugiu, soția reclamantului a

suferit consecințele persecuției etnice a părinților, alături de ei, având

același statut de refugiat, neavând nici o relevanță juridică Precizările C.N.P.A.S.

Așa fiind, a apreciat că acțiunea este întemeiată și în baza art. 3 din Legea nr.

189/2000, a admis-o, în sensul solicitat.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs C.J.P.B.

Recurenta a susținut în

esență că, soția reclamantului nu era născută la data strămutării părinților

săi, și ca urmare nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, așa cum

expres și limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

A mai susținut că legislația

română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu în favoarea

fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi

născut viu pentru a i se deschide dreptul la succesiune.

Examinând cauza în raport de

motivul invocat și, având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel Instanța de Fond a

reținut în mod întemeiat faptul că, și reclamanta, născută în timpul

strămutării părințiilor săi a dobândit statutul de refugiat al acestora.

Având în vedere că

finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații persoanelor

care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi

exceptate de la beneficiul acestui act normativ persoanele născute în refugiu

care au suportat alături de părinți consecințele strămutării, fiind private de

folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din Legea nr. 189/2000.

Astfel, potrivit acestui

articol „soțul supraviețuitor al aceluia decedat, din categoria persoanelor

prevăzute la art. 1 va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celui în care a fost depusă cererea de o indemnizație de… dacă ulterior nu s-a

recăsătorit”.

Așa fiind și având în vedere

îndeplinirea acestor condiții legale, în mod corect Instanța de Fond a admis

acțiunea reclamantului acordându-i drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.B. împotriva sentinței civile nr. 26/CA/2007 din 5 februarie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 mai 2007.