ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 634/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

3 aprilie 2006 reclamanta SC R.S.C.R.D.S. SA (fostă SC R.C.S. SA) a solicitat

ca, în contradictoriu cu A.F.P. București și D.G.A.M.C., să se dispună

suspendarea executării actului administrativ fiscal din 2 iunie 2005, precum și

suspendarea executării deciziei nr. 1, înregistrată la 2 august 2005, ambele

emise de prima pârâtă.

În motivarea cererii arată

că cele două acte fiscale le-a contestat la instanța de contencios

administrativ competentă, respectiv la Tribunalul București, unde s-a format dosarul nr. 7209/2005 și că, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei respective, solicită suspendarea executării

acestor acte.

Mai arată că face dovada

existenței cazului bine justificat prin aceea că actul administrativ fiscal a

fost emis cu încălcarea principiului exercitării dreptului la apreciere,

principiului rolului activ și principiului dreptului de a fi ascultat, iar

organul de soluționare a contestației nu a reținut, analizat și motivat de ce a

respins excepțiile pe care le-a invocat.

Susține și că există

pericolul producerii unei pagube iminente dat fiind caracterul actului

contestat, care constituie titlu de creanță și poate fi pus în executare prin

blocarea activității societății.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1037 din

11 mai 2006 a admis cererea, dispunând suspendarea executării celor două acte

contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond.

Instanța reține, în

motivarea sentinței, că decizia nr. 1/2005 nu analizează motivul invocat de

reclamantă în contestație și nu motivează soluția, ceea ce e de natură să se

constate existența unei îndoieli asupra legalității actului contestat, care

duce la îndeplinirea condiției privind cazul bine justificat.

Reține și că reclamanta face

dovada pagubei ce i s-ar produce prin începerea executării silite în urma

achitării unor sume de bani, suma fiind disproporționată în raport de suma ce o

consideră a fi neachitată.

Pârâta D.G.A.M.C. a declarat

recurs împotriva sentinței, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Menționează că, în ce

privește cazul bine justificat, reclamanta a pus în discuție legalitatea

actului administrativ fiscal, iar iminența producerii prejudiciului trebuie

tratată prin raportare la începerea sau la iminența începerii executării silite

pentru debite stabilite suplimentar, însă până în prezent nici cel puțin nu s-a

emis un act premergător executării silite.

La termenul de astăzi

reprezentantul recurentei-pârâte a depus la dosar un înscris, intitulat

„Referat”, întocmit de Biroul Înlesniri la plată din cadrul D.G.A.M.C.,

înregistrat la 14 august  2006, referat aprobat de directorul executiv adjunct,

din care rezultă că reclamanta – intimată a beneficiat de înlesniri la plata

obligațiilor restante la bugetul de stat acordate în baza O.U.G. nr. 40/2002

conform Convenției din 10 martie 2003.

Ca atare, acesta a declarat

că nu mai stăruie în judecata recursului, dar în lipsa unui act scris din

partea organului de conducere abilitat să reprezinte direcția generală nu se

poate lua act de renunțarea la recurs.

Dar, recursul este nefondat,

ținându-se cont că instanța de fond a reținut corect că reclamanta-intimată a

făcut dovada existenței unui caz bine justificat și a producerii unei pagube

iminente prin punerea în executare a actelor fiscale contestate.

Cu atât mai mult, din actul

prezentat astăzi în instanță rezultă că intimatei i s-au aprobat eșalonări sau

scutiri la plata unor obligații restante la bugetul de stat.

De aceea, recursul urmează

să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 299 și art. 312 C. proc. civ. și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.A.M.C., împotriva

sentinței civile nr. 1037 din 11 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007