ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 634/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 aprilie 2006 reclamanta SC R.S.C.R.D.S. SA (fostă SC R.C.S. SA) a solicitat ca, în contradictoriu cu A.F.P. București și D.G.A.M.C., să se dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal din 2 iunie 2005, precum și suspendarea executării deciziei nr. 1, înregistrată la 2 august 2005, ambele emise de prima pârâtă. În motivarea cererii arată că cele două acte fiscale le-a contestat la instanța de contencios administrativ competentă, respectiv la Tribunalul București, unde s-a format dosarul nr. 7209/2005 și că, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei respective, solicită suspendarea executării acestor acte.

Mai arată că face dovada existenței cazului bine justificat prin aceea că actul administrativ fiscal a fost emis cu încălcarea principiului exercitării dreptului la apreciere, principiului rolului activ și principiului dreptului de a fi ascultat, iar organul de soluționare a contestației nu a reținut, analizat și motivat de ce a respins excepțiile pe care le-a invocat. Susține și că există pericolul producerii unei pagube iminente dat fiind caracterul actului contestat, care constituie titlu de creanță și poate fi pus în executare prin blocarea activității societății. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1037 din 11 mai 2006 a admis cererea, dispunând suspendarea executării celor două acte contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond.

Instanța reține, în motivarea sentinței, că decizia nr. 1/2005 nu analizează motivul invocat de reclamantă în contestație și nu motivează soluția, ceea ce e de natură să se constate existența unei îndoieli asupra legalității actului contestat, care duce la îndeplinirea condiției privind cazul bine justificat. Reține și că reclamanta face dovada pagubei ce i s-ar produce prin începerea executării silite în urma achitării unor sume de bani, suma fiind disproporționată în raport de suma ce o consideră a fi neachitată. Pârâta D.G.A.M.C. a declarat recurs împotriva sentinței, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Menționează că, în ce privește cazul bine justificat, reclamanta a pus în discuție legalitatea actului administrativ fiscal, iar iminența producerii prejudiciului trebuie tratată prin raportare la începerea sau la iminența începerii executării silite pentru debite stabilite suplimentar, însă până în prezent nici cel puțin nu s-a emis un act premergător executării silite. La termenul de astăzi reprezentantul recurentei-pârâte a depus la dosar un înscris, intitulat „Referat”, întocmit de Biroul Înlesniri la plată din cadrul D.G.A.M.C., înregistrat la 14 august 2006, referat aprobat de directorul executiv adjunct, din care rezultă că reclamanta – intimată a beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor restante la bugetul de stat acordate în baza O.U.G.

nr. 40/2002 conform Convenției din 10 martie 2003. Ca atare, acesta a declarat că nu mai stăruie în judecata recursului, dar în lipsa unui act scris din partea organului de conducere abilitat să reprezinte direcția generală nu se poate lua act de renunțarea la recurs. Dar, recursul este nefondat, ținându-se cont că instanța de fond a reținut corect că reclamanta-intimată a făcut dovada existenței unui caz bine justificat și a producerii unei pagube iminente prin punerea în executare a actelor fiscale contestate. Cu atât mai mult, din actul prezentat astăzi în instanță rezultă că intimatei i s-au aprobat eșalonări sau scutiri la plata unor obligații restante la bugetul de stat. De aceea, recursul urmează să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 299 și art. 312 C. proc.

civ. și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.A.M.C., împotriva sentinței civile nr. 1037 din 11 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007