ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7643/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7643/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1.1.Obiect

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Suceava, secția civilă, la 23 ianuarie 2007 reclamanta P.A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Poiana Stampei și comuna Poiana

Stampei, prin primar, anularea Dispoziției nr. 228 din 20 decembrie 2006 emisă

de primar.

1.2.

In fapt

În motivarea cererii

de chemare în judecată s-a arătat că terenul de 1 ha și casa cu anexe ce

formează obiectul notificării au fost cumpărate de părinții săi, T.Ș. și E.,

reclamanta fiind înzestrată la căsătorie cu ½ din casă. întrucât în anul

1958 soțul reclamantei a fost arestat, casa și terenul au fost confiscate.

1.3.

În drept

Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în

drept.

2.

Cererea de intervenție

C.G., C.I.,

C.T., C.C., C.I., T.S. și C.C. au formulat cerere de intervenție prin care au

solicitat ca, în condițiile în care se va dispune restituirea bunurilor ce au

aparținut lui C.S., să le fie atribuite în indiviziune cu petenta.

3.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința

civilă nr. 1428 din 27 noiembrie 2007 Tribunalul Suceava, secția civilă, a

admis acțiunea, a desființat Dispoziția nr. 228 din 20 decembrie 2006 emisă de

Primarul comunei Poiana Stampei. A dispus restituirea în natură a imobilelor

casă de locuit, în suprafață de 110 mp, grajd în suprafață de 48 mp și

suprafața de 1 ha teren arabil situat în comuna Poiana Stampei, județ Suceava.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de

intervenție.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că soțul și tatăl reclamantei au dobândit prin

înscrisuri sub semnătură privată la data de 10 noiembrie 1957, o casă și teren

situate în comuna Poiana Stampei.

Cum în evidențele comunei nu

apare modalitatea de preluare a imobilului iar

potrivit înscrisurilor depuse la dosar în clădire

funcționează din anul 2002 dispensarul uman, în temeiul art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 se impune restituirea în natură.

4.

Hotărârea instanței de apel

Prin decizia

civilă nr. 56 din 7 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta comuna Poiana Stampei, prin

primar. Sentința a fost schimbată în parte în sensul că admițând excepția de

tardivitate a introducerii notificării, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

A fost menținută

dispoziția privitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție.

În considerentele

hotărârii instanței de apel s-a arătat că reclamanta a notificat entitatea

deținătoare la 30 noiembrie 2005 cu mare întârziere, respectiv la mai mult de

trei ani după expirarea termenului prevăzut imperativ de lege.

5.

Recursul

5.1.

Motive

Reclamanta a declarat recurs prin care a

invocat faptul că în mod nelegal s-a admis excepția tardivității depunerii

notificării întrucât excepția nu putea fi invocată pentru prima dată în apel.

Reclamanta s-a adresat în termen

cu cererea de retrocedare a imobilelor.

5.2.

Analiza făcută de instanța de recurs

Recursul nu este întemeiat pentru

următoarele considerente: Legea nr. 247/2005, prin care a fost modificată și

completată Legea nr. 10/2001, nu conține prevederi din care să rezulte că

persoanele interesate în obținerea de măsuri reparatorii în sistemul legii

speciale ar fi fost repuse în termenul de depunere a notificării.

Potrivit art.

22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma avută după republicarea în temeiul

Legii nr. 247/2005, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la

intrarea în vigoare a legii persoana juridică deținătoare. Acest termen a fost

prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, astfel

încât notificările au putut fi depuse până la 14 februarie 2002.

Modificările

aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu au vizat extinderea

domeniului de aplicare a legii, a sferei persoanelor îndreptățite la restituire

și nici a perioadei de referință a acestui act normativ reparatoriu, nefiind

prelungit termenul de formulare și depunere a notificărilor.

Ca atare, sunt

incidente în continuare prevederile art. 22 alin. final conform căruia

nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage

pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau

prin echivalent.

Pe de altă parte,

dacă legiuitorul ar fi vrut să repună în termenul de formulare a notificărilor

persoanele care invocă prevederile Legii nr. 247/2005, ar fi făcut-o în

mod expres, ca în cazul altor legi speciale de

reparație, de pildă, conform art.

II

din

titlul

II

al Legii nr. 247/2005, termenul de depunere a

cererilor de retrocedare a imobilelor aparținând cultelor religioase, prevăzut

la art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, aprobată cu modificări și

completări prin Legea

nr. 501/2002, cu

modificările ulterioare, este de 6 luni de la data intrării în vigoare a

Legii

nr. 247/2005.

Fiind vorba de un

termen reglementat printr-o normă imperativă, excepția tardivității este

absolută și poate fi invocată direct în căile de atac.

Având în vedere cele

mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel au făcut

interpretarea corectă a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, astfel încât criticile formulate nu

întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat, cu

consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta P.A. împotriva deciziei civile nr. 56 din 7 mai

2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

P

ronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie

2008.