ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1695/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ reclamantul A.G.I. a chemat în judecată pârâții M.D.L.P.L., solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pentru anii 2004, 2005 și 2006 conform prevederilor art. 21 pct. 1 din Legea nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a M.A.E. și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și M.A.I. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea M.E.F. să vireze către M.D.L.P.L. a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești solicitate. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că din luna martie 2004 a ocupat funcția de consilier de integrare europeană pentru M.A.I.

– Prefectura județului Buzău și ulterior pe cea de consilier pentru afaceri europene, funcție salarizată conform funcției de consilier diplomatic, angajatorul fiind M.I.E. A menționat că nu a beneficiat de prima de concediu pentru perioada 2004 – 2006. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 174 din 20 noiembrie 2007, a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâtele să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pentru anii 2004, 2005 și 2006. Prin aceeași hotărâre pârâtul M.E.F. a fost obligat să pună la dispoziție fondurile necesare. Totodată au fost respinse excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul M.D.L.P.L.

și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de M.E.F. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut: - cu privire la excepția inadmisibilității, că aceasta este nefondată, funcționarul public nefiind obligat să îndeplinească procedura prealabilă atunci când își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 188/1999, care reprezintă legea specială în raport cu prevederile Legii nr. 554/2004; - în privința excepției lipsei calității procesuale pasive, că și această excepție este nefondată, întrucât punerea în executare a sentinței presupune existența fondurilor necesare; - pe fondul cauzei, s-a apreciat că acțiunea este întemeiată în raport cu dispozițiile O.U.G.

nr. 19/2003, modificată prin O.U.G. nr. 106/2006, cu trimitere la dispozițiile Legii nr. 495/2005, care reglementează dreptul la prima de concediu a consilierilor de integrare europeană. Totodată, instanța de fond a mai reținut că suspendarea prin acte normative succesive a dreptului la prima de concediu nu echivalează cu anularea acestui drept. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Ploiești au declarat recursuri pârâții M.D.L.P.L. precum și M.E.F., prin D.G.F.P. a Județului Buzău. În recursul declarat de M.D.L.P.L. se solicită să se constate că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă, să se modifice sentința atacată și să se respingă cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Recurentul arată că în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) teza finală și cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, avea obligația de a solicita M.D.L.P.L. emiterea actului administrativ de aprobare a pretențiilor sale. Totodată, în același recurs se arată că reclamantul nu este funcționar public, consilierii pentru afaceri europene având, potrivit legii, calitate de personal încadrat cu contract individual de muncă. Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu apărările formulate și probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de M.D.L.P.L. este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. Este de necontestat că prin Legea nr. 188/1999 s-a instituit dreptul funcționarilor publici ca, pe lângă indemnizația de concediu, să li se acorde o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. De asemenea, este de necontestat că prin dispoziții succesive, acordarea primei de vacanță a fost suspendată în anii 2001 - 2006. Numai că, astfel cum corect a reținut instanța de fond, î nalta Curte constată că suspendarea dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp nu există nici o dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată existența acestuia.

Astfel, dreptul la prima de concediu stabilit inițial prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (publicată în M. Of. nr. 600 din 8 decembrie 1999), s-a menținut prin art. 34 alin. (2) la republicarea legii în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007, precum și prin art. 35 alin. (2) la republicarea în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007. Așadar, prin suspendarea acestui drept nu se poate considera că acesta nu exista în perioada respectivă, întrucât s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate. Neprevederea în continuare a acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția României revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada anilor, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză de M.D.L.P.L., ca nefondat.

Referitor la recursul declarat de pârâtul M.E.F. se reține că instanța de fond a soluționat în mod greșit cererea de chemare în judecată a acestei părți, având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluționat în termenul legal, ori să fi refuzat nejustificat, rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau interes legitim.

Or, recurentul M.E.F. nu a emis nici un act administrativ de natură să lezeze interesele reclamantului într-un drept sau un interes legitim al acestuia. Atribuțiile M.E.F. în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister - ordonator principal de credite și nici obligarea să se aloce fondurile necesare plății primelor de concediu cuvenite reclamantului – angajat în cadrul altui minister,raporturile de muncă existând între reclamanți și celălalt pârât. Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii față de recurentul – pârât M.E.F.

pentru lipsa calității procesuale pasive, menținând celelalte dispoziții ale sentinței

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.D.L.P.L. împotriva sentinței civile nr. 174 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de D.G.F.P. a județului Buzău, în numele M.E.F. împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul A.G.I. împotriva M.E.F., pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.