ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2747/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta SC T. SA și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor care i se cuvin în calitate de acționar sau echivalentul în lei a cantității de grâu aferentă suprafeței de 10 ha de teren, în conformitate cu prevederile Legii nr. 48/1994. Tribunalul Prahova, secția comercială, prin sentința nr. 1 din 3 ianuarie 2007, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâta SC T. SA Gura Vadului Județul Prahova să-i achite reclamantului echivalentul în lei al produselor agricole aferente anilor 2005 – 2006 respectiv echivalentul cantității de 12.000 kg grâu la prețul de piață de la data efectuării plății.

În esență, instanța de fond a reținut că reclamantul are calitatea de acționar la SC T. SA și că în temeiul Legii nr. 48/1994 pârâta are obligația să respecte drepturile acestuia în conformitate cu art. 1, 3 alin. (2) și (3) și art. 4 din legea mai sus amintită. Sentința a fost apelată de pârâta SC T., care a sesizat Curtea de Apel cu această cale de atac fără să-și motiveze cererea și fără să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. Ca urmare, prin decizia nr. 59 pronunțată la data de 6 aprilie 2007, instanța de apel a constatat că nu au fost îndeplinite dispozițiile legale privind timbrarea apelului deși SC T. SA a fost citată cu această mențiune. În consecință Curtea de Apel a anulat ca netimbrat apelul pârâtei și a stabilit în alți termeni că în lipsa taxei de timbru și a timbrului judiciar nu se poate intra în cercetarea soluției pronunțată de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta SC T. SA cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Recurenta și-a întemeiat criticile aduse deciziei din apel pe dispozițiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ., în sprijinul cărora a susținut că obligația privind timbrarea apelului a fost îndeplinită în condițiile legii, susținere care o îndreptățește să solicite casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare. În dovedirea acestei susțineri a depus la dosar copia motivelor de apel însoțită de chitanța nr. 135589. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Aceluiași regim, conform art. 11 din aceeași lege, îi sunt supuse și cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești. După cum rezultă din susținerile redate mai sus în argumentarea recursului, SC T. SA recunoaște această obligație stipulată în lege considerând că a fost îndeplinită numai că din actele dosarului rezultă că au fost nesocotite prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 prin care se stabilește că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și numai dacă se constată că plata nu a fost făcută în cuantumul stabilit de lege se va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Recurenta nu s-a aflat în ipoteza dispozițiilor mai sus amintite întrucât nu a însoțit declarația de apel de dovada taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, dovada plății nefiind făcută nici până la momentul când instanța investită cu soluționare apelului a luat în examinare excepția netimbrării apelului. Recurenta a afirmat că instanța nu a observat faptul că plata a fost făcută, susținere care nu va fi primită întrucât depunerea motivelor de apel la registratură împreună cu chitanța la care s-a referit nu constituie o îndeplinire a obligației prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 din moment ce la strigarea pricinii dovezile nu se aflau la dosar.

Și dacă s-ar admite că taxa judiciară de timbru era plătită în aceeași zi în care s-a judecat pricina prin admiterea excepției netimbrării, încă nu s-ar putea reține că s-au îndeplinit în totalitate dispozițiile legale privind timbrarea întrucât nu s-au respectat prevederile art. 1 raportate la art. 9 din O.G. nr. 32/1995 aprobată prin Legea nr. 106/1995 prin care se stabilește că cererile pentru care se datorează timbrul judiciar nu vor fi primite dacă nu sunt timbrate corespunzător. Față de cele ce preced nu vor fi reținute susținerile recurentei și pentru motivul că aceasta a promovat o cale de atac extraordinară fără să respecte dispozițiile art. 302 1 lit. c) și art. 304 C. proc. civ., dar și pentru faptul că examinarea apelului nu a putut fi realizată întrucât nu erau îndeplinite cerințele legale privind timbrarea.

Accesul la căile de atac este permis numai cu respectarea unor dispoziții instituite de lege care constituie o garanție a exercitării drepturilor procesuale, așa încât nerespectarea acestor cerințe nu poate să rămână nesancționată cu atât mai mult cu cât în acest caz se instituie o nulitate expresă prin dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Nu în ultimul rând trebuie reținut în contextul dispozițiilor legale mai sus analizate că accesul la judecata căilor de atac promovate nu este un drept absolut care se exercită în afara oricăror dispoziții legale care preced examinarea criticilor formulate împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond sau apel și din acest punct de vedere trebuie reținut și faptul că pârâta a promovat un recurs, cale extraordinară de atac, fără să invoce niciun motiv de nelegalitate, ci împrejurări de fapt legate, în alți termeni, de momentul depunerii înscrisului care dovedește doar plata taxei judiciare de timbru.

Or, nefiind într-o cale de atac devolutivă, exercitarea recursului trebuia să se încadreze în cerințele art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., știut fiind că drepturile procesuale se exercită potrivit cu scopul pentru care au fost reglementate de legiuitor și anume de a verifica legalitatea soluției din apel și nu temeinicia deciziei recurate. În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA GURA VADULUI împotriva deciziei nr. 59 din 6 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 21 septembrie 2007.