ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2747/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.S.A. a

chemat-o în judecată pe pârâta SC T. SA și a solicitat ca prin sentința care se

va pronunța să fie obligată la plata drepturilor care i se cuvin în calitate de

acționar sau echivalentul în lei a cantității de grâu aferentă suprafeței de 10

ha de teren, în conformitate cu prevederile Legii nr. 48/1994.

Tribunalul Prahova, secția

comercială, prin sentința nr. 1 din 3 ianuarie 2007, a admis acțiunea și a

obligat-o pe pârâta SC T. SA Gura Vadului Județul Prahova să-i achite

reclamantului echivalentul în lei al produselor agricole aferente anilor 2005 –

2006 respectiv echivalentul cantității de 12.000 kg grâu la prețul de piață de

la data efectuării plății. În esență, instanța de fond a reținut că reclamantul

are calitatea de acționar la SC T. SA  și că în temeiul Legii nr. 48/1994

pârâta are obligația să respecte drepturile acestuia în conformitate cu art. 1,

3 alin. (2) și (3) și art. 4 din legea mai sus amintită.

Sentința a fost apelată de

pârâta SC T., care a sesizat Curtea de Apel cu această cale de atac fără să-și motiveze

cererea și fără să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. Ca

urmare, prin decizia nr. 59 pronunțată la data de 6 aprilie 2007, instanța de

apel a constatat că nu au fost îndeplinite dispozițiile legale privind timbrarea

apelului deși SC T. SA a fost citată cu această mențiune. În consecință Curtea

de Apel a anulat ca netimbrat apelul pârâtei și a stabilit în alți termeni că

în lipsa taxei de timbru și a timbrului judiciar nu se poate intra în

cercetarea soluției pronunțată de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, pârâta SC T. SA cu respectarea termenului prevăzut de art. 301

C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat

criticile aduse deciziei din apel pe dispozițiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ.,

în sprijinul cărora a susținut că obligația privind timbrarea apelului a fost îndeplinită

în condițiile legii, susținere care o îndreptățește să solicite casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare. În dovedirea acestei susțineri

a depus la dosar copia motivelor de apel însoțită de chitanța nr. 135589.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt

supuse taxelor judiciare de timbru. Aceluiași regim, conform art. 11 din aceeași

lege, îi sunt supuse și cererile pentru exercitarea apelului sau recursului

împotriva hotărârilor judecătorești. După cum rezultă din susținerile redate

mai sus în argumentarea recursului, SC T. SA recunoaște această obligație stipulată

în lege considerând că a fost îndeplinită numai că din actele dosarului rezultă

că au fost nesocotite prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 prin

care se stabilește că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și numai

dacă se constată că plata nu a fost făcută în cuantumul stabilit de lege se va

pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de

judecată.

Recurenta nu s-a aflat în

ipoteza dispozițiilor mai sus amintite întrucât nu a însoțit declarația de apel

de dovada taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, dovada plății

nefiind făcută nici până la momentul când instanța investită cu soluționare

apelului a luat în examinare excepția netimbrării apelului.

Recurenta a afirmat că

instanța nu a observat faptul că plata a fost făcută, susținere care nu va fi

primită întrucât depunerea motivelor de apel la registratură împreună cu

chitanța la care s-a referit nu constituie o îndeplinire a obligației prevăzută

de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 din moment ce la strigarea pricinii

dovezile nu se aflau la dosar. Și dacă s-ar admite că taxa judiciară de timbru era

plătită în aceeași zi în care s-a judecat pricina prin admiterea excepției

netimbrării, încă nu s-ar putea reține că s-au îndeplinit în totalitate

dispozițiile legale privind timbrarea întrucât nu s-au respectat prevederile art.

1 raportate la art. 9 din O.G. nr. 32/1995 aprobată prin Legea nr. 106/1995

prin care se stabilește că cererile pentru care se datorează timbrul judiciar

nu vor fi primite dacă nu sunt timbrate corespunzător.

Față de cele ce preced nu

vor fi reținute susținerile recurentei și pentru motivul că aceasta a promovat

o cale de atac extraordinară fără să respecte dispozițiile art. 302

1

lit. c) și art. 304 C. proc. civ., dar și pentru faptul că examinarea apelului nu

a putut fi realizată întrucât nu erau îndeplinite cerințele legale privind timbrarea.

Accesul la căile de atac este permis numai cu respectarea unor dispoziții instituite

de lege care constituie o garanție a exercitării drepturilor procesuale, așa

încât nerespectarea acestor cerințe nu poate să rămână nesancționată cu atât

mai mult cu cât în acest caz se instituie o nulitate expresă prin dispozițiile art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Nu în ultimul rând trebuie

reținut în contextul dispozițiilor legale mai sus analizate că accesul la

judecata căilor de atac promovate nu este un drept absolut care se exercită în

afara oricăror dispoziții legale care preced examinarea criticilor formulate

împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond sau apel și din acest punct

de vedere trebuie reținut și faptul că pârâta a promovat un recurs, cale

extraordinară de atac, fără să invoce niciun motiv de nelegalitate, ci

împrejurări de fapt legate, în alți termeni, de momentul depunerii înscrisului

care dovedește doar plata taxei judiciare de timbru. Or, nefiind într-o cale de

atac devolutivă, exercitarea recursului trebuia să se încadreze în cerințele art.

302

1

lit. c) C. proc. civ., știut fiind că drepturile procesuale se

exercită potrivit cu scopul pentru care au fost reglementate de legiuitor și

anume de a verifica legalitatea soluției din apel și nu temeinicia deciziei

recurate.

În consecință, potrivit art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC T. SA GURA VADULUI împotriva deciziei nr. 59 din 6 aprilie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 21 septembrie 2007.