ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2665/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5 iunie 2006,

reclamantul P.N.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,

să fie obligată puterea administrativă să răspundă pentru nefuncționalitatea

unor instituții aflate în subordinea sa și anume: Prefectura Mureș, I.S.C., D.S.P.

din cadrul M.S., Parchetul Târgu Mureș, I.J.P.D., Tribunalul Dolj și să dispună

măsuri ferme de eradicare a „portițelor prielnice perpetuării relațiilor de

producție de tip comunist” pe care le conține Legea nr. 114/1996.

Ulterior reclamantul și-a

precizat cererea în sensul că obiectul acesteia nu este „anulare act

administrativ”, cum se specifică în citația pe care a primit-o, ci obligarea

pârâtului de a răspunde efectiv, în legătură cu nefuncționalitatea

instituțiilor din subordine și obligarea acestuia la 100.000 RON despăgubiri.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2979

din 15 noiembrie 2006, a respins cererea reclamantului, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate

prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul solicitând judecarea pe fond a cauzei, în

condițiile art. 312 alin. (4) C. proc. civ.

Invocând motivul de recurs

prevăzut de art. 304 alin. (4) C. proc. civ., recurentul a susținut că: pe

dovada de comunicare a sentinței nu a fost aplicată ștampila Instanței,

sentința atașată comunicării nu era semnată și nici nu avea înscrisă mențiunea

„conform cu originalul”, pârâtul nu a depus întâmpinarea în termen și totuși Instanța

a luat în considerare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată pe

această cale, sentința nu se referă la toate actele și probele dosarului, la

termenul din 20 septembrie 2006, nici una din părți nu a cerut amânarea

judecării cauzei și totuși s-a acordat un nou termen, Instanța nu a aplicat prevederile

art. 215 C. proc. civ.

Prin precizările depuse la

15 martie 2007, recurentul a arătat că pe citația primită s-a scris greșit

obiectul cauzei, anexând, totodată, un set de înscrisuri pe care le consideră

utile soluționării cauzei.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

alin. (4), invocate de recurent și ale 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 alin (4) C. proc. civ., vizează depășirea atribuțiilor puterii

judecătorești de către Instanța a cărei hotărâre este atacată.

Depășirea atribuțiilor

puterii judecătorești reprezintă imixtiunea Instanței de judecată în sfera

activității executive sau legislative, fiind înfrânt principiul separației

puterilor în stat.

Astfel, depășirea

atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul art. 304 pct. 4 C. proc. civ., se concretizează în realizarea unui act care intră în atribuțiile exclusive ale

organelor executive sau legislative.

Or, criticile formulate de

recurent nu pot fi privite ca depășiri ale atribuțiilor puterii judecătorești,

în sensul art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Se constată, totodată că Instanța

de Fond a reținut corect că acțiunea este inadmisibilă, în raport cu

prevederile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea sa, astfel cum

a fost precizată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României

să răspundă „efectiv, vis – á - vis de nefuncționalitatea instituțiilor din

subordine” și să-i plătească daune materiale și morale în valoare de 100.000

RON.

În conformitate cu

prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios

administrativ poate fi anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea pagubei cauzate.

Cererea de reparare a

pagubei cauzate are însă caracter accesoriu față de acțiunea principală în

anulare și cum reclamantul nu a formulat o astfel de cerere principală, corect Instanța

a reținut că, în speță, nu au fost îndeplinite condițiile de admisibilitate

prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Față de cele ce preced, recursul

este nefondat și, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul P.N.R. împotriva deciziei civile nr. 2979 din 15 noiembrie 2006, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2007.