ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2552/2007

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC U. SA IAȘI –

Punct de lucru Ploiești a chemat-o în judecată pe pârâta SC P. SA BUCUREȘTI,

solicitând instanței de judecată să constate data încetării contractului de

cesiune de creanță nr. 604 din 27 aprilie 2001 și, pe cale de consecință, inexistența

drepturilor cedentului pârât rezultate din art. 4.1.1. lit. a) și art. 3.1 ale contractului

de cesiune creanță, de la data încetării acestuia.

Prin sentințe nr. 488 din 2

noiembrie 2005, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei și a obligat-o pe reclamantă

să-i plătească pârâtei suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de

reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 58 din 10 martie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Prin decizia nr. 2887 din 11

octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

constatat nul recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei curții de

apel.

În motivarea acestei

decizii, Înalta Curte a reținut că deși a invocat în susținerea recursului

dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., recurenta nu a

structurat și nu a dezvoltat aceste motive, iar aspectele criticate nu-și

găsesc încadrarea în precitatul articol, în redactarea în vigoare la data

pronunțării deciziei atacate.

A mai reținut că deoarece

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar, conform art. 302

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și

dezvoltarea lor, iar recurenta nu s-a conformat acestor exigențe; constatând,

totodată că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., se impune aplicarea sancțiunii nulității recursului.

Împotriva deciziei Înaltei

Curți a formulat contestație în anulare reclamanta SC U. SA IAȘI – Punct de

lucru Ploiești, întemeindu-se pe dispozițiile art. 317 alin. (1) și art. 318 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ. și solicitând admiterea acesteia, anularea

deciziei atacate și rejudecarea recursului său.

Contestatoarea formulează

astfel următoarele motive de contestație în anulare:

317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susține că, nu i s-a respectat dreptul la

apărare și cauza s-a soluționat cu lipsă de procedură, pentru că deși

reprezentantul său a semnalat că procedura de citare cu intimata-pârâtă este

viciată, totuși instanța a respins cererea de acordare a unui nou termen de

judecată și a soluționat cauza;

318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., arată că instanța de recurs, în mod

eronat și nelegal i-a respins recursul, omițând din greșeală să cerceteze unele

din motivele de modificare sau de casare pe care le-a invocat sau rezultate din

dezvoltarea acestora, întrucât instanța s-a mulțumit să analizeze doar

superficial motivele de recurs formulate, fără a le încadra în textul de lege

corespunzător, astfel cum era obligată, din oficiu, conform dispozițiilor art. 306

alin. (3) C. proc. civ.

Contestația în anulare nu

este fondată.

Din examinarea actelor

dosarului se constată următoarele:

Privind motivul de

contestație în anulare, formulat prin invocarea dispozițiilor art. 317 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ. și anume neîndeplinirea legală a procedurii de citare

pentru ziua când s-a judecat recursul, se constată că nu este fondat.

Astfel, în mod corect

instanța de recurs a procedat la soluționarea cauzei, deoarece, așa cum rezultă

din actele dosarului, procedura de citare cu intimata a fost legal îndeplinită,

conform dispozițiilor art. 87 pct. 2 C. proc. civ., prin afișare la sediul

secundar al societății intimate din Calea Victoriei București.

Totodată, neexistând nici un

motiv întemeiat pentru amânarea judecării cauzei, instanța nu era obligată să

acorde un nou termen de judecată, acordarea acestuia, în condițiile art. 156 alin.

(1) C. proc. civ., fiind lăsată la aprecierea instanței, pentru lipsă de

apărare temeinic motivată, ceea ce nu a fost cazul în speță.

Referitor la motivul de

contestație în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ., se constată că este, de asemenea, nefondat pentru că, așa

cum corect a arătat și instanța de recurs în considerentele deciziei pronunțate,

casarea sau modificarea deciziei recurate este posibilă numai în cazurile

expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.,

iar cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și dezvoltarea lor, potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ.

Drept urmare, nefiind

îndeplinite aceste cerințe legale și neexistând nici un motiv de ordine

publică, care să fie invocat din oficiu de instanță și pus în dezbaterea

părților, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în

mod corect instanța a considerat nul recursul declarat în cauză de reclamantă.

În speță, nu erau incidente

dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pentru că nu a fost vorba despre

indicarea greșită a unor motive de recurs, iar criticile formulate în recurs

tocmai că nu au permis încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ. așa cum impune textul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și cum

corect a reținut și instanța de recurs, în hotărârea atacată cu contestație în

anulare.

În consecință, reținându-se

că nu există nici un motiv întemeiat care să conducă la anularea deciziei

pronunțate în recurs de Înalta Curte, aceasta va fi menținută și se va respinge

contestația în anulare formulată de contestatoare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC U. SA IAȘI – PUNCT DE LUCRU PLOIESTI împotriva

deciziei nr. 2887 din 11 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2007.