ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2552/2007

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC U. SA IAȘI – Punct de lucru Ploiești a chemat-o în judecată pe pârâta SC P. SA BUCUREȘTI, solicitând instanței de judecată să constate data încetării contractului de cesiune de creanță nr. 604 din 27 aprilie 2001 și, pe cale de consecință, inexistența drepturilor cedentului pârât rezultate din art. 4.1.1. lit. a) și art. 3.1 ale contractului de cesiune creanță, de la data încetării acestuia. Prin sentințe nr. 488 din 2 noiembrie 2005, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei și a obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtei suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 58 din 10 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Prin decizia nr. 2887 din 11 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a constatat nul recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei curții de apel. În motivarea acestei decizii, Înalta Curte a reținut că deși a invocat în susținerea recursului dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., recurenta nu a structurat și nu a dezvoltat aceste motive, iar aspectele criticate nu-și găsesc încadrarea în precitatul articol, în redactarea în vigoare la data pronunțării deciziei atacate.

A mai reținut că deoarece casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar, conform art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, iar recurenta nu s-a conformat acestor exigențe; constatând, totodată că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se impune aplicarea sancțiunii nulității recursului. Împotriva deciziei Înaltei Curți a formulat contestație în anulare reclamanta SC U. SA IAȘI – Punct de lucru Ploiești, întemeindu-se pe dispozițiile art. 317 alin. (1) și art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. și solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului său. Contestatoarea formulează astfel următoarele motive de contestație în anulare: 1. Invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susține că, nu i s-a respectat dreptul la apărare și cauza s-a soluționat cu lipsă de procedură, pentru că deși reprezentantul său a semnalat că procedura de citare cu intimata-pârâtă este viciată, totuși instanța a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată și a soluționat cauza; 2. În temeiul dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., arată că instanța de recurs, în mod eronat și nelegal i-a respins recursul, omițând din greșeală să cerceteze unele din motivele de modificare sau de casare pe care le-a invocat sau rezultate din dezvoltarea acestora, întrucât instanța s-a mulțumit să analizeze doar superficial motivele de recurs formulate, fără a le încadra în textul de lege corespunzător, astfel cum era obligată, din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Contestația în anulare nu este fondată. Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele: Privind motivul de contestație în anulare, formulat prin invocarea dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și anume neîndeplinirea legală a procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat recursul, se constată că nu este fondat.

Astfel, în mod corect instanța de recurs a procedat la soluționarea cauzei, deoarece, așa cum rezultă din actele dosarului, procedura de citare cu intimata a fost legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 pct. 2 C. proc. civ., prin afișare la sediul secundar al societății intimate din Calea Victoriei București. Totodată, neexistând nici un motiv întemeiat pentru amânarea judecării cauzei, instanța nu era obligată să acorde un nou termen de judecată, acordarea acestuia, în condițiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ., fiind lăsată la aprecierea instanței, pentru lipsă de apărare temeinic motivată, ceea ce nu a fost cazul în speță. Referitor la motivul de contestație în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., se constată că este, de asemenea, nefondat pentru că, așa cum corect a arătat și instanța de recurs în considerentele deciziei pronunțate, casarea sau modificarea deciziei recurate este posibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Drept urmare, nefiind îndeplinite aceste cerințe legale și neexistând nici un motiv de ordine publică, care să fie invocat din oficiu de instanță și pus în dezbaterea părților, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în mod corect instanța a considerat nul recursul declarat în cauză de reclamantă.

În speță, nu erau incidente dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pentru că nu a fost vorba despre indicarea greșită a unor motive de recurs, iar criticile formulate în recurs tocmai că nu au permis încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. așa cum impune textul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și cum corect a reținut și instanța de recurs, în hotărârea atacată cu contestație în anulare. În consecință, reținându-se că nu există nici un motiv întemeiat care să conducă la anularea deciziei pronunțate în recurs de Înalta Curte, aceasta va fi menținută și se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC U. SA IAȘI – PUNCT DE LUCRU PLOIESTI împotriva deciziei nr. 2887 din 11 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2007.