ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3321/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția de comercială, de contencios administrativ și fiscal, la 10

octombrie 2006 reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P. Cluj

anularea Hotărârii nr. 20603 din 7 septembrie 2006 emisă de pârâtă, cu

consecința obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că

hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia și

recunoașterea calității de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr.

198/2000. Susține că se ignoră calitatea sa de refugiat întrucât, acesta

împreună cu familia sa, a fost nevoit să se refugieze din localitatea de

domiciliu, localitatea Liteni, comuna Săvădisla, în localitatea Cluj, în

primăvara anului 1940, din motive de persecuție etnică, fiindu-i amenințată

familia și îndemnată să părăsească teritoriul României.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii întrucât nu se poate reține că a existat persecuție etnică

în respectiva localitate, în lipsa ocupației hortiste.

Prin sentința civilă nr. 518/2006 din 24

noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.V., a dispus anularea

Hotărârii nr. 20603 din 7 septembrie 2006 emisă de C.J.P. Cluj, a obligat-o pe

aceasta să-i recunoască reclamantului statutul de persoană refugiată pentru

perioada 15 august 1941 - 6 martie 1945 și ca urmare să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2006.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța de

Fond a reținut că, în cauză, reclamantul a făcut dovada cerută de lege privind

calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Concluzionează, arătând că reclamantul a fost nevoit să părăsească, împreună cu

familia sa, localitatea de domiciliu Liteni, suferind prejudicii ca urmare a

refugierii forțate a familiei sale.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs C.J.P.

Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie. In drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține că reclamantul nu se încadrează

în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 întrucât, în lipsa

ocupației hortiste, nu se poate susține că a existat persecuție etnică în

respectiva localitate, care să fi constituit motiv al plecării.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta in continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România

cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice,

cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr.

127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul

acestei

ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să

își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele

fiind enumerate și persoanele refugiate.

În cauză, din probele administrate, rezultă că

reclamantul, împreună cu familia sa, de teama persecuțiilor din motive etnice,

s-a refugiat din localitatea de domiciliu Liteni în Cluj, județul Cluj.

De altfel, raportat la contextul istoric al

evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord,

ca urmare a Tratatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare

denotă persecuțiile etnice la care intimatul a fort supus împreună cu familia

sa.

Prin urmare, cum recunoașterea calității de

beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, textul art. 1 lit. c)

a impus doar existența cumulativă a condiției cetățeniei și a persecuției etnice

exercitată de regimurile instaurate în perioada de referință fără a se distinge

în raport de naționalitate sau după cum refugiul s-a făcut pe teritoriul

României sau în afara acestuia, din aceeași perioadă, condiții îndeplinite în

speță, prima

Instanță a adoptat în mod

corect soluția de admitere a acțiunii în modalitatea

mai sus indicată.

Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi

respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menținându-se sentința

criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj

împotriva sentinței civile nr. 518/2006 din 24

noiembrie 2006 a Curții de Apel

Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie

2007.