ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3321/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția de comercială, de contencios administrativ și fiscal, la 10 octombrie 2006 reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P. Cluj anularea Hotărârii nr. 20603 din 7 septembrie 2006 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia și recunoașterea calității de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 198/2000.

Susține că se ignoră calitatea sa de refugiat întrucât, acesta împreună cu familia sa, a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, localitatea Liteni, comuna Săvădisla, în localitatea Cluj, în primăvara anului 1940, din motive de persecuție etnică, fiindu-i amenințată familia și îndemnată să părăsească teritoriul României. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu se poate reține că a existat persecuție etnică în respectiva localitate, în lipsa ocupației hortiste. Prin sentința civilă nr. 518/2006 din 24 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.V., a dispus anularea Hotărârii nr. 20603 din 7 septembrie 2006 emisă de C.J.P.

Cluj, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului statutul de persoană refugiată pentru perioada 15 august 1941 - 6 martie 1945 și ca urmare să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2006. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că, în cauză, reclamantul a făcut dovada cerută de lege privind calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Concluzionează, arătând că reclamantul a fost nevoit să părăsească, împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu Liteni, suferind prejudicii ca urmare a refugierii forțate a familiei sale.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. In drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susține că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 întrucât, în lipsa ocupației hortiste, nu se poate susține că a existat persecuție etnică în respectiva localitate, care să fi constituit motiv al plecării. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta in continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Conform art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.

În cauză, din probele administrate, rezultă că reclamantul, împreună cu familia sa, de teama persecuțiilor din motive etnice, s-a refugiat din localitatea de domiciliu Liteni în Cluj, județul Cluj. De altfel, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord, ca urmare a Tratatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă persecuțiile etnice la care intimatul a fort supus împreună cu familia sa. Prin urmare, cum recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, textul art. 1 lit. c) a impus doar existența cumulativă a condiției cetățeniei și a persecuției etnice exercitată de regimurile instaurate în perioada de referință fără a se distinge în raport de naționalitate sau după cum refugiul s-a făcut pe teritoriul României sau în afara acestuia, din aceeași perioadă, condiții îndeplinite în speță, prima Instanță a adoptat în mod corect soluția de admitere a acțiunii în modalitatea mai sus indicată. Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menținându-se sentința criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 518/2006 din 24 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2007.