ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1850/2008

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Arad sub nr. 1606/1996, reclamantele K.R. și K.B. au chemat în

judecată Consiliul local al municipiului Arad, solicitând să se pronunțe o

hotărâre prin care să se constate că acestea sunt proprietare ale imobilului

din Arad, înscris în C.F. Aradul Nou (ca moștenitoare ale părinților K.I. și

V.), rectificarea înscrierii din C.F., respectiv, radierea dreptului de

proprietate al statului.

Acțiunea a fost precizată ulterior,

în sensul constatării nelegalității menținerii înscrierilor din C.F.,

privitoare la dreptul de proprietate al statului asupra imobilului, ca urmare a

neaplicării în privința acestora, a prevederilor Decretului nr. 81/1954.

Prin sentința nr. 69 din 7 martie

1997, Tribunalul Arad a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În justificarea soluției s-a reținut

că imobilul ce face obiectul litigiului, intravilan cu casă, înscris în C.F.

1753 Aradul Nou, a fost proprietatea tabulară a autorilor reclamanților.

Potrivit încheierii nr. 4253/1947

asupra acestui imobil s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al

statului, cu titlu de expropriere.

Reclamantele au solicitat radierea

înscrierii din C.F., susținând că, potrivit Decretului nr. 81/1954 cu privire

la dobândirea și pierderea unor drepturi asupra unor categorii de bunuri, ar fi

fost îndreptățite la restituirea imobilului, dar, față de prevederile art. 1

din actul normativ menționat, s-a constatat că acestea nu beneficiază de

prevederile reparatoare ale alin. (1) și (2) [întrucât bunul a fost expropriat,

fiind în mod expres exclus de la restituire, conform art. 1 alin. (3)].

Ca atare, față de situația de fapt

reținută, conform căreia imobilul proprietatea antecesorilor reclamantelor a

fost expropriat de stat în anul 1947, s-a concluzionat că reclamantele nu pot

beneficia de prevederile reparatoare ale Decretului nr. 81/1954, ținându-se

seama de dispozițiile art. 1 alin. (3) din acest act normativ.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamantele, care au arătat că, în condițiile în care în mod corect s-a

stabilit că imobilul a fost proprietatea antecesorilor acestora, fiind

expropriat de stat în anul 1947, soluția instanței trebuia să fie de admitere a

acțiunii.

Apelul a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 66 din 11 septembrie 1997 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

În considerentele deciziei s-a

reținut că temeiul invocat de reclamante pentru a obține rectificarea

înscrierilor de C.F. respectiv, Decretul nr. 81/1954, reprezintă un act

normativ în prezent abrogat.

În ce privește restituirea

imobilelor expropriate conform art. 35 din Legea nr. 33/1994, ea nu poate fi

dispusă, nefiind îndeplinită niciuna din condițiile prevăzute de acest text.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către apelantele-reclamante, care au pretins caracterul nelegal al soluției sub

următoarele aspecte :

- Instanța a ignorat susținerile

privind aplicabilitatea H.G. nr. 968/1956, ca argument pentru înlăturarea

incidenței Decretului nr. 81/1954.

Or, potrivit art. 1 din H.G. nr.

968/1956, cetățenilor români de naționalitate germană ( situația antecesorilor

reclamantelor ), ale căror case și terenuri din jurul casei au fost trecute în

proprietatea statului li se restituie imobilele astfel preluate, dacă nu au

făcut obiectul împroprietăririi unor terțe persoane.

- În argumentarea inaplicabilității

Decretului nr. 81/1954 s-a reținut că imobilul a fost expropriat, fiind exclus

de la restituire, fără să se analizeze conținutul încheierii notariale nr.

4243/1947, în care sunt menționate alte date de c.f. decât cele ale imobilului

în litigiu.

- În speță, nu a fost vorba de o

expropriere, ci de o preluare abuzivă, nefiind respectate dispozițiile Legii

nr. 187/1945.

- Potrivit H.G. nr. 11/1997,

imobilele cu destinație de locuință trecute ca atare în proprietatea statului

sunt cele care apar în enumerarea limitativă a acestui act normativ, în care nu

este menționat și Decretul nr. 81/1954.

- Considerentul instanței de apel,

care face trimitere la dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, este eronat,

întrucât în speță trebuia analizat modul în care s-a făcut exproprierea în

1947.

Judecata recursului a fost

suspendată la solicitarea reclamantelor, în vederea definitivării procedurilor

declanșate conform legilor fondului funciar, pentru recuperarea proprietății

asupra aceluiași imobil.

Potrivit adresei emise de Primăria

municipiului Arad (fila 54, recurs), solicitării reclamantelor, de restituire a

terenului intravilan nu i s-a putut da curs, întrucât asupra acestui imobil a

fost eliberat, conform H.G. 834/1991, certificat de atestare a dreptului de

proprietate (seria M 07 nr. 1886 din 4 august 1997 ) în favoarea SC S. Arad SA.

Recursul, în limita criticilor

formulate, este nefondat.

Susținerea recurentelor, conform

căreia aplicarea H.G. 968/1956 ar fi trebuit să conducă la restituirea

imobilului preluat ca efect al exproprierii în anul 1947, ignoră situația

juridică prezentă a acestui bun.

Astfel, potrivit actului normativ

invocat de către recurente, restituirea imobilelor se face în măsura în care

acestea nu sunt deținute cu titlu de împroprietărire, de o terță persoană.

Conform probelor administrate în

recurs a rezultat că imobilul se află inclus în patrimoniul SC S. S.A. Arad, ca

urmare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de către

Ministerul Agriculturii și Alimentației, la 4 august 1997.

Ca atare, solicitarea de restituire

prin invocarea dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 968/1956 ignoră impedimentul

în adoptarea acestei măsuri determinat de situația bunului.

- De asemenea,

susținerea că în încheierea de c.f. prin care s-a dispus intabularea dreptului

de proprietate, cu titlu de expropriere, în favoarea Statului Român, nu apar și

datele imobilului în litigiu, este lipsită de fundament.

În încheierea respectivă (fila 26,

fond) apar imobile evidențiate în mai multe cărți funciare, printre care și cel

înscris în C.F. 1735, indicat de reclamante în cererea de chemare în judecată.

De asemenea, în extrasul cărții

funciare cu numărul 1753 (fila 2, fond) apare Statul Român, intabulat cu titlu

de expropriere, conform încheierii nr. 4243/1947.

- Critica de nelegalitate formulată

cu referire la dispozițiile Legii nr. 187/1945 nu poate fi primită întrucât, pe

de o parte, recurentele nu arată în ce ar fi constat nesocotirea prevederilor

acestui act normativ (cu singura referire la originea etnică a antecesorilor),

iar pe de altă parte, este vorba de un aspect invocat pentru prima dată în

recurs ( în condițiile în care în judecata la instanțele de fond s-a pretins

nesocotirea dispozițiilor Decretului nr. 81/1954 și ale H.G. nr. 968/1956 ).

- În același sens este nejustificată

și critica referitoare la aprecierea eronată a noțiunii de titlu din

perspectiva H.G. nr. 11/1997.

Recurentele-reclamante nu și-au

fundamentat pretențiile pe dispozițiile acestui act normativ, după cum

instanțele fondului nu au justificat soluțiile adoptate în cauză cu trimitere

la respectiva hotărâre de guvern.

Rezultă lipsa de obiect a criticii

formulate în aceste condiții, fără corespondent în considerentele deciziei

adoptate.

Potrivit celor expuse, toate

aspectele de nelegalitate învederate au fost găsite nejustificate, recursul

urmând a să fie respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de reclamanții K.R. și K.B. împotriva deciziei nr. 66 din 11 septembrie 2007 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 martie 2008.