ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1850/2008

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 1606/1996, reclamantele K.R. și K.B. au chemat în judecată Consiliul local al municipiului Arad, solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate că acestea sunt proprietare ale imobilului din Arad, înscris în C.F. Aradul Nou (ca moștenitoare ale părinților K.I. și V.), rectificarea înscrierii din C.F., respectiv, radierea dreptului de proprietate al statului. Acțiunea a fost precizată ulterior, în sensul constatării nelegalității menținerii înscrierilor din C.F., privitoare la dreptul de proprietate al statului asupra imobilului, ca urmare a neaplicării în privința acestora, a prevederilor Decretului nr. 81/1954.

Prin sentința nr. 69 din 7 martie 1997, Tribunalul Arad a respins acțiunea ca neîntemeiată. În justificarea soluției s-a reținut că imobilul ce face obiectul litigiului, intravilan cu casă, înscris în C.F. 1753 Aradul Nou, a fost proprietatea tabulară a autorilor reclamanților. Potrivit încheierii nr. 4253/1947 asupra acestui imobil s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al statului, cu titlu de expropriere.

Reclamantele au solicitat radierea înscrierii din C.F., susținând că, potrivit Decretului nr. 81/1954 cu privire la dobândirea și pierderea unor drepturi asupra unor categorii de bunuri, ar fi fost îndreptățite la restituirea imobilului, dar, față de prevederile art. 1 din actul normativ menționat, s-a constatat că acestea nu beneficiază de prevederile reparatoare ale alin. (1) și (2) [întrucât bunul a fost expropriat, fiind în mod expres exclus de la restituire, conform art. 1 alin. (3)]. Ca atare, față de situația de fapt reținută, conform căreia imobilul proprietatea antecesorilor reclamantelor a fost expropriat de stat în anul 1947, s-a concluzionat că reclamantele nu pot beneficia de prevederile reparatoare ale Decretului nr. 81/1954, ținându-se seama de dispozițiile art. 1 alin. (3) din acest act normativ.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamantele, care au arătat că, în condițiile în care în mod corect s-a stabilit că imobilul a fost proprietatea antecesorilor acestora, fiind expropriat de stat în anul 1947, soluția instanței trebuia să fie de admitere a acțiunii. Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 66 din 11 septembrie 1997 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. În considerentele deciziei s-a reținut că temeiul invocat de reclamante pentru a obține rectificarea înscrierilor de C.F. respectiv, Decretul nr. 81/1954, reprezintă un act normativ în prezent abrogat. În ce privește restituirea imobilelor expropriate conform art. 35 din Legea nr. 33/1994, ea nu poate fi dispusă, nefiind îndeplinită niciuna din condițiile prevăzute de acest text.

Decizia a fost atacată cu recurs de către apelantele-reclamante, care au pretins caracterul nelegal al soluției sub următoarele aspecte : - Instanța a ignorat susținerile privind aplicabilitatea H.G. nr. 968/1956, ca argument pentru înlăturarea incidenței Decretului nr. 81/1954. Or, potrivit art. 1 din H.G. nr. 968/1956, cetățenilor români de naționalitate germană ( situația antecesorilor reclamantelor ), ale căror case și terenuri din jurul casei au fost trecute în proprietatea statului li se restituie imobilele astfel preluate, dacă nu au făcut obiectul împroprietăririi unor terțe persoane. - În argumentarea inaplicabilității Decretului nr. 81/1954 s-a reținut că imobilul a fost expropriat, fiind exclus de la restituire, fără să se analizeze conținutul încheierii notariale nr. 4243/1947, în care sunt menționate alte date de c.f.

decât cele ale imobilului în litigiu. - În speță, nu a fost vorba de o expropriere, ci de o preluare abuzivă, nefiind respectate dispozițiile Legii nr. 187/1945. - Potrivit H.G. nr. 11/1997, imobilele cu destinație de locuință trecute ca atare în proprietatea statului sunt cele care apar în enumerarea limitativă a acestui act normativ, în care nu este menționat și Decretul nr. 81/1954. - Considerentul instanței de apel, care face trimitere la dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, este eronat, întrucât în speță trebuia analizat modul în care s-a făcut exproprierea în 1947. Judecata recursului a fost suspendată la solicitarea reclamantelor, în vederea definitivării procedurilor declanșate conform legilor fondului funciar, pentru recuperarea proprietății asupra aceluiași imobil.

Potrivit adresei emise de Primăria municipiului Arad (fila 54, recurs), solicitării reclamantelor, de restituire a terenului intravilan nu i s-a putut da curs, întrucât asupra acestui imobil a fost eliberat, conform H.G. 834/1991, certificat de atestare a dreptului de proprietate (seria M 07 nr. 1886 din 4 august 1997 ) în favoarea SC S. Arad SA. Recursul, în limita criticilor formulate, este nefondat. Susținerea recurentelor, conform căreia aplicarea H.G. 968/1956 ar fi trebuit să conducă la restituirea imobilului preluat ca efect al exproprierii în anul 1947, ignoră situația juridică prezentă a acestui bun. Astfel, potrivit actului normativ invocat de către recurente, restituirea imobilelor se face în măsura în care acestea nu sunt deținute cu titlu de împroprietărire, de o terță persoană.

Conform probelor administrate în recurs a rezultat că imobilul se află inclus în patrimoniul SC S. S.A. Arad, ca urmare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de către Ministerul Agriculturii și Alimentației, la 4 august 1997. Ca atare, solicitarea de restituire prin invocarea dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 968/1956 ignoră impedimentul în adoptarea acestei măsuri determinat de situația bunului. - De asemenea, susținerea că în încheierea de c.f. prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate, cu titlu de expropriere, în favoarea Statului Român, nu apar și datele imobilului în litigiu, este lipsită de fundament. În încheierea respectivă (fila 26, fond) apar imobile evidențiate în mai multe cărți funciare, printre care și cel înscris în C.F.

1735, indicat de reclamante în cererea de chemare în judecată. De asemenea, în extrasul cărții funciare cu numărul 1753 (fila 2, fond) apare Statul Român, intabulat cu titlu de expropriere, conform încheierii nr. 4243/1947. - Critica de nelegalitate formulată cu referire la dispozițiile Legii nr. 187/1945 nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, recurentele nu arată în ce ar fi constat nesocotirea prevederilor acestui act normativ (cu singura referire la originea etnică a antecesorilor), iar pe de altă parte, este vorba de un aspect invocat pentru prima dată în recurs ( în condițiile în care în judecata la instanțele de fond s-a pretins nesocotirea dispozițiilor Decretului nr. 81/1954 și ale H.G.

nr. 968/1956 ). - În același sens este nejustificată și critica referitoare la aprecierea eronată a noțiunii de titlu din perspectiva H.G. nr. 11/1997. Recurentele-reclamante nu și-au fundamentat pretențiile pe dispozițiile acestui act normativ, după cum instanțele fondului nu au justificat soluțiile adoptate în cauză cu trimitere la respectiva hotărâre de guvern. Rezultă lipsa de obiect a criticii formulate în aceste condiții, fără corespondent în considerentele deciziei adoptate. Potrivit celor expuse, toate aspectele de nelegalitate învederate au fost găsite nejustificate, recursul urmând a să fie respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții K.R. și K.B. împotriva deciziei nr. 66 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.