ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1755/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23

din 6 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petenților

N.M. și V.Z., formulată împotriva rezoluției din 7 noiembrie 2007, luată în

dosarul nr. 264/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen.,

organul de urmărire penală, dispune, prin rezoluție, începerea urmăririi penale

când din actele premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 din

același cod, cu excepția cazului de la lit. b

1

).

În cauză procurorul a

constatat că este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv lipsa laturii

obiective a infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen.,

susținerile petenților că executorul judecătoresc S.M.R. i-ar fi amenințat cu

chemarea poliției, dacă nu părăsesc „biroul”, nefiind indicate în plângerea

adresată procurorului și, astfel, potrivit art. 278

1

alin. (7) C.

proc. pen., neputând face obiectul analizei instanței.

Împotriva sentinței,

petenții, în termen legal, au declarat recurs, cale de atac motivată în scris

pe considerente ținând de nemulțumirile lor generate de dosarul execuțional nr.

146/2007, care se bazează pe declarație falsă „și alte falsuri”, pe „inducerea

lor în eroare”, „cu înșelăciune”, că „împotriva lor a acționat aceeași

organizație de a-i alunga din locuință”, compusă din ofițer superior M.I., A.A.,

P.P., M.M., la care se adaugă clanul B.F.F., recurenții solicitând casarea

sentinței și începerea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc,

cât și împotriva altor persoane care au colaborat împotriva lor, ei, persoane

fizice neputând fi evacuate, astfel cum prevede „legea locuințelor și alte

legi.”

Recursul nu este fondat.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., soluționând

plângerea, se verifică rezoluția procurorului pe baza lucrărilor și a

materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Prin rezoluția din 7

noiembrie 2007 luată în dosarul nr. 264/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.R.M.,

executor judecătoresc, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute

de art. 193 C. pen.

Procurorul, efectuând acte

premergătoare în examinarea plângerii formulate de N.M. și V.Z., a reținut că

la 17 iulie 1998, N.M., prin testament autentificat sub nr. 1191/1998 iulie 17,

a dispus ca în cazul morții sale, pentru apartamentul nr. 2 din str.

Croitorilor, municipiul Cluj-Napoca, fiul ei, V.Z., să primească dreptul de

uzufruct viager, iar nuda proprietate să revină lui A.A. Tot în aceeași zi,

între cei doi s-a încheiat contract de împrumut autentificat nr. 1192 din 17

iulie 1998, în acesta înscriindu-se că A.A. a împrumutat-o cu suma de 7

milioane lei pe N.M. la 11 noiembrie 1996, această sumă urmând a-i fi

restituită la 11 noiembrie 2006. Pentru că, la data scadenței, N.M. nu a

restituit suma, A.A., în 2 martie 2007, a depus la Biroul executorului

judecătoresc S.M.R., o cerere de executare silită imobiliară.

În respectarea dispozițiilor

art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, potrivit cărora actul

autentificat prin care se constată o creanță certă și lichidă are putere de

titlu executoriu la data exigibilității acesteia, executorul judecătoresc a

demarat procedura execuțională. S.M.R. a cerut unui expert actualizarea sumei

datorate, valoarea acesteia ridicându-se la 12.984,58 lei.

După acest moment,

executorul judecătoresc, în temeiul art. 387, 497 și 500 C. proc. civ., a somat

debitoarea să achite suma și, totodată, i-a adus la cunoștință că, în caz

contrar, se va trece la vânzarea, prin licitație publică, a imobilului.

Debitoarea neconformându-se

somației, executorul judecătoresc a început procedura de vânzare.

Susținerile petenților, că

executorul judecătoresc ar fi săvârșit infracțiunea de amenințare prevăzută de art.

193 C. pen., nu au corespondent în realizarea laturii obiective, amenințarea cu

realizarea unui drept împotriva celui amenințat, prin folosirea unei căi

legale, chiar dacă aceasta ar expune pe cel amenințat la anumite consecințe

păgubitoare, nu este infracțiune.

Ca atare, hotărârea fiind

legală, recursul formulat de petenți va fi respins, ca nefondat, conform

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza dispozițiilor art. 192

C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurenții

vor fi obligați să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarii N.M. și V.Z. împotriva sentinței penale nr. 23

din 6 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenții

petiționari să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 mai 2008.