ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6135/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1727/PI din

4 septembrie 2007, Tribunalul Timiș a respins ca tardiv formulată contestația

depusă de reclamanții C.A. și A.C., împotriva dispoziției nr. 40 din 8

decembrie 2006 emisă de SC C. Mănăștur în temeiul Legii nr. 10/2001.

Dispoziția a fost comunicată

petenților la 8 decembrie 2006 cu confirmare de primire. Cum nu a existat nicio

împrejurare mai presus de voința reclamanților care să-i fi împiedicat pe

aceștia la introducerea contestației interne, dispozițiile art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, nu au fost respectate.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 22 din 31 ianuarie 2008 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanți împotriva sentinței arătate, pentru considerentele ce

urmează:

Chiar admițând că reclamanții au

fost în eroare cu privire la identitatea instituției căreia i se adresează

contestația, trimițând-o inițial la 2 martie 2007, societății pârâte, iar nu la

instanță, Curtea a constatat că acest lucru a fost tardiv cu depășirea

termenului de 30 de zile prevăzut de lege, care a început să curgă împotriva

lor de la data de 8 decembrie 2006, data primirii sub semnătură a dispoziției

atacate.

Împotriva deciziei au declarat

recurs contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât trebuia admisă

cererea de repunere în termen deoarece, prin decizia contestată în loc să li se

restituie prin compensație un imobil în valoare de 50.000 lei, le-a fost

acordat un imobil în valoare de 77,22 lei.

Recurenții arată că, față de

dispozițiile Legii nr. 247/2005 au înțeles că au la îndemână calea de atac în

termen de 6 luni de la data procesului verbal de divergențe, apreciind că sunt

victimele unei greșeli de editare a legii.

Criticile formulate pot fi încadrate

potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând decizia prin prisma

criticii formulate, a probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale

incidente, Înalta Curte reține cele ce urmează:

Prin dispoziția nr. 40 din 8

decembrie 2006, emisă de SC C. Mănăștur, s-a dispus restituirea în natură în

favoarea recurenților a unei suprafețe de teren de 983 mp teren liber, înscris

în C.F. 730 Mănăștur. Totodată, s-a dispus și acordarea de bunuri în compensare

în sensul restituirii în natură către recurenți și a unui imobil înscris în

C.F. 268 Mănăștur și identificat topo sub nr. 326 în valoare de 50.000 lei.

Dispoziția a fost comunicată

recurenților la 8 decembrie 2006, cu confirmare de primire, fila 22 dosar.

Recurenții nu contestă primirea

dispoziției, dar afirmă că termenul în care trebuia contestată dispoziția era

de 6 luni, conform dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Susținerea este nereală, față de

conținutul dispozițiilor art. 26 alin. (3) ale Legii nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989, potrivit cărora dispoziția/decizia poate fi contestată

în termen de 30 de zile de la comunicare.

Față de împrejurarea că recurenții

au contestat dispoziția abia la 17 aprilie 2007, soluțiile instanțelor de fond

în sensul de a reține tardivitatea formulării contestației, este corectă față

de conținutul dispozițiilor legale mai sus arătate.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte reținând că dispozițiile legale aplicabile speței au fost corect

aplicate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții A.C. și C.A. împotriva deciziei nr. 22 din 31 ianuarie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie

2008.