ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2291/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 100/ CA din 25

septembrie 2006, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea prin care, în temeiul art. 111 C. proc. civ., reclamanta U.A.I.C. Iași, în contradictoriu cu pârâții M.E.C. și U.T.G.A. Iași,

solicita să se constate nulitatea absolută a Ordinului M.E.C. nr. 3372 din 5 martie

2001, în ceea ce privește mențiunile corelative statuării dreptului de

proprietate al U.T.I. asupra imobilului proprietatea sa, situat în Iași, precum

și rectificarea, în sensul radierii, înscrierii nelegitime a acestuia în cartea

funciară a Municipiului Iași.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a admis excepțiile neîndeplinirii procedurii

prealabile, a tardivității introducerii acțiunii și a incompatibilității

prevederilor art. 111 C. proc. civ., cu specificul raportului de autoritate

dedus judecății, invocate din oficiu, reținând, în esență, că litigiul născut

din emiterea ordinului contestat aparține sferei contenciosului administrativ,

că actul contestat este un act administrativ individual, că sesizarea instanței

s-a făcut cu neobservarea procedurilor prealabile și cu depășirea termenului

limită stabilit de lege și că nu este posibil a se obține reformarea actului

administrativ urmând o procedură nespecifică dreptului administrativ.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta U.A.I.C.

Iași.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași, la data de 21 iulie 2003, reclamanta U.A.I.C. Iași a chemat în judecată M.E.C.

și U.T.G.A. Iași, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a

Ordinului M.E.C. nr. 3372 din 5 martie 2001, cu privire la statuarea dreptului

de proprietate al U.T.I. asupra imobilului proprietatea sa, situat în Iași.

Prin sentința civilă nr. 10232

din 13 octombrie 2003 Judecătoria Iași a respins ca fiind inadmisibilă

acțiunea, hotărâre menținută prin Decizia nr. 325 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Iași.

Prin decizia nr. 996 din 16

noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a admis recursul declarat de reclamantă, a

casat primele două hotărâri și a trimis cauza la secția de contencios

administrativ a Curții de Apel Iași, reținând că acțiunea vizează constatarea

nulității unui act administrativ unilateral.

Această instanță, prin sentința

civilă nr. 100 din 25 septembrie 2006, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a tardivei introduceri a acțiunii la instanța, respingând

acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs reclamanta U.A.I.C. Iași, susținând în esență că, în

mod greșit instanța a calificat actul dedus judecății ca fiind un act

administrativ de autoritate, recurenta-reclamantă fiind titulara dreptului de

proprietate asupra imobilului în litigiu încă din anul 1999, că și-a exercitat

posesia asupra acestuia de la acea dată, o lungă perioadă.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

În ce privește susținerea

recurentei cu privire la o eronată reglementare a actului administrativ de

autoritate și a actului administrativ unilateral individual, de către instanța

de judecată, sub acest aspect de fapt, recurenta nu se rezumă, decât a solicita

instanței o cenzurare a acestuia, pentru considerente vizând conținutul său și

nicidecum natura sa.

Însăși recurenta confirmă,

faptul că ne aflăm în prezența unui act administrativ și dacă ar fi apreciat că

acesta nu îndeplinește condițiile de legalitate nici pe fond nici ca formă, așa

cum susține în motivele de recurs, ar fi fost îndreptățită să solicite cenzurarea

lui numai în condițiile legii speciale, cu îndeplinirea procedurii prealabile

prevăzute în Legea contenciosului administrativ.

Nu poate fi reținută

nici critica potrivit căreia instanța de judecată ar fi procedat la

soluționarea cauzei fără a pune în discuția părților excepțiile reținute.

Instanța de judecată a acordat în mod expres un nou termen de judecată la 27

februarie 2006, pentru a conferi posibilitatea formulării unui punct de vedere.

Cu privire la fondul

pricinii, criticile formulate de recurentă urmează a fi înlăturate, instanța de

fond pronunțându-se numai pe excepția lipsei procedurii prealabile și a

tardivității introducerii acțiunii.

Hotărârea instanței

de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta U.A.I.C.

Iași, împotriva sentinței nr. 100/ CA din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.