ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2291/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 100/ CA din 25 septembrie 2006, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea prin care, în temeiul art. 111 C. proc. civ., reclamanta U.A.I.C. Iași, în contradictoriu cu pârâții M.E.C. și U.T.G.A. Iași, solicita să se constate nulitatea absolută a Ordinului M.E.C. nr. 3372 din 5 martie 2001, în ceea ce privește mențiunile corelative statuării dreptului de proprietate al U.T.I. asupra imobilului proprietatea sa, situat în Iași, precum și rectificarea, în sensul radierii, înscrierii nelegitime a acestuia în cartea funciară a Municipiului Iași. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a admis excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile, a tardivității introducerii acțiunii și a incompatibilității prevederilor art. 111 C. proc.

civ., cu specificul raportului de autoritate dedus judecății, invocate din oficiu, reținând, în esență, că litigiul născut din emiterea ordinului contestat aparține sferei contenciosului administrativ, că actul contestat este un act administrativ individual, că sesizarea instanței s-a făcut cu neobservarea procedurilor prealabile și cu depășirea termenului limită stabilit de lege și că nu este posibil a se obține reformarea actului administrativ urmând o procedură nespecifică dreptului administrativ. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta U.A.I.C. Iași. Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași, la data de 21 iulie 2003, reclamanta U.A.I.C.

Iași a chemat în judecată M.E.C. și U.T.G.A. Iași, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a Ordinului M.E.C. nr. 3372 din 5 martie 2001, cu privire la statuarea dreptului de proprietate al U.T.I. asupra imobilului proprietatea sa, situat în Iași. Prin sentința civilă nr. 10232 din 13 octombrie 2003 Judecătoria Iași a respins ca fiind inadmisibilă acțiunea, hotărâre menținută prin Decizia nr. 325 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Iași. Prin decizia nr. 996 din 16 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a admis recursul declarat de reclamantă, a casat primele două hotărâri și a trimis cauza la secția de contencios administrativ a Curții de Apel Iași, reținând că acțiunea vizează constatarea nulității unui act administrativ unilateral.

Această instanță, prin sentința civilă nr. 100 din 25 septembrie 2006, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a tardivei introduceri a acțiunii la instanța, respingând acțiunea formulată de reclamantă. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta U.A.I.C. Iași, susținând în esență că, în mod greșit instanța a calificat actul dedus judecății ca fiind un act administrativ de autoritate, recurenta-reclamantă fiind titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu încă din anul 1999, că și-a exercitat posesia asupra acestuia de la acea dată, o lungă perioadă.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În ce privește susținerea recurentei cu privire la o eronată reglementare a actului administrativ de autoritate și a actului administrativ unilateral individual, de către instanța de judecată, sub acest aspect de fapt, recurenta nu se rezumă, decât a solicita instanței o cenzurare a acestuia, pentru considerente vizând conținutul său și nicidecum natura sa. Însăși recurenta confirmă, faptul că ne aflăm în prezența unui act administrativ și dacă ar fi apreciat că acesta nu îndeplinește condițiile de legalitate nici pe fond nici ca formă, așa cum susține în motivele de recurs, ar fi fost îndreptățită să solicite cenzurarea lui numai în condițiile legii speciale, cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute în Legea contenciosului administrativ.

Nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia instanța de judecată ar fi procedat la soluționarea cauzei fără a pune în discuția părților excepțiile reținute. Instanța de judecată a acordat în mod expres un nou termen de judecată la 27 februarie 2006, pentru a conferi posibilitatea formulării unui punct de vedere. Cu privire la fondul pricinii, criticile formulate de recurentă urmează a fi înlăturate, instanța de fond pronunțându-se numai pe excepția lipsei procedurii prealabile și a tardivității introducerii acțiunii. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta U.A.I.C. Iași, împotriva sentinței nr. 100/ CA din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.