ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2706/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, reclamantul S.M. a chemat în judecată M.A.I. și I.N.E.P. solicitând anularea Ordinului nr. 5/II/4793 din 24 noiembrie 2006, obligarea pârâtelor să mențină raporturile de serviciu în forma avută la nașterea acestora, suspendarea executării actului contestat până la soluționarea cauzei pe fond, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtului M.A.I. la plata drepturilor bănești pierdute ca urmare a producerii efectelor ordinului contestat. Prin Încheierea din 9 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării Ordinului M.A.I.

nr. S/II/4793 din 24 noiembrie 2006 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 372/54/2007. Pentru motivarea acestei soluții, Instanța de Fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, există situația unui caz bine justificat și a unei pagube iminente pentru că reclamantului, comisar de poliție, îi încetează raporturile de serviciu cu M.A.I., ca urmare a emiterii ordinului contestat, iar prin menținerea efectelor acestui ordin s-ar crea prejudicii inevitabile pe plan profesional, dar și pe plan material, prin diminuarea drepturilor bănești. Chiar dacă actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, cel care se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a se preîntâmpina consecințele grave și serioase, se poate adresa Instanței pentru a obține suspendarea executării actului.

Posibilitatea suspendării actului administrativ este consacrată și în documente emise de organisme internaționale. Astfel, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989, a Comitetului de Miniștri din cadrul C.E. prevede, ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care Instanța o va acorda, în raport de ansamblul circumstanțelor, când se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs I.N.E.P. și M.A.I.

În recursul declarat de I.N.E.P. se arată că legea admite suspendarea unui act administrativ numai cu titlu de excepție, condiționând admiterea cererii de existența unor cazuri bine justificate și a necesității înlăturării producerii unei pagube iminente. Se apreciază că aceste condiții nu ar fi îndeplinite pentru că reclamantul ocupă o funcție publică de conducere și beneficiază de drepturile specifice funcționarilor publici. Și M.A.I., în recursul declarat, a considerat că încheierea este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Suspendarea efectelor actului până la soluționarea irevocabilă a cauzei este o măsură cu caracter excepțional, care se justifică exclusiv datorită efectelor pe care actul respectiv le produce și care nu pot fi înlăturate altfel și nu datorită altor condiții care privesc emiterea actului.

În speță, reclamantul nu a făcut dovada existenței cazului bine justificat și nici nu a precizat care este pericolul iminent care nu poate fi înlăturat decât prin suspendarea actului atacat pentru că în cazul în care Instanța de judecată i-ar da câștig de cauză, reclamantul va beneficia de plata drepturilor salariale retroactiv și, de aceea, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată. Reclamantul - intimat a formulat Concluzii scrise și a solicitat respingerea recursurilor declarate. Examinând cauza în raport de actele depuse la dosar, în raport de motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente: Într-adevăr, suspendarea actelor administrative reprezintă operația juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora și ea este o situație de excepție care se poate dispune numai în condițiile legii.

Legea nr. 554/2004 a definit numai paguba iminentă, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, în art. 2 alin. (1) lit. s), dar cazul bine justificat, pentru că nu a fost definit, trebuie stabilit de către Instanța de judecată în fiecare caz în parte. Chiar dacă în motivele de recurs se susține că, în cauză, nu s-a făcut dovada existenței celor două condiții pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, totuși, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Nu se poate reține că dacă prin hotărâre irevocabilă, Instanța de judecată va anula actul administrativ a cărui suspendare se cere, atunci se vor putea cere drepturile salariale retroactiv, pentru că până la soluționarea acțiunii în anulare efectele actului se produc, iar suspendarea are tocmai menirea de a preveni o pagubă ce i s-ar produce, în speță, această pagubă fiind de ordin material și previzibilă cu evidență. Poate nu este lipsit de importanță să amintim că la dosarul Instanței de Recurs, a fost depusă dovada că acțiunea în anulare a fost soluționată în primă Instanță, prin sentința nr. 147 din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, chiar a fost anulat Ordinul nr. S/II/4793/2006 al M.A.I., sentința fiind definitivă.

Apreciind că soluția Instanței de Fond, este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de M.A.I., în prezent M.I.R.A. și de I.N.E.P. împotriva Încheierii din 9 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2007.