ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2706/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova,

reclamantul S.M. a chemat în judecată M.A.I. și I.N.E.P. solicitând anularea

Ordinului nr. 5/II/4793 din 24 noiembrie 2006, obligarea pârâtelor să mențină

raporturile de serviciu în forma avută la nașterea acestora, suspendarea

executării actului contestat până la soluționarea cauzei pe fond, în temeiul art.

15 din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtului M.A.I. la plata drepturilor

bănești pierdute ca urmare a producerii efectelor ordinului contestat.

Prin Încheierea din 9 martie

2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării Ordinului M.A.I.

nr. S/II/4793 din 24 noiembrie 2006 până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a Dosarului nr. 372/54/2007.

Pentru motivarea acestei

soluții, Instanța de Fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile de

admisibilitate a cererii de suspendare, există situația unui caz bine

justificat și a unei pagube iminente pentru că reclamantului, comisar de

poliție, îi încetează raporturile de serviciu cu M.A.I., ca urmare a emiterii

ordinului contestat, iar prin menținerea efectelor acestui ordin s-ar crea

prejudicii inevitabile pe plan profesional, dar și pe plan material, prin diminuarea

drepturilor bănești.

Chiar dacă actul

administrativ se bucură de prezumția de legalitate, cel care se consideră

vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a se preîntâmpina

consecințele grave și serioase, se poate adresa Instanței pentru a obține

suspendarea executării actului.

Posibilitatea suspendării

actului administrativ este consacrată și în documente emise de organisme

internaționale. Astfel, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989, a Comitetului de Miniștri din cadrul C.E. prevede, ca principiu, tocmai posibilitatea conferită

celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act

administrativ, suspendare pe care Instanța o va acorda, în raport de ansamblul

circumstanțelor, când se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de

natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și

argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs I.N.E.P. și M.A.I.

În recursul declarat de I.N.E.P.

se arată că legea admite suspendarea unui act administrativ numai cu titlu de

excepție, condiționând admiterea cererii de existența unor cazuri bine

justificate și a necesității înlăturării producerii unei pagube iminente.

Se apreciază că aceste

condiții nu ar fi îndeplinite pentru că reclamantul ocupă o funcție publică de

conducere și beneficiază de drepturile specifice funcționarilor publici.

Și M.A.I., în recursul

declarat, a considerat că încheierea este netemeinică și nelegală, fiind dată

cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Suspendarea efectelor

actului până la soluționarea irevocabilă a cauzei este o măsură cu caracter

excepțional, care se justifică exclusiv datorită efectelor pe care actul

respectiv le produce și care nu pot fi înlăturate altfel și nu datorită altor condiții

care privesc emiterea actului.

În speță, reclamantul nu a

făcut dovada existenței cazului bine justificat și nici nu a precizat care este

pericolul iminent care nu poate fi înlăturat decât prin suspendarea actului

atacat pentru că în cazul în care Instanța de judecată i-ar da câștig de cauză,

reclamantul va beneficia de plata drepturilor salariale retroactiv și, de aceea,

s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond,

respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Reclamantul - intimat a

formulat Concluzii scrise și a solicitat respingerea recursurilor declarate.

Examinând cauza în raport de

actele depuse la dosar, în raport de motivele de recurs invocate, Înalta Curte

va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, suspendarea actelor

administrative reprezintă operația juridică de întrerupere vremelnică a

efectelor acestora și ea este o situație de excepție care se poate dispune

numai în condițiile legii.

Legea nr. 554/2004 a definit

numai paguba iminentă, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu

evidență, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public, în art. 2 alin. (1) lit. s), dar

cazul bine justificat, pentru că nu a fost definit, trebuie stabilit de către Instanța

de judecată în fiecare caz în parte.

Chiar dacă în motivele de

recurs se susține că, în cauză, nu s-a făcut dovada existenței celor două

condiții pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ atacat,

totuși, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Nu se poate reține că dacă prin

hotărâre irevocabilă, Instanța de judecată va anula actul administrativ a cărui

suspendare se cere, atunci se vor putea cere drepturile salariale retroactiv,

pentru că până la soluționarea acțiunii în anulare efectele actului se produc,

iar suspendarea are tocmai menirea de a preveni o pagubă ce i s-ar produce, în

speță, această pagubă fiind de ordin material și previzibilă cu evidență.

Poate nu este lipsit de

importanță să amintim că la dosarul Instanței de Recurs, a fost depusă dovada

că acțiunea în anulare a fost soluționată în primă Instanță, prin sentința nr. 147

din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, chiar a fost anulat Ordinul nr. S/II/4793/2006

al M.A.I., sentința fiind definitivă.

Apreciind că soluția Instanței

de Fond, este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de M.A.I., în prezent M.I.R.A. și de I.N.E.P. împotriva Încheierii

din 9 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2007.