ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6522/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 503 din 3

mai 2006 a Tribunalului Alba a fost respinsă acțiunea formulată de L.E.E., prin

care s-a solicitat să se constate nulitatea parțială a Dispoziției nr. 217 din

27 februarie 2006 emisă de Primarul municipiului Alba Iulia și să se dispună

apoi restituirea în natură a terenului în suprafață de 924 mp prin echivalent,

cu un alt teren de valoare apropiată situat într-o zonă centrală a orașului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii pentru terenul ce a aparținut părinților săi și care a fost

expropriat, după care a fost ocupat cu construcții, servituți legale și

amenajări de utilitate publică.

S-a reținut incidența în cauză a

prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în temeiul cărora

inițiativa de a propune măsuri reparatorii în echivalent aparține unității

investite cu soluționarea notificării și că pârâtul nu dispune de terenuri

libere, pentru a face ofertă în acest sens.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 321 din

3 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, pentru aceleași considerente.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat recursul de față, solicitând ca în aplicarea prevederilor art. 1

pct. 2 din Legea nr. 10/2001 să se dispună obligarea Primăriei la măsuri

reparatorii prin echivalent, respectiv atribuirea unui alt teren de valoare

apropiată. Este criticată soluția, pentru că instanțele au luat de bună

afirmația Primăriei că nu are alte terenuri, fără a se efectua o expertiză de

identificare.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Potrivit art. 1 pct. 2 din Legea nr.

10/2001 în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor

stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Acestea vor consta în compensare cu

alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către unitatea investită

potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite.

Textul se referă expres la o ofertă

făcută de unitatea competentă să rezolve notificarea care devine definitivă

numai cu acordul persoanei îndreptățite. Alineatul 3 al aceluiași text prevede

că măsurile reparatorii prin echivalent se acordă prin decizie sau, după caz,

dispoziție motivată a entității învestite cu soluționarea notificării.

Rezultă că inițiativa rezolvării

astfel a solicitării persoanei îndreptățite aparține unității investite cu

soluționarea notificării.

În speță nu s-a făcut o astfel de

propunere, întrucât nu există terenuri care să poată fi utilizate pentru

rezolvarea cererilor de retrocedare, astfel cum se menționează în cuprinsul

întâmpinării depuse cu ocazia judecării cauzei la tribunal.

În aceste condiții, în lipsa unor

dovezi contrare, nefiind de primit motivul de recurs ce vizează efectuarea unei

expertize, întrucât nu se regăsește între situațiile reglementate strict de

art. 304 C. proc. civ., urmează să se constate că soluția adoptată de instanțe

este în afara criticii, fiind dată în acord cu dispozițiile legale aplicabile.

Așa fiind, recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta L.E.E. împotriva deciziei nr. 321 A din 3 noiembrie 2006

a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie

2007.