ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6522/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 503 din 3 mai 2006 a Tribunalului Alba a fost respinsă acțiunea formulată de L.E.E., prin care s-a solicitat să se constate nulitatea parțială a Dispoziției nr. 217 din 27 februarie 2006 emisă de Primarul municipiului Alba Iulia și să se dispună apoi restituirea în natură a terenului în suprafață de 924 mp prin echivalent, cu un alt teren de valoare apropiată situat într-o zonă centrală a orașului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul ce a aparținut părinților săi și care a fost expropriat, după care a fost ocupat cu construcții, servituți legale și amenajări de utilitate publică.

S-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în temeiul cărora inițiativa de a propune măsuri reparatorii în echivalent aparține unității investite cu soluționarea notificării și că pârâtul nu dispune de terenuri libere, pentru a face ofertă în acest sens. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 321 din 3 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, pentru aceleași considerente. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recursul de față, solicitând ca în aplicarea prevederilor art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 să se dispună obligarea Primăriei la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv atribuirea unui alt teren de valoare apropiată.

Este criticată soluția, pentru că instanțele au luat de bună afirmația Primăriei că nu are alte terenuri, fără a se efectua o expertiză de identificare. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Potrivit art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Acestea vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către unitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite. Textul se referă expres la o ofertă făcută de unitatea competentă să rezolve notificarea care devine definitivă numai cu acordul persoanei îndreptățite.

Alineatul 3 al aceluiași text prevede că măsurile reparatorii prin echivalent se acordă prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată a entității învestite cu soluționarea notificării. Rezultă că inițiativa rezolvării astfel a solicitării persoanei îndreptățite aparține unității investite cu soluționarea notificării. În speță nu s-a făcut o astfel de propunere, întrucât nu există terenuri care să poată fi utilizate pentru rezolvarea cererilor de retrocedare, astfel cum se menționează în cuprinsul întâmpinării depuse cu ocazia judecării cauzei la tribunal. În aceste condiții, în lipsa unor dovezi contrare, nefiind de primit motivul de recurs ce vizează efectuarea unei expertize, întrucât nu se regăsește între situațiile reglementate strict de art. 304 C. proc.

civ., urmează să se constate că soluția adoptată de instanțe este în afara criticii, fiind dată în acord cu dispozițiile legale aplicabile. Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L.E.E. împotriva deciziei nr. 321 A din 3 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2007.