ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1930/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1930/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 299/2007

din 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul

Alba, secția penală, în dosar nr. 2309/107/2006, s-a dispus schimbarea

încadrării

juridice dată faptei prin

actul de sesizare din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 și 175 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 99, 109 C. pen. și a

fost condamnat inculpatul G.I.

la o pedeapsă de 2 ani

închisoare cu

aplicarea art. 64 lit. a) – c) C. pen. și art. 71 alin. (2) C. pen., după

împlinirea

vârstei de 18 ani.

În baza

art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei principale și a

pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 110

1

C. pen., pe durata termenului de încercare a fost

încredințată supravegherea minorului, părinților acestuia G.I. și

G.M.

până la împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra art. 83 și 84 C. pen., privind revocarea suspendării

condiționate.

A fost

admisă în parte acțiunea civilă promovată de partea civila M.L. și în întregime

acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Orășenesc Cugir și

în

baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat

inculpatul

minor în solidar cu părțile responsabile civilmente G.I. și

G.M. la plata următoarelor

sume:

- 2.000

RON în favoarea părții civile M.L. reprezentând daune morale;

- 820

RON în favoarea părții civile Spitalul Orășenesc Cugir reprezentând

cheltuieli de spitalizare a

părții vătămate.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile

responsabile civilmente, la plata sumei de 900 RON cheltuieli judiciare

în favoarea

statului ocazionate în

cursul urmăririi penale și al judecății, din care suma de 100

RON

reprezentând onorariu avocat din oficiu în cursul urmăririi penale s-a avansat

de Ministerul Justiției în favoarea Baroului Alba.

Pentru

a pronunța această hotărâre s-a reținut, în fapt, de către tribunal că, la

data de

18 iunie 2006, în jurul orei 20,30, inculpatul G.I. a aplicat părții

vătămate

M.L. o lovitură, cu o bâtă din lemn de esență tare, fracturându-i

antebrațul mâinii stângi cu

care s-a apărat. Pentru leziunea suferită, partea vătămată

a necesitat pentru vindecare, un număr de 45 - 50

zile de îngrijiri medicale.

La schimbarea încadrării

juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de

omor calificat în vătămare corporală, instanța de fond a conchis că, în

raport de

obiectul folosit,

intensitatea loviturii, urmările cauzate și locul vizat a fi lovit, nu

rezultă

intenția directă ori indirectă a inculpatului de a suprima viața victimei. Mai

mult, s-a reținut de către instanța de fond că nu

rezultă din probele administrate

cauzei

că inculpatul a vizat capul victimei atunci când a lovit cu corpul contondent.

Astfel,

instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii

de vătămare corporală gravă

prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor

art. 99 și urm. C. pen., inculpatul fiind minor la

data comiterii faptei.

În

baza acestui text de lege inculpatul a fost condamnat.

La stabilirea și aplicarea

pedepsei instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 99 și urm. C. pen.,

precum și dispozițiile art. 72 C. pen. și s-a apreciat că scopul pedepsei

aplicate poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție,

astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 110 și 110

1

C. pen.

Sub

aspectul laturii civile, s-au constatat îndeplinite condițiile răspunderii

civile delictuale conform art. 998 și urm. C. civ., astfel că inculpatul minor

a fost

obligat în solidar la plata de despăgubiri civile,

reprezentând despăgubiri materiale și

morale către partea vătămată constituită parte civilă

în cauză.

î

mpotriva acestei sentințe

penale au declarat apel în termen, motivat Parchetul de pe lângă Tribunalul

Alba, precum și partea civilă M.L. și

inculpatul

G.I., aceștia nemotivându-și în scris apelurile declarate.

În

motivele scrise de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și

susținute

oral prin reprezentant, s-a criticat sentința penală sub aspectul

nelegalității,

constând în aceea că în mod greșit judecătorul de fond a

procedat la schimbarea

încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în

vătămare

corporală, fiind mai mult decât

evident că atât materialitatea actului de agresiune

cât și celelalte elemente faptice și

comportamentale ale inculpatului pun în evidență

că inculpatul atunci când a lovit victima în zona capului cu obiectul

contondent,

chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a

acceptat acest rezultat,

existând intenția

indirectă specifică infracțiunii de tentativă de omor calificat,

încadrarea

juridică reținută de instanța de fond fiind greșită.

O altă critică formulată de

parchet a vizat tot un aspect de nelegalitate,

referitor la aplicarea greșită a pedepsei accesorii și a nereținerii

dispozițiilor art. 13 C. pen.,

la

încadrarea juridică a faptei, raportat la modificarea art. 71 C. pen., prin

Legea

nr. 278/2006 și s-a mai invocat și netemeinicia hotărârii atacate, privind

pedeapsa aplicată, apreciindu-se că instanța de

fond a dat dovadă de prea mare

clemență la individualizarea pedepsei

atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

La

termenul de judecată din 18 martie 2008 inculpatul și partea civilă au declarat

personal în fața instanței de apel că s-au împăcat, că s-au înțeles și sub

aspectul

laturii civile în sensul ca inculpatul să-i achite părții civile suma de 3.000

lei,

din care s-a achitat suma de 1.500 de lei și, de asemenea, au solicitat

a se lua act de

faptul că s-au împăcat și au solicitat a se dispune în

cauză o soluție de încetare a

procesului penal, în baza art. 11 pct. 2

lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h)

C. proc. pen. În subsidiar,

inculpatul prin apărătorul ales a solicitat admiterea apelului, modificarea

sentinței penale atacate și, rejudecând cauza,

aplicarea unei sancțiuni mai mici față de cea aplicată de Tribunalul Alba.

Curtea

de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea civilă M.L.

A

desființat în parte sentința primei instanțe și, rejudecând, a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei.

În

baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 99 și art. 74 și 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa

de 2 ani închisoare.

În

baza art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani.

În

baza art. 110

1

C. pen., a încredințat supravegherea minorului

părinților acestuia, G.I. și G.M., până la împlinirea vârstei de 18 ani.

A fost

obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la 3000

lei daune morale către partea civilă M.L., constatând că s-au achitat 1500 lei

despăgubiri civile.

S-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, sub aspectul laturii

penale a cauzei, că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a suprima

viața victimei, aspect ce rezultă din materialitatea actului de agresiune,

acesta lovind victima cu intensitate, în zona capului, cu ajutorul unei bâte

din lemn de fag.

Față

de circumstanțele personale ale inculpatului s-a făcut aplicarea art. 74 C.

pen. și s-a apreciat că o pedeapsă coborâtă sub minim și suspendată

condiționat, cu supravegherea părinților, este în măsură să atingă scopul

preventiv și educativ al acesteia.

Sub

aspectul laturii civile s-a avut în vedere înțelegerea părților, confirmată de

partea vătămată, inculpat și părțile responsabile civilmente în fața instanței,

în sensul că s-a convenit achitarea sumei de 3000 lei despăgubiri civile din

care s-a și plătit suma de 1500 lei.

Corespunzător,

apelul inculpatului prin care se solicita aplicarea unei pedepse mai mici decât

cea stabilită de instanța de fond s-a apreciat ca nefondat.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea responsabilă civilmente

G.I.

Inculpatul,

prin criticile dezvoltate oral de apărătorul din oficiu, a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., solicitând să se

rețină că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea a infracțiunii de

vătămare corporală gravă, sens în care a solicitat casarea deciziei și menținerea

sentinței.

Partea

responsabilă civilmente nu a invocat în scris niciun motiv de recurs și, deși

legal citată, nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea orală a

recursului.

Recursurile sunt

neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând

decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și în conformitate

cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că

aceasta este legală și temeinică.

În ceea ce privește recursul

inculpatului, în care se invocă motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. (greșita încadrare juridică a faptei), Înalta Curte

apreciază critica nefondată.

Instanța de apel a dat o

interpretare judicioasă probelor administrate și ignorate de instanța de fond.

În mod corect, s-au avut în

vedere concluziile științifice ale raportului de constatare medico-legală, din

care rezultă în mod clar poziția victimă-agresor; ambii în ortostatism și față

în față, victima fiind cu brațul ridicat deasupra capului.

Aceste concluzii se

coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu ale martorului ocular M.S. și

chiar cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale.

În conformitate cu aceste

probe, inculpatul a vizat zona capului când a lovit victima, aceasta

apărându-se cu brațul ridicat deasupra capului.

Stabilirea poziției psihice

a inculpatului în raport de fapta comisă, ca fiind aceea a intenției indirecte

de a ucide, s-a făcut avându-se în vedere obiectul folosit, zona corporală vizată,

intensitatea loviturii, urmările produse, perseverența inculpatului în acțiunea

sa, raporturile anterioare dintre părți, expresiile folosite, atitudinea

ulterioară a inculpatului.

În raport de acestea, s-a

constatat, corect, că inculpatul a lovit victima cu un obiect contondent dur (o

bâtă din lemn de fag), în zona capului, cu intensitate (acestea rezultă din

împrejurarea că inculpatul a lovit victima ridicând bâta deasupra capului,

lovind apoi de sus în jos și oblic, de la dreapta la stânga, cu consecința

fracturării antebrațului stâng al părții vătămate, antebraț ridicat de aceasta

pentru a para lovitura), după ce inculpatul, în prealabil, a încercat să

lovească în aceeași zonă vitală pe fiul victimei, amenințând cu moartea atât pe

acesta cât și pe victimă.

După faptă, inculpatul a

părăsit imediat locul conflictului, iar martorilor întâlniți imediat în calea

sa le-a cerut în mod expres să spună că nu l-au văzut (declarațiile martorilor

I.I.P. și A.P.).

În raport de aceste aspecte,

atât materialitatea actului de agresiune, cât și celelalte elemente faptice și

comportamentale ale inculpatului pun în evidență că acesta, atunci când a lovit

victima vizând zona capului și fracturând antebrațul acesteia ridicat pentru a

se autoapăra, utilizând un obiect dur, contondent, chiar dacă nu a urmărit

suprimarea vieții acesteia, a acceptat acest rezultat, existând cel puțin

intenția indirectă specifică tentativei la infracțiunea de omor calificat,

astfel încât critica acestuia este nefondată.

Referitor la recursul părții

responsabile civilmente, Înalta Curte constată că acesta nu a fost motivat și

nici susținut, iar din verificarea deciziei recurate nu rezultă niciun motiv de

casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (2) și (3) C. proc. pen.

Pentru considerentele mai

sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat,

onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat urmând a fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpatul G.I.I. și de partea responsabilă civilmente

G.I. împotriva deciziei penale nr. 11/ A din 18 martie 2008 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția penală pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat G.I.I.

să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiție, iar partea responsabilă civilmente G.I. la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2008.