ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1930/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 299/2007 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în dosar nr. 2309/107/2006, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., raportat la art. 99, 109 C. pen. și a fost condamnat inculpatul G.I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) – c) C. pen. și art. 71 alin. (2) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 110 1 C. pen., pe durata termenului de încercare a fost încredințată supravegherea minorului, părinților acestuia G.I. și G.M. până la împlinirea vârstei de 18 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 și 84 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate. A fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de partea civila M.L. și în întregime acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Orășenesc Cugir și în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente G.I. și G.M. la plata următoarelor sume: - 2.000 RON în favoarea părții civile M.L. reprezentând daune morale; - 820 RON în favoarea părții civile Spitalul Orășenesc Cugir reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 900 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului ocazionate în cursul urmăririi penale și al judecății, din care suma de 100 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu în cursul urmăririi penale s-a avansat de Ministerul Justiției în favoarea Baroului Alba. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în fapt, de către tribunal că, la data de 18 iunie 2006, în jurul orei 20,30, inculpatul G.I. a aplicat părții vătămate M.L. o lovitură, cu o bâtă din lemn de esență tare, fracturându-i antebrațul mâinii stângi cu care s-a apărat. Pentru leziunea suferită, partea vătămată a necesitat pentru vindecare, un număr de 45 - 50 zile de îngrijiri medicale.

La schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în vătămare corporală, instanța de fond a conchis că, în raport de obiectul folosit, intensitatea loviturii, urmările cauzate și locul vizat a fi lovit, nu rezultă intenția directă ori indirectă a inculpatului de a suprima viața victimei. Mai mult, s-a reținut de către instanța de fond că nu rezultă din probele administrate cauzei că inculpatul a vizat capul victimei atunci când a lovit cu corpul contondent. Astfel, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și urm. C. pen., inculpatul fiind minor la data comiterii faptei.

În baza acestui text de lege inculpatul a fost condamnat. La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 99 și urm. C. pen., precum și dispozițiile art. 72 C. pen. și s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 110 și 110 1 C. pen. Sub aspectul laturii civile, s-au constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 și urm. C. civ., astfel că inculpatul minor a fost obligat în solidar la plata de despăgubiri civile, reprezentând despăgubiri materiale și morale către partea vătămată constituită parte civilă în cauză.

î mpotriva acestei sentințe penale au declarat apel în termen, motivat Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, precum și partea civilă M.L. și inculpatul G.I., aceștia nemotivându-și în scris apelurile declarate.

În motivele scrise de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și susținute oral prin reprezentant, s-a criticat sentința penală sub aspectul nelegalității, constând în aceea că în mod greșit judecătorul de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în vătămare corporală, fiind mai mult decât evident că atât materialitatea actului de agresiune cât și celelalte elemente faptice și comportamentale ale inculpatului pun în evidență că inculpatul atunci când a lovit victima în zona capului cu obiectul contondent, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat acest rezultat, existând intenția indirectă specifică infracțiunii de tentativă de omor calificat, încadrarea juridică reținută de instanța de fond fiind greșită.

O altă critică formulată de parchet a vizat tot un aspect de nelegalitate, referitor la aplicarea greșită a pedepsei accesorii și a nereținerii dispozițiilor art. 13 C. pen., la încadrarea juridică a faptei, raportat la modificarea art. 71 C. pen., prin Legea nr. 278/2006 și s-a mai invocat și netemeinicia hotărârii atacate, privind pedeapsa aplicată, apreciindu-se că instanța de fond a dat dovadă de prea mare clemență la individualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

La termenul de judecată din 18 martie 2008 inculpatul și partea civilă au declarat personal în fața instanței de apel că s-au împăcat, că s-au înțeles și sub aspectul laturii civile în sensul ca inculpatul să-i achite părții civile suma de 3.000 lei, din care s-a achitat suma de 1.500 de lei și, de asemenea, au solicitat a se lua act de faptul că s-au împăcat și au solicitat a se dispune în cauză o soluție de încetare a procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. În subsidiar, inculpatul prin apărătorul ales a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței penale atacate și, rejudecând cauza, aplicarea unei sancțiuni mai mici față de cea aplicată de Tribunalul Alba.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea civilă M.L. A desființat în parte sentința primei instanțe și, rejudecând, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 74 și 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 110 1 C. pen., a încredințat supravegherea minorului părinților acestuia, G.I.

și G.M., până la împlinirea vârstei de 18 ani. A fost obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la 3000 lei daune morale către partea civilă M.L., constatând că s-au achitat 1500 lei despăgubiri civile. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, sub aspectul laturii penale a cauzei, că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a suprima viața victimei, aspect ce rezultă din materialitatea actului de agresiune, acesta lovind victima cu intensitate, în zona capului, cu ajutorul unei bâte din lemn de fag. Față de circumstanțele personale ale inculpatului s-a făcut aplicarea art. 74 C. pen.

și s-a apreciat că o pedeapsă coborâtă sub minim și suspendată condiționat, cu supravegherea părinților, este în măsură să atingă scopul preventiv și educativ al acesteia. Sub aspectul laturii civile s-a avut în vedere înțelegerea părților, confirmată de partea vătămată, inculpat și părțile responsabile civilmente în fața instanței, în sensul că s-a convenit achitarea sumei de 3000 lei despăgubiri civile din care s-a și plătit suma de 1500 lei. Corespunzător, apelul inculpatului prin care se solicita aplicarea unei pedepse mai mici decât cea stabilită de instanța de fond s-a apreciat ca nefondat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea responsabilă civilmente G.I. Inculpatul, prin criticile dezvoltate oral de apărătorul din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., solicitând să se rețină că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea a infracțiunii de vătămare corporală gravă, sens în care a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței. Partea responsabilă civilmente nu a invocat în scris niciun motiv de recurs și, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea orală a recursului. Recursurile sunt neîntemeiate. Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. În ceea ce privește recursul inculpatului, în care se invocă motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen. (greșita încadrare juridică a faptei), Înalta Curte apreciază critica nefondată. Instanța de apel a dat o interpretare judicioasă probelor administrate și ignorate de instanța de fond. În mod corect, s-au avut în vedere concluziile științifice ale raportului de constatare medico-legală, din care rezultă în mod clar poziția victimă-agresor; ambii în ortostatism și față în față, victima fiind cu brațul ridicat deasupra capului. Aceste concluzii se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu ale martorului ocular M.S. și chiar cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale. În conformitate cu aceste probe, inculpatul a vizat zona capului când a lovit victima, aceasta apărându-se cu brațul ridicat deasupra capului.

Stabilirea poziției psihice a inculpatului în raport de fapta comisă, ca fiind aceea a intenției indirecte de a ucide, s-a făcut avându-se în vedere obiectul folosit, zona corporală vizată, intensitatea loviturii, urmările produse, perseverența inculpatului în acțiunea sa, raporturile anterioare dintre părți, expresiile folosite, atitudinea ulterioară a inculpatului. În raport de acestea, s-a constatat, corect, că inculpatul a lovit victima cu un obiect contondent dur (o bâtă din lemn de fag), în zona capului, cu intensitate (acestea rezultă din împrejurarea că inculpatul a lovit victima ridicând bâta deasupra capului, lovind apoi de sus în jos și oblic, de la dreapta la stânga, cu consecința fracturării antebrațului stâng al părții vătămate, antebraț ridicat de aceasta pentru a para lovitura), după ce inculpatul, în prealabil, a încercat să lovească în aceeași zonă vitală pe fiul victimei, amenințând cu moartea atât pe acesta cât și pe victimă.

După faptă, inculpatul a părăsit imediat locul conflictului, iar martorilor întâlniți imediat în calea sa le-a cerut în mod expres să spună că nu l-au văzut (declarațiile martorilor I.I.P. și A.P.). În raport de aceste aspecte, atât materialitatea actului de agresiune, cât și celelalte elemente faptice și comportamentale ale inculpatului pun în evidență că acesta, atunci când a lovit victima vizând zona capului și fracturând antebrațul acesteia ridicat pentru a se autoapăra, utilizând un obiect dur, contondent, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții acesteia, a acceptat acest rezultat, existând cel puțin intenția indirectă specifică tentativei la infracțiunea de omor calificat, astfel încât critica acestuia este nefondată.

Referitor la recursul părții responsabile civilmente, Înalta Curte constată că acesta nu a fost motivat și nici susținut, iar din verificarea deciziei recurate nu rezultă niciun motiv de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (2) și (3) C. proc. pen. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul G.I.I. și de partea responsabilă civilmente G.I. împotriva deciziei penale nr. 11/ A din 18 martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat G.I.I. să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiție, iar partea responsabilă civilmente G.I. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2008.