ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2777/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Zimnicea, reclamantul F.A. a solicitat restituirea sumei de 10.152.240 lei, reprezentând taxă de timbru in Dosarul 217/2005 al Judecătoriei Zimnicea si a sumei de 5.076.120 lei, reprezentând de asemenea taxă de timbru în Dosarul 5013/2005 al Tribunalului Teleorman. În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esența, ca sumele în speță sunt nedatorate. Prin cererea formulată, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art. 6 alin. (1) din Ordinului Ministrului Justiției nr. 760/ C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii 146/1997.

În motivarea excepției s-a arătat ca aceasta este admisibila deoarece, conform art. 4 din Legea 554/2004, partea interesata poate invoca oricând pe cale de excepție nelegalitatea unui act administrativ de care depinde soluționarea litigiului pe fond, iar de legalitatea ordinului depinde legalitatea perceperii taxei de timbru. Pe fondul cauzei, se arata ca Legea nr. 146/1997 stabilește că acțiunile în constatare se timbrează cu suma fixa, iar art. 6 din ordinul atacat, modifică aceasta dispoziție legala. Prin încheierea din 18 decembrie 2006, Judecătoria Zimnicea a sesizat Curtea de Apel București cu excepția de nelegalitate invocată. Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 458 din 13 februarie 2007 a respins excepția invocată, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre Instanța a reținut, în esență, că procedura specială reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 este aplicabilă numai actelor administrative care au fost adoptate sau emise, după caz, după intrarea în vigoare a legii, iar cum ordinul atacat a fost emis anterior, legalitatea acestuia urmează a fi cercetată odată cu fondul cauzei, potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs F.A., criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, opinând, în esență, că nu constituie o încălcare a principiului neretroactivității constatarea pe cale de excepție a nelegalității unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, o interpretare contrară lipsind de substanță prevederile art. 4 din acest act normativ.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 4 alin. (1) din legea menționată „Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate", singura condiție impusă de textul de lege fiind aceea ca de actul administrativ să depindă soluționarea litigiului pe fond. Totodată, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ care se consideră nelegale pot fi atacate oricând.

Prin urmare, din coroborarea celor două texte de lege rezultă că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ emis anterior apariției Legii nr. 554/2004 este admisibilă. În concluzie, se constată că prima Instanță în mod greșit a respins excepția invocată ca inadmisibilă, iar pentru considerentele arătate și în vederea respectării dublului grad de jurisdicție instituit de art. 4 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza trimisă spre soluționare la aceeași Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.A. împotriva sentinței civile nr. 458 din 13 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare la aceeași Instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.