ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6835/2006

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 180 din 4 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul T. nu A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile I.V. și I.M., iar inculpatul a fost obligat să achite celor două părți civile suma de 100.000.000 lei daune materiale și suma de 250.000.000 lei daune morale.

Inculpatul a fost obligat să achite și suma de 24.983.732 lei către C.A.S. lași, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânzi legale. Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 6 milioane lei, cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 4.500.000 lei cheltuieli de judecată către părțile civile I.V. și I.M. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență că, inculpatul T.A., la data comiterii faptei, 14 mai 2005, era elev în clasa a XII a la Liceul teoretic M.E. din Bârlad. în după-amiaza acelei zile inculpatul urma să se întâlnească cu D.A.L., cu care era prieten de mai bine de un an de zile, în apropierea blocului acesteia. Victima I.S.A. a locuit împreună cu părinții în municipiul Bârlad, iar în ziua respectivă, în jurul orelor 19,00, s-a întâlnit în zona parcului V.I.P.

din localitate cu prietenii săi, martorii T.N.B., T.Șt. și T.A.M. Victima și cei trei martori s-au deplasat la blocul în care locuia martora T.A.M., cu motivarea că, aceasta vroia să se schimbe de haine. Martora și T.N.B. au intrat în scara blocului iar victima și martorul T.Șt. au rămas în urmă. Când aceștia s-au apropiat de blocul în care locuia martora T.A.M., au văzut că aceasta se bătea cu prietena inculpatului, martora D.A.L. Instanța a reținut că în acel moment inculpatul Ț.A. se afla la Barul 222 din Bârlad, împreună cu mai mulți cunoscuți. Observând conflictul dintre cele două martore, a intervenit mai întâi martorul T.N.B. și apoi victima I.S.A., martorul T.Șt. și martora P.S.M., pentru a-l aplana.

S-a reținut că martorul T.Șt. a prins-o pe martora D.A.L., de un braț iar victima de celălalt braț, încercând să o îndepărteze de martora T.A.M. S-a mai reținut că D.A.L. era foarte agitată și se zbătea în mâinile celor doi, cu intenția de a continua conflictul. în aceste condiții, l-a murdărit de sânge pe geacă pe I.S.A. Între timp, martorele Ț.A.E. și S.L. l-au anunțat pe inculpat, de conflict, spunându-i că „o bat pe A.”, fără să-i precizeze cine. Victima I.S.A. i-a reproșat martorei D.A.L. că l-a murdărit de sânge, după care cu brațul drept a vrut să o lovească. în acel moment a sosit la fața locului inculpatul Ț.A.E., care văzând gestul victimei, a întrebat-o pe martora D.A.L. cine a lovit-o, aceasta spunând „ăștia”.

în aceste împrejurări inculpatul Ț.A.E. i-a aplicat victimei o lovitură în zona feței, după care aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, izbindu-se violent cu capul de asfalt. După ce s-a lovit cu capul de asfalt victima a rămas întinsă pe spate, a intrat în convulsii, prezentând și o hemoragie nazală vizibilă. Inculpatul l-a lovit și pe martorul T.Șt. cu pumnul în zona feței și cu capul în bărbie. Victima a fost dusă la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime din lași unde a fost internată și supusă unei intervenții chirurgicale. Aceasta a decedat la data de 22 mai 2004. Din raportul de necropsie nr. 2512 din 14 iunie 2004 efectuat de I.M.L. lași a rezultat că moartea victimei I.S.A. a fost violentă și s-a datorat comei traumatice consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, contuzie cerebrală și pontină, hematom extradural operat complicat în evoluție cu infarct cerebral și bronhopneumonie.

în raport se concluzionează că topografia și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă urmată de cădere cu impact cranian, pe un plan dur. Tribunalul a reținut că fapta inculpatului Ț.A.E. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. S-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu motivarea că inculpatul a acționat sub influența unei puternice tulburări cauzată de faptul că și-a văzut prietena murdară de sânge și imobilizată, fiind ținută de mâini de cei doi băieți. S-a mai susținut că la starea de puternică tulburare a inculpatului, a contribuit și faptul că acesta l-a observat pe I.S.A.

cu mâna dreaptă ridicată spre martora D.A.L. La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., și circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., constând în atitudinea corectă a inculpatului după săvârșirea faptei și situația sa de tânăr, student, bine caracterizat, aflat la primul impact cu legea penală. La soluționarea laturii civile a cauzei, s-a avut în vedere constituirea de parte civilă, declarațiile martorilor M.C. și B.N. și efectele reținerii circumstanței atenuante a provocării, în raport de care s-a stabilit la jumătate vinovăția inculpatului în determinarea prejudiciului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile I.M. și I.V. și inculpatul Ț.A.E. Părțile civile au criticat sentința sub aspectul laturii penale și civile, solicitând înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen., nelegal reținut de prima instanță și în consecință majorarea pedepsei și a cuantumului despăgubirilor civile și a daunelor morale, în limita sumelor solicitate. Inculpatul a criticat sentința sub aspectul temeiniciei, solicitând reducerea pedepsei ca urmare a circumstanțelor personale acordate. Prin decizia penală nr. 9 din 10 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală, a fost admis apelul declarat de părțile civile I.V. și I.M. și rejudecând cauza, s-a dispus înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen.

și ca urmare, inculpatul a fost obligat să plătească părților civile 200 milioane lei cu titlu de daune materiale și 500 milioane lei cu titlu de daune morale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceiași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului Ț.A.E. Inculpatul a fost obligat să plătească părților civile 10 milioane lei cheltuieli de judecată și statului cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că inculpatul a lovit victima cu intenția de a se răzbuna, de a aplica o corecție fizică celor pe care îi bănuia că se fac vinovați de lovirea prietenei sale. S-a reținut că victima nu a avut vreun gest provocator, care să fie interpretat de inculpat ca o intenție clară de lovire a prietenei sale, martora D.A.L.

Chiar dacă inculpatul ar fi perceput că victima a ridicat mâna să o lovească pe prietena sa, riposta inculpatului a fost exagerată, vădit disproporționată cu actul pretins provocator. Împotriva deciziei Curții, în termen legal, au declarat recurs părțile civile I.V. și I.M. și inculpatul Ț.A.E. În motivele scrise de recurs părțile civile au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea pedepsei aplicată inculpatului față de gravitatea faptei și de consecințele acesteia. A mai susținut că deși Curtea a înlăturat dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., nu a dispus și majorarea pedepsei aplicată inculpatului. Inculpatul nu a motivat recursul în scris, iar în susținerea orală a acestuia de către apărător, s-a solicitat casarea deciziei Curții și menținerea sentinței instanței de fond, cu privire la reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

A solicitat suspendarea condiționată a pedepsei, în condițiile art. 81 C. pen., invocând modificarea adusă acestui text prin Legea nr. 278/2006. A mai arătat că inculpatul este de acord cu achitarea în întregime a prejudiciului. Examinând recursurile declarate de părțile civile I.V. și I.M. și inculpatul Ț.A.E. împotriva deciziei instanței de apel, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14, 17 și 20 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursurile fondate pentru considerentele ce se vor arăta. Cu privire la critica adusă de inculpat deciziei din apel, în sensul că greșit a fost înlăturată circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, înalta Curte reține că potrivit art. 73 lit. b) C. pen., circumstanța atenuantă a provocării există atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburării sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei.

Esența provocării este deci o stare psihică (tulburare sau emoție puternică), care, slăbind autocontrolul, explică luarea rezoluției infracționale și înfăptuirea ei. Astfel, în cazul provocării ne aflăm în prezența a două fapte ilicite: actul provocator care trebuie să se concretizeze într-o faptă dintre cele arătate limitativ în lege (violența, atingerea gravă a demnității) și infracțiunea provocată comisă sub stăpânirea stării de puternică tulburare sau emoție. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație. Or, din întreg materialul probator aflat la dosar, nu rezultă că victima ar fi comis o faptă ilicită care să provoace inculpatului o tulburare sau o emoție puternică sub stăpânirea căreia să acționeze în modul arătat.

S-a stabilit fără dubiu că victima și martorul T.Șt. au intervenit în conflictul violent dintre martora D.A.L. (prietena inculpatului) și numita T.A.M., pentru a-l aplana. În aceste împrejurări martora D.A.L. a fost ținută de mâini de victimă și de martor, pentru a o îndepărta de T.A.M. Inculpatul care se afla la barul 222 din apropiere a fost anunțat de sora lui (martora Ț.A.) că D.A.L. este bătută în fața blocului de „ niște persoane”. Se mai reține cu certitudine că în momentul sosirii inculpatului la fața locului, nimeni nu o lovea pe martora D.A.L., incidentul dintre cele două fete fiind aplanat de victimă și de martorul T.Șt. Din declarația inculpatului dată la instanța de fond în care se menține declarația dată în faza de urmărire penală acesta a arătat „când m-am apropiat eu cei doi i-au dat drumul de mâini prietenei mele și s-au dus la o distanță de 2 m de locul unde am găsit-o pe prietena mea”.

Inculpatul a recunoscut constant că s-a gândit că cei doi care o țineau de mâini pe martoră au și lovit-o și pentru acest motiv i-a aplicat un pumn în față victimei, care s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se cu capul de asfalt, cu consecința decesului acestuia. În declarația dată la instanță, inculpatul a arătat că după ce a văzut victima la pământ s-a îndreptat spre celălalt băiat, cu intenția de a-l lovi, dar pentru că era prea înalt „m-am agățat de umerii lui, m-am ridicat în sus și i-am dat cu capul în gură, moment în care el m-a lovit peste picioare”. Chiar din analiza declarațiilor inculpatului, nu se poate reține că acesta a avut o tulburare puternică provocată de atitudinea victimei.

Dimpotrivă, din modul în care a acționat, se poate reține cu certitudine că inculpatul a venit la fața locului, cu intenția de a aplica „ o corecție" oricărei persoane care se afla la fața locului, intenția infracțională fiind luată înainte de a ajunge la locul incidentului. Deși primele instanțe au reținut că inculpatul i-a aplicat victimei o singură lovitură, coroborând raportul de necropsie medico-legal în care sunt descrise leziunile suferite de victimă, atât în partea stângă cât și în partea dreaptă a capului, cu declarațiile martorilor T.N.B., T.A.M., T.Șt., și chiar cu declarația inculpatului, care recunoaște că i-a aplicat victimei două lovituri, dar susține că prima nu I-a atins, se poate reține că inculpatul a aplicat victimei două lovituri, care au dus la dezechilibrarea acestuia.

Împrejurarea că o parte din martori, au declarat că au văzut victima cu brațul ridicat pentru a o lovi pe martoră, nu poate să justifice reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., pe de o parte pentru că această împrejurare rezultă numai din declarațiile martorilor prieteni cu inculpatul, care pot fi considerate subiective și pe de altă parte pentru că așa cum s-a reținut mai sus, chiar inculpatul a declarat că „atunci când m-am apropiat eu, cei doi i-au dat drumul de mâini prietenei mele și s- au dus la o distanță de 2 m de locul unde am găsit-o pe prietena mea”. În mod corect instanța de apel a reținut că, chiar dacă inculpatul ar fi perceput că victima a ridicat mâna să o lovească pe prietena sa, această percepție a fost eronată iar riposta inculpatului a fost exagerată, vădit disproporționată cu actul pretins provocator.

Din analiza acestor declarații nu se poate reține nicio ripostă, nicio acțiune violentă din partea victimei. Astfel, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., care presupune, pentru existența unei puternice tulburări sau emoții, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație. Fată de aceste considerente, înalta Curte constată că decizia Curții este temeinică și legală sub aspectul înlăturării art. 73 lit. b) C. pen., iar critica formulată de inculpat este nefondată. Cu privire la critica adusă de părțile civile deciziei Curții, în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată, înalta Curte retine că circumstanța atenuantă a provocării, fiind legată de latura subiectivă a infracțiunii, este o circumstanță atenuantă personală, cu toate consecințele ce decurg din acest caracter pentru sancționarea inculpatului.

Instanța de fond dând eficiență acestei circumstanțe atenuante legale cât și circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare. Ca urmare a înlăturării art. 73 lit. b) C. pen., Curtea trebuia să procedeze la o nouă individualizare a pedepsei, în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. și de noua situație creată, cu consecința majorării pedepsei aplicate sau să motiveze de ce a menținut pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile înlăturării art. 73 lit. b) C. pen. Așa fiind, sub acest aspect, decizia Curții apare ca nelegală și netemeinică, recursul părților civile urmând să fie admis în sensul casării deciziei recurate și majorării pedepsei principale.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., pe de o parte, limitele de pedeapsă fixate pentru această infracțiune de la 5 la 15 ani, gradul de pericol social concret al faptei inculpatului, relevat de modul violent în care acesta a acționat și de rezultatul produs, decesul unui tânăr de 19 ani, care a intervenit împotriva unei atitudinii violente, pentru aplanarea unui conflict și pe de altă parte persoana inculpatului și împrejurările care de deja au fost reținute ca circumstanțe atenuante de primele instanțe și care vor fi reținute și de instanța de recurs, cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special de 5 ani.

La stabilirea modalității de executare a pedepsei, înalta Curte a apreciat că deși dispozițiile art. 81 alin. (3) și (4) au fost abrogate prin Legea nr. 278/2006, în cauză nu se impune suspendarea executării. Față de atitudinea extrem de violentă a inculpatului și consecințele grave ale faptei sale, instanța apreciază că scopul coercitiv și reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin executarea pedepsei fără privare de libertate. Pentru aceleași considerente critica formulată de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, va fi înlăturată ca nefondată. Examinând din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 din același cod, privind aplicarea pedepsei accesorii, Înalta Curte reține că primele instanțe interzicând inculpatului toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., au făcut o aplicare excesivă a acestui text.

Astfel, interzicând inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., s-a creat o ingerință în exercitarea drepturilor inculpatului privind viața de familie. Nu se impunea nici interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât, inculpatul nu s-a folosit de funcție sau de profesie pentru a comite infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Sub acest aspect recursul inculpatului urmează să fie admis, în sensul limitării pedepsei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Față de cele reținute mai sus, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de părțile civile I.V.

și I.M., va casa decizia recurată, cu privire la individualizarea pedepsei principale și aplicarea pedepsei accesorii. Rejudecând cauza majorează pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., de la 2 ani închisoare la 4 ani închisoare. Se vor interzice inculpatului doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACRSTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de părțile civile I.V. și I.M. și inculpatul Ț.A.E. împotriva deciziei penale nr. 9 din 10 ianuarie 2006 a Curții de Apel lași, secția penală. Casează decizia cu privire la individualizarea pedepsei principale și aplicarea pedepsei accesorii și rejudecând: Majorează pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., de la 2 ani închisoare la 4 ani închisoare. Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 22 noiembrie 2006.