ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3544/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3544/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei penale

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 45 din 21 martie 2013

a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins

ca nefondat apelul formulat de inculpatul P.A.R. împotriva Sentinței penale nr.

205 din 21 noiembrie 2012 a Tribunalului Vaslui.

A fost obligat

inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 205 din 21

noiembrie 2012 a Tribunalului Vaslui, în baza disp. art. 334 C. proc. pen. a

schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanței

din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și 175 lit. i) C.

pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și infracțiunea prev. de art. 2 alin.

(1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. și

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Au fost respinse

cererile formulate de inculpat prin apărător de schimbare a încadrării juridice

a faptelor.

A fost condamnat

inculpatul P.A.-R., cu cetățenie română, fără ocupație, necăsătorit, cu

antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

"tentativă la omor calificat" prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap.

la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplic art. 320

1

C. proc. pen.

- 2 (două) luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii "port fără drept al

cuțitului" prev. și ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991

cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

În

temeiul disp. art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. a contopit cele

două pedepse în pedeapsa închisorii cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și

2 ani pedeapsa complementară interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a lit. b) C. pen.

Inculpatul P.A.-R. a

executat 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

Pe durata și în

condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului P.A.-R. exercițiul

drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza disp. art.

14, 346 C. proc. pen. a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea

civilă C.M.O. și l-a obligat pe inculpatul P.A.R. să achite acestei părți

civile suma de 15.000 RON cu titlul de daune morale.

În baza disp. art.

14, 346 C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis acțiunile civile

și l-a obligat pe inculpatul P.A.R. la plata următoarelor sume:

- 4.120,9 RON

actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Municipal de

Urgență "E.B." Bârlad;

- 439,65 RON către

partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui.

S-a dispus

conservarea a două DVD-uri cu capturi de ecran de la locul faptei, înregistrate

în registrul de corpuri delicte a instanței.

În temeiul disp. art.

193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.A.R. să achite părții vătămate

C.M.O. cheltuieli judiciare în cuantum de 800 RON.

În temeiul disp. art.

189 alin. (1), 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.A.R. să

achite statului 795 RON cheltuieli judiciare, din care 100 RON a reprezentat

onorariul apărătorului din oficiu în faza de judecată (50% - deleg 406/2012),

88 RON a reprezentat taxe expertize medico-legale, sume ce au fost avansate din

fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul P.A.R. și

partea vătămată C.M.O. erau locuitori ai mun. Bârlad și se cunoșteau.

În seara de 5

decembrie 2011, partea vătămată C.M.O., împreună cu prietenul său D.S.B. au

mers în sala de jocuri mecanice aparținând SC "O." SRL Bârlad, unde

s-au întâlnit cu alți tineri, "cu care au stat la o masă și au consumat

diferite băuturi".

Celor care au venit

la acea masă s-a alăturat și inculpatul P.A.R., zis "P." iar, pe

fondul unor discuții contradictorii privindu-l pe T.A., situația a degenerat și

a fost chemat T.A.C., frate cu cel din urmă, care a venit și el la local.

În urma certurilor

care au avut loc la masa din local, inculpatul P.A.R. și partea vătămată C.M.O.

au ieșit în fața localului, pe stradă, iar martorul D.S.B. a ieșit și el afară,

încercând să aplaneze conflictul.

Ulterior, partea

vătămată C.M.O. a intrat în local, dar a fost urmat de inculpatul P.A.R., aflat

sub influența alcoolului, care a început să îl lovească cu un cuțit, de mai

multe ori, drept pentru care vătămatul a spart o sticlă de bere și l-a lovit,

la rândul său, pe inculpat, în zona gâtului, cu ciobul de sticlă rezultat.

După acest moment,

partea vătămată C.M.O. a mers în colțul din stânga al localului, raportat la

ușa de acces și a căzut lângă primul aparat de jocuri mecanice, unde a început

să sângereze abundent.

Inculpatul P.A.R. a

ieșit pe ușa localului, i-a scăpat cuțitul pe jos, în apropierea ușii, după

care a revenit în local, a mers la partea vătămată și l-a lovit cu piciorul.

După ce și-a recuperat cuțitul de pe jos, a plecat, însoțit de T.A.C., la domiciliul

celui din urmă.

Pe fondul consumului

de alcool, inculpatul P.A.R. avea o stare de agitație psiho-motorie, făcea

scandal și nu a putut fi calmat de T.A.C., care l-a chemat pe martorul S.B.A.,

ce se afla într-un apartament din apropiere cu prietena sa, P.O.S., sora

inculpatului.

Martorul S.B.A. s-a

deplasat către locația unde se afla P.A.R., l-a găsit în fața blocului, în

bustul gol, prezentând o leziune la gât peste care era înfășurat un tricou și

l-a dus la apartamentul unde se afla P.O.S..

Acolo, inculpatul s-a

spălat și s-a îmbrăcat, după care martorul de mai sus, folosind autoturismul

său, l-a transportat la Spitalul Municipal de Urgență "E.B." Bârlad,

unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate.

Anterior acestui

moment, fiind sesizat serviciul de urgență "112", au fost anunțate

organele de poliție și ambulanța, iar partea vătămată C.M.O. a fost spitalizat

și s-a intervenit operator, fiindu-i salvată viața.

După externarea

părții vătămate C.M.O., Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui a întocmit

pentru acesta raportul medico-legal de expertiză traumatologică, prin care s-au

concluzionat următoarele:

"1. C.M.O.

prezintă leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate penetrante abdominale, cu

interesarea anselor intestinale la nivelul ileonului, mezocolonului drept, cu

secțiune de arteră colică dreaptă, hemoperitoneului, hematomului

retroperitoneal, plăgilor tăiate, regiunea pectorală, nepenetrantă, regiunea

deltoidiană dreaptă și braț drept.

fi produse prin lovire cu obiect tăietor-înțepător, mai probabil de tipul unui

cuțit, decât ciob de sticlă spartă, aplicat în număr de aproximativ patru

lovituri pe planul anterior al corpului victimei, într-o succesiune ce nu se

poate stabili, poziția victimă-agresor fiind cel mai probabil de față în față.

noaptea de 5 - 6 decembrie 2011.

zile îngrijiri medicale.

în primejdie viața sus-numitului.

traumatismului suferit sus-numitul rămâne cu infirmitate fizică (permanentă), fiind

necesară rezecție segmentară de anse intestinale ileale."

În ceea ce îl

privește pe inculpatul P.A.R., așa cum s-a arătat, acesta a fost și el internat

în noaptea de 5 - 6 decembrie 2011, iar în ziua de 6 decembrie 2011, după

acordarea de îngrijiri medicale, medicii curanți au recomandat procurorului ca

inculpatul să mai rămână o zi în spital pentru evitarea unor complicații de

ordin medical.

În noaptea de 6 - 7

decembrie 2011, inculpatul P.A.R. a părăsit spitalul fără acordul medicilor.

Leziunile prezentate

de inculpat, care rezultă din actele medicale întocmite de unitatea

spitalicească au necesitat un număr redus de zile îngrijiri medicale și nu i-au

pus în primejdie viața.

Pentru a reține

această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 C.

proc. pen. care stipulează că "probele nu au valoare prestabilită.

Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța

de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării

adevărului", precum și dispozițiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora

"declarațiile părții vătămate … făcute în cursul procesului penal pot

servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte

sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".

Instanța de judecată

a coroborat declarațiile părții vătămate (dosar de urmărire penală) cu

procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto anexă, raportul de

expertiză medico-legală traumatologică al S.M.L. Jud. Vaslui, declarațiile

martorilor P.O.S., C.D., S.M.A., C.C., G.D.C., B.B.I., T.A.C., raportul de

expertiză medico-legală al S.M.L. Jud. Vaslui privind leziunile inculpatului,

capturi video sub formă de planșe foto de pe înregistrările camerelor video de

la locul faptei, proces-verbal de examinare criminalistică a hainelor

inculpatului, proces-verbal privind părăsirea unității spitalicești de către

inculpat, fără acordul cadrelor medicale.

Inculpatul P.A.R. nu

a fost audiat în faza de urmărire penală și nici în cea a judecății, dar prin

declarație autentificată a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul

de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

În drept, faptele

inculpatului P.A.R., care în noaptea de 5 - 6 decembrie 2011, în sala de jocuri

mecanice aparținând SC "O." SRL Bârlad, i-a aplicat mai multe

lovituri de cuțit părții vătămate C.M.O., cauzându-i astfel leziuni traumatice

severe, care au necesitat pentru vindecare 28 - 30 zile îngrijiri medicale și

au pus în primejdie viața părții vătămate, având în vedere zona corporală în

care a lovit, obiectul vulnerant folosit, urmările agresiunii, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev.

de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., și port fără drept al

cuțitului, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată,

aflate în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Din modalitatea de

comitere a faptei respectiv prin lovire de patru ori cu cuțitul în planul

anterior al corpului victimei, dintre care două lovituri sunt plasate în zona

abdomenului și din intensitatea și numărul loviturilor aplicate de inculpat

părții vătămate care i-au produs acesteia leziuni care i-au pus viața în

primejdie rezultă, fără putință de îndoială că inculpatul, chiar dacă nu a

urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat eventualitatea producerii unui

rezultat letal și, prin urmare, vinovăția sa, sub aspectul comiterii tentativei

la infracțiunea de omor calificat îmbracă forma intenției indirecte.

Aplicând lovituri

repetate într-o regiune vitală a corpului, cu un cuțit, care a cauzat leziuni

grave, și anume plagă tăiată penetrantă abdominală cu interesarea anselor

intestinale la nivelul ileonului, mezocolonului drept, cu secțiune de arteră

dreaptă, hemiperitoneului, hematomului tetroperitoneal, inculpatul nu a urmărit

numai vătămarea corporală a victimei, ci uciderea ei, sens în care instanța a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea tentativă

de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în

infracțiunea vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

Oricât de mic ar fi fost cuțitul, tipul leziunilor a indicat o suficientă ascuțime

și lungime ale lamei acestuia de natură să producă un rezultat letal prin

vizarea unor zone vitale, astfel încât comentariile apărării cu privire la

dimensiunile armei albe folosite nu pot fi primite ca argument al intenției

inculpatului de a se rezuma doar la vătămarea victimei.

Din fișa de cazier

judiciar a inculpatului P.A.R. a rezultat că prin Sentința penală 1869 din 30

octombrie 2006 a Judecătoriei Bârlad, acesta a fost condamnat la pedeapsa de o

lună închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 61/1991 și în temeiul disp. art. 83 a fost revocată suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată

inculpatului prin Sentința penală nr. 820/2005 a Judecătoriei Bârlad, pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu

aplic. art. 9 alin. (3) C. pen., dispunându-se executarea în detenție a

cumulului obținut, de 7 luni închisoare. Inculpatul a început executarea

pedepsei respective la 10 februarie 2009, fiind liberat condiționat la 8 iulie

2009 cu un rest de 63 zile.

Instanța a considerat

că cele două condamnări anterioare ale inculpatului nu pot alcătui primul

termen al recidivei postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., întrucât niciuna

din ele nu este mai mare de 6 luni, iar prima este aplicată pentru o

infracțiune comisă în minorat. Prin adunare, se obține o pedeapsă mai mare de 6

luni, dar cele două pedepse, deși cumulate, rămân distincte, iar pentru

stabilirea stării de recidivă nu se poate lua în considerare cuantumul rezultat

din însumarea lor.

În consecință,

instanța a înlăturat din încadrarea juridică dată faptelor prin actul de

sesizare a instanței, dispozițiile referitoare la recidiva postexecutorie.

Reținând vinovăția

inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor sus-menționate,

instanța l-a condamnat la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute

de lege.

La alegerea și

individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen. și anume dispozițiile părții generale a C. pen.,

limitele pedepsei prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și

a celei prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reduse

conform art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen. (închisoare de la 5 ani la 8

ani și 4 luni, respectiv de la 2 luni la 1 an și 4 luni), împrejurările

concrete în care au fost săvârșite faptele, gradul concret de pericol social,

persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Tribunalul nu a

reținut în favoarea inculpatului P.A.R. nici o circumstanța atenuantă prev. de

art. 74 C. pen., menționând că atitudinea de recunoaștere a infracțiunii

reținute în sarcina sa a fost valorificată ca și cauză legală de reducere a

pedepsei, conform prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

astfel încât nu a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de

lege pentru faptele comise, astfel cum a fost redus conform art. 320 ind. 1

alin. (7) C. proc. pen.

Cererile apărării de

reținere a legitimei apărări, cu consecința achitării inculpatului, sau a

circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 C. pen. au apărut ca fiind

incompatibile cu situația de fapt reținută în actul de sesizare a instanței și

de către instanță și care a fost însușită în totalitate de inculpat, a cărui

voință a fost de a se judeca în baza disp. art. 320 ind. 1 C. proc. pen.

Astfel, situația de fapt a reflectat inițierea conflictului de către inculpat,

nicidecum un atac sau o provocare venind din partea părții vătămate la care

inculpatul ar fi răspuns prin violență.

Având în vedere

împrejurările concrete al săvârșirii faptelor, gradul concret de pericol social

al acestora, dar și periculozitatea inculpatului, care, fără a fi recidivist a

prezentat antecedente penale, instanța a apreciat că pedepsele orientate spre

minim, cu executare în regim de detenție a pedepsei rezultante obținute prin

contopire, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52

C. pen.

Față de prevederile

art. 175 alin. (1) teza finală și raportat la dispozițiile art. 65 alin. (2) C.

pen., instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

Raportat la cauza

Hirst contra Marii Britanii și în baza prevederilor art. 71 C. pen. privind

pedeapsa accesorie, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei

aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective, precum și a dreptului prevăzut la lit. b) acela de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția de condamnare

instanța considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.

Sub aspectul laturii

civile, Tribunalul a constatat că, în ședința publică din 17 octombrie 2012,

partea vătămată C.M.O. a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului

penal cu suma de 50 000 RON, reprezentând daune morale.

Spitalul Municipal de

Urgență "E.B." Bârlad, cu privire la cheltuielile ocazionate de

spitalizarea părții vătămate a solicitat să fie despăgubit cu suma de 4.110,9 +

20 RON.

Serviciul de Ambulanță

Județean Vaslui s-a constituit parte civilă, comunicând contravaloarea

transportării cu ambulanța a vătămatului în valoare de 439,65 RON.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (3) C. proc. pen., repararea pagubei se face în

modalitățile prevăzute de lit. a) și b) "potrivit legii civile" ceea

ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept

materiale care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art. 998 -

1003 C. civ., cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie

penală rezultate din alăturarea acțiunii civile celei penale fiind expres

reglementate în C. proc. pen.

Rezultă deci, că

temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma

săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile

delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 C. civ., care prevede că

"orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela

din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara" și în art. 999 din același

cod prevede că "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat

prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența

sa".

Cerințele legii impun

ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile

ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce

rezultă din însăși conținutul art. 998 C. civ., care folosește termen general

de "prejudiciu" fără a distinge în raport cu caracterul material sau

morale al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile

materiale, cât și cele morale, cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit

și a celor cu caracter penal.

Astfel, latura civilă

într-o cauză penală este guvernată de principiul "actori incumbit probatio"

expres prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art. 1169 C. civ., respective

cel care face o propunere înaintea judecății este obligat a o dovedi.

Pentru acordarea de

despăgubiri civile cu caracter material a fost necesar să se stabilească prin

probe certe atât existența unui prejudiciu cât și valoarea acestuia.

Astfel, tragerea la

răspundere civilă a autorului faptei ilicite nu poate să opereze decât în

limita valorii prejudiciului real și efectiv produs.

A rezultat deci că

despăgubirile civile datorate ca urmare a comiterii unui delict nu sunt

nelimitate și nici prestabilite legislative ca întindere, ci dimpotrivă,

acestea trebuie stabilite prin probe.

Spitalul Județean de

Urgență Vaslui și Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui au dovedit, prin mijloacele

legale oferite, depunând acte în acest sens, existența unor prejudicii în

patrimoniul lor ca urmare a acțiunii inculpatului.

În consecință, în

baza disp. art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis

acțiunile civile și a obligat inculpatul P.A.R. la plata următoarelor sume:

- 4.120,9 RON

actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Municipal de

Urgență "E.B." Bârlad;

- 439,65 RON către

partea civilă Serviciul de ambulanță Județean Vaslui.

Partea civilă C.M.O.

în susținerea pretențiilor civile formulate sub aspectul daunelor morale a

depus acte medicale și a solicitat audierea martorei P.E.

Instanța a reținut că

părții civile C.M.O. i-au fost cauzate prejudicii morale decurgând din

internarea în spital, intervențiile chirurgicale la care a fost supusă,

traumele fizice și psihice suferite, sechelele post-traumatice care au afectat

în mod negativ participarea acesteia la viața socială și de familie comparative

cu situația anterioară vătămării, infirmitatea fizică permanentă produsă prin

fapta ilicită a inculpatului, apreciind suma de 15.000 RON ca fiind suficientă

față de prejudiciul nepatrimonial suferit, reprezentând o justă satisfacție

acordată.

Desigur, daunele

morale nu au aptitudinea de a acoperi suferințele care sunt inestimabile, ci

pentru a diminua consecințele negative ale faptei și a implicației ei pe toate

planurile vieții sociale a părții vătămate. Speța a evidențiat cauzarea unor

consecințe negative determinate de intensitatea durerilor fizice și psihice

resimțite de partea civilă, dar și de urmările permanente pe care le-a suferit,

context în care se apreciază asupra nevoii de acordare a unor daune în

cuantumul stabilit.

S-a dispus

conservarea a două DVD-uri cu capturi de ecran, înregistrate în registrul de

corpuri delicte al instanței.

Constatând culpa

procesuală a inculpatului, în baza art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat pe inculpatul P.A.R. să achite statului 795 RON cheltuieli

judiciare, din care 100 RON a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu în

faza de judecată (50% - deleg 406/2012), 88 RON a reprezentat taxe expertize

medico-legale, sume ce au fost avansate din fondul special al Ministerului

Justiției.

În temeiul disp. art.

193 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul P.A.R. să achite părții vătămate

C.M.O. cheltuieli judiciare în cuantum de 800 RON.

Împotriva sentinței

penale, a declarat apel inculpatul, P.A.R., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

apelului, inculpatul susține schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. care au în comun urmarea produsă,

respectiv "punerea în primejdie a vieții persoanei", în sensul

medico-legal al expresiei pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2)

C. pen. și în sens juridic pentru infracțiunea de tentativă de omor. În

consecință, constatarea medico-legală nu constituie prin ea însăși un criteriu

de încadrare a faptei în tentativă de omor, ci un element de fapt care pentru a

fi relevant trebuie să se coroboreze și cu alte circumstanțe reale și

personale, care conturează latura subiectivă specifică infracțiunii de

tentativă de omor, respectiv intenția de a ucide.

Sub aspectul laturii

subiective, intenția de a ucide trebuie stabilită în raport de toate

împrejurările cauzei, instrumentul folosit, regiunea corpului, raporturile

dintre făptuitor și victimă, atitudinea după comiterea faptei.

Raportat la relațiile

dintre inculpat și partea vătămată, se cunoșteau, au crescut în cartier, în

noaptea conflictului au stat la aceiași masă, inculpatul făcându-i

"cinste" cu o bere, ambii fiind în stare de ebrietate în momentul

conflictului, astfel că în mod greșit s-a concluzionat că inculpatul a avut intenția

de a ucide.

Din raportul

medico-legal rezultă că partea vătămată a prezentat patru plăgi tăiate, însă,

doar una singură este gravă, respectiv cea de la nivelul abdomenului.

Intensitatea agresiunii, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale,

este redusă.

Plaga abdominală deși

a necesitat o intervenție chirurgicală, nu a determinat complicații ulterioare,

pareze sau disfuncții ale organelor care să necesite internări ulterioare,

programe recuperatorii, victima neschimbându-și radical modul de viață și nu a

lăsat semne vizibile.

Deși instrumentul

folosit de inculpat a fost un briceag mic, cu o lamă mică, acesta a penetrat

abdomenul foarte ușor deoarece partea vătămată este o persoană slabă.

Inculpatul a

prezentat cinci plăgi tăiate, una chiar în spate, în regiunea gât-față care pot

fi încadrate în noțiunea de sluțire conform raportului medico-legal.

Inculpatul a

reacționat instinctiv și a lovit cu briceagul pe partea vătămată la nivelul

abdomenului, fapt ce a determinat pe partea vătămată să se oprească la rândul

său din agresiune.

Inculpatul s-a

interesat de starea părții vătămate prin intermediul martorului D.S., iar

partea vătămată a arătat inițial că nu are pretenții materiale de la inculpat.

Față de aceste

împrejurări concrete, în care s-a săvârșit fapta, nu se poate concluziona că

inculpatul a acționat chiar și cu intenția indirectă, de a ucide, ci a săvârșit

infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Instanța de fond în

mod greșit nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute

de art. 74 C. pen., fiind posibilă reținerea circumstanței prevăzută de art. 74

lit. c), alin. (2) C. pen. în procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 C. proc.

pen., conform practicii judiciare.

Inculpatul nu s-a

sustras de la urmărirea penală sau de la judecată, fiind plecat în străinătate,

la muncă din anul 2009, și nu a avut vreo restricție de a părăsi țara, este

tânăr, și a trebuit să facă față, la o vârstă fragedă, divorțului dintre

părinții săi. Antecedentele penale sunt în timpul minorității.

Trebuie reținută

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. constând în

atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei și regretul acestuia pentru

fapta comisă, elementele enumerate mai sus integrându-se acestei circumstanțe.

Solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și executarea

în libertate.

În latura civilă,

consideră că despăgubirile morale acordate trebuie reduse proporțional cu

suferința provocată, vârsta victimei, preocupările acesteia, zilele de

îngrijiri medicale. Conflictul a avut loc într-un grup de prieteni, partea

vătămată este o persoană matură, prezintă cazier judiciar încărcat, așa încât

nu a fost șocat atât de mult încât să-i provoace traume psihologice.

Apelul este nefondat.

În apel a fost audiat

martorul propus de inculpat S.M.A., a cărui declarație se află la dosar.

Situația de fapt

reținută de instanța de fond corespunde probelor administrate la urmărirea

penală care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările

reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.

Faptele inculpatului

P.A.R., care în noaptea de 5 - 6 decembrie 2011, în sala de jocuri mecanice

aparținând SC. "O." SRL. Bârlad i-a aplicat mai multe lovituri de

cuțit părții vătămate C.M.O., cauzându-i leziuni traumatice severe, descrise în

raportul medico-legal, care au necesitat pentru vindecare 28 - 30 zile

îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art.

174, 175 lit. i) C. pen., și port fără drept al cuțitului, prevăzută de art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, în concurs real.

Inculpatul i-a

aplicat părții vătămate mai multe lovituri de cuțit care i-au produs leziunile

traumatice descrise în raportul medico-legal și conform concluziilor

medico-legale, toate leziunile descrise i-au pus în primejdie viața și nu doar

leziunile traumatice abdominale (dosar urmărire penală).

Referitor la urmările

produse acestea constau în leziunile traumatice care au pus în primejdie viața

părții vătămate și în plus au necesitat pentru vindecare 28 - 30 de zile

îngrijiri medicale și i-au cauzat infirmitate fizică permanentă, fiind necesară

rezecție segmentară de anse intestinale ileale.

Din modalitatea de

comitere a faptei, prin lovirea părții vătămate în planul anterior al corpului

victimei, în zona toracică, abdominală, deltoidiană dreaptă, zone vitale

lezate, cu un corp tăietor înțepător, mai probabil cuțit, obiect vulnerant apt

de a produce moartea, numărul loviturilor aplicate, urmări produse, rezultă că

inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, și chiar dacă nu a urmărit

suprimarea vieții părții vătămate, a acceptat eventualitatea producerii

rezultatului letal, în mod just fiind reținută forma de vinovăție a intenției

indirecte.

Din declarațiile

părții vătămate și a martorului D.S.B. rezultă că partea vătămată nu îl

cunoștea pe inculpat, aflând cum se numește ulterior astfel că pretinsele

relații de prietenie și cunoștințe afirmate de inculpat nu se susțin.

Inculpatul aplicând,

cu cuțitul, părții vătămate mai multe lovituri cu intensitate, în certificatul

medico-legal fiind consemnată plagă tăiată profundă în regiunea deltoidiană

dreaptă și plagă în zona abdominală care a avut ca rezultat eviscerarea anselor

intenstinale și a marelui epiplon, a prevăzut rezultatul acțiunii sale, moartea

victimei, și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, iar

împrejurarea că acesta nu s-a produs, din motive independente de voința sa nu

are nicio influență asupra vinovăției și nu poate determina încadrarea faptei

în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.

Nici natura

relațiilor anterioare dintre inculpat și victimă pretinse de inculpat, nu au

influență asupra încadrării juridice a faptei în tentativă de omor calificat.

Faptul că inculpatul

a fost lovit la rândul său de partea vătămată producându-i leziunile descrise

în certificatul medico-legal (dosar urmărire penală), leziuni ce nu au pus în

primejdie viața acestuia, în condițiile reținute în rechizitoriu și în sentința

penală atacată, recunoscute de inculpat în procedura prevăzută de art. 320 ind.

1 C. proc. pen., nu are nicio influență asupra intenției cu care inculpatul a

acționat, agresiunea inculpatului nefiind determinată de vreo acțiune agresivă

anterioară a părții vătămate.

Încadrarea juridică

dată faptei în infracțiunea de tentativă la omor calificat este legală și

temeinică, inculpatul acționând cu intenția indirectă de a ucide ce rezultă din

multitudinea loviturilor aplicate, intensitatea loviturilor (unele plăgi sunt

profunde), obiectul vulnerant folosit (cuțit, apt de a ucide - fiind

indiferentă constituția fizică a părții vătămate), zone vitale lezate.

În procesul

individualizării pedepsei, în care evaluarea criteriilor de individualizare prev.

de art. 72 C. pen. și a scopului și funcțiilor pedepsei prev. de art. 52 C.

pen., instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al

infracțiunii comise, modalități de săvârșire, consecințe produse, antecedența

penală a inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege astfel cum au

fost reduse conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pedepsele

fiind just individualizate, proporționale cu faptele și persoana inculpatului

care a recunoscut faptele.

În mod just, instanța

de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute

de art. 74, însă împrejurările invocate în apel au fost avute în vedere, fiind

evaluate în procesul individualizării pedepselor fără a fi reținute ca

circumstanțe atenuante cu efectul reducerii pedepselor sub minimul special

prevăzut de lege care nu ar răspunde exigențelor unei juste individualizări.

Împrejurările

invocate ca circumstanțe atenuante nu reduc în asemenea măsură gravitatea

faptelor în ansamblu și nu caracterizează favorabil de o asemenea manieră

persoana inculpatului astfel încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul

special să răspundă imperativului justei individualizări.

Critica privind

soluționarea laturii civile este, de asemenea, nefondată.

Despăgubirile morale

acordate, în sumă de 15.000 lei, sunt proporționale cu prejudiciul moral

suferit de partea vătămată concretizat în hotărârea penală atacată și cauzat

prin infracțiunea de tentativă de omor calificat săvârșită de inculpat.

Despăgubirile acordate nu sunt excesive și au funcția de a diminua consecințele

negative ale faptei comisă și implicațiile pe planul vieții părții vătămate.

Prejudiciul moral

constă în suferințele fizice și psihice cauzate prin fapta inculpatului

rezultând din intensitatea durerilor fizice produse și urmările permanente

cauzate, respectiv infirmitatea fizică permanentă produsă prin fapta

inculpatului.

Eventualul cazier

judiciar al părții vătămate este irelevant sub aspectul stabilirii cuantumului

despăgubirilor precum și în legătură cu impactul faptei inculpatului asupra

suferințelor psihice produse părții vătămate.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs inculpatul P.A.R. criticând soluția ca netemeinică

și nelegală, solicitând schimbarea de încadrare juridică în art. 182 C. pen. și

redozarea pedepsei.

Au fost invocate

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și 14 C.

proc. pen.

Înalta Curte

analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, cât și prin

prisma cazurilor de casare care, conform disp. art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de instanță constată

următoarele:

În cauză încadrarea

juridică a faptei stabilită de cele două instanțe, cea de fond și cea de apel,

este corectă. Aplicarea de către inculpat, a mai multor lovituri cu un cuțit în

zona deltoidiană dreaptă și în zona abdominală ce a avut ca efect eviscerarea

anselor intestinale atestă intenția de a ucide și nu doar de a vătăma victima.

Modalitatea de săvârșire a faptei, zonele vizate, corpul contondent folosit,

intensitatea loviturilor aplicate indică faptul că inculpatul a prevăzut și

dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea intervenirii morții victimei, ca

atare, încadrarea faptei în tentativă la omor calificat săvârșită în loc public

este corectă.

În ceea ce privește

solicitarea inculpatului de a-i fi redusă pedeapsa, Curtea constată că după

intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 nu mai există un caz de casare care să

permită reindividualizarea pedepsei, decât dacă aceasta este nelegală (pct. 14

al art. 385

9

C. proc. pen.).

Cum

în speță pedeapsa aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege,

instanța de recurs nu poate opera o reindividualizare a acesteia.

De aceea, Curtea va

respinge, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca

nefondat recursul formulat de inculpat, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.R. împotriva Deciziei penale nr.

45 din 21 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 14 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - CL