ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2646/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2646/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la 5 octombrie 2006, F.P.N., a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 272 din 2 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. S-a susținut că la data soluționării cauzei era bolnav, netransportabil, motiv pentru care a înștiințat Instanța prin fax, cerând amânarea procesului. A mai precizat petentul că în acest fel i s-a îngrădit accesul la justiție. Recurentul a depus xerocopie de pe certificatul medical din 20 septembrie 2006 din care rezultă că este suferind de lombosciatică și în perioada 20 septembrie - 4 decembrie 2006 i s-a recomandat repaus la pat.
De precizat că petentul nu a depus la dosar și confirmarea (OK-ul) de trimitere a faxului către Instanța de judecată, ceea ce ar fi determinat certitudinea că cererea sa de amânare a fost înaintată Instanței. Din actele cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 272 din 2 octombrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția de netimbrare și a anulat ca netimbrată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F.P.N. De precizat că prin cererea din 27 iunie 2006, recurentul - reclamant a chemat în judecată pe pârâții M.F.P., V.T.G.S. și B.S., solicitând obligarea M.F.P. să înfățișeze Instanței de judecată Raportul D.G.C.A.I.
nr. 410160/2002 privind concluziile ministrului în legătură cu sesizările referitoare la activitatea numitului L.G. și despăgubirea sa morală cu 5 miliarde lei vechi pentru neîndeplinirea dispozițiilor sentinței nr. 170 din 23 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara. M.F.P. a depus la dosar adresa din 2 februarie 2006, din care rezultă înaintarea către recurentul - reclamant a raportului solicitat. Cauza a parcurs la Instanța de Fond mai multe termene. La 4 septembrie 2006 s-a admis cererea de abținere a doamnei judecător V.C., iar la 5 septembrie 2006 s-a pus în vedere petentului timbrarea cererii de chemare în judecată, recurentul - reclamant declarând expres că refuză să timbreze acțiunea.
La 12 septembrie 2006 s-a admis cererea de abținere formulată de domnul judecător M.I.C., contestat de petent, la 20 septembrie 2006, din nou s-a amânat pentru a se soluționa abținerea doamnei judecător R.O., cerere încuviințată la 22 septembrie 2006. Pe 27 septembrie 2006 s-a soluționat o nouă cerere de abținere de la judecată formulată de doamna judecător C.L., admisă, situație repetată și la 28 septembrie 2006 privind pe domnul judecător C.A.D. La 2 octombrie 2006 s-a soluționat cauza prin anularea acțiunii ca netimbrată. Față de modul în care a decurs soluționarea cauzei, în raport de recursul declarat, de afirmația petentului consemnată prin încheierea din 5 septembrie 2006 că nu înțelege să-și timbreze cererea așa cum dispune Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.
nr. 32/1995, s-a pus în vedere recurentului prin încheierea din 31 ianuarie 2007 să prezinte originalul certificatului medical și acte privind înaintarea faxului de trimitere a actului medical către Instanța de Fond cu indicarea datei și orei, transmiterii în original, iar nu în xerocopie, pentru a se verifica corecta soluționare a cauzei la 2 octombrie 2006. Recurentul nu a înțeles să se conformeze cererii Înaltei Curți de Casație și Justiție nici până la 23 mai 2007, pricina soluționându-se la această dată. Se constată că în momentul soluționării cauzei de Instanța de Fond nu există certitudinea înaintării și primirii certificatului medical la Instanța de Fond, cum pretinde recurentul. Pe de altă parte s-a cerut prezentarea actului medical în original Instanței, cerere la care recurentul nu s-a supus.
Cum un proces se desfășoară în condițiile legii, timbrarea fiind obligatorie la cauza de față anterior depunerii acțiunii (art. 20 din Legea nr. 146/1997), cum între depunerea acțiunii și soluționarea cererii au trecut 4 luni și petentul nu și-a îndeplinit obligația legală, se constată că în mod corect Instanța de Fond a soluționat cauza la 2 octombrie 2006 prin anularea acțiunii ca netimbrată. Anularea acțiunii ca netimbrată nu înseamnă că s-a blocat accesul la justiție, petentul având acces la justiție, dar neîndeplinindu-și obligația legală de a-și timbra cererea cu taxă judiciară de timbru de 39 lei și un timbru judiciar de 5 lei, 4 luni de zile, anticipat cum cere legea, declarând chiar că nu înțelege să timbreze.
Așa fiind recursul declarat în cauză este neîntemeiat și va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de F.P.N., împotriva sentinței civile nr. 272 din 2 octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.