ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 393/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 22 noiembrie 2005

reclamanta SC M. SA a solicitat anularea deciziilor nr. 61/90/2003 – 879444,

879445, 885066 și 885067 emise de D.G.A.C. prin care s-a stabilit în sarcina sa

obligația de plată pentru 66.236.733.325 ROL și respectiv 441.848.511 ROL,

reprezentând penalități și dobânzi aferente T.V.A. adăugată în sumă de

158.841.087.111 ROL a deciziei nr. 91 din 29 aprilie 2005 emisă de A.N.A.F.

prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziilor de calcul

accesorii și în fine, anularea sumei de 1.900.073.337 ROL evidențiată în fișa

fiscală din 26 iunie 2005.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că decizia nr. 91/2005 este lovită de nulitate întrucât

atât din punct de vedere al formei cât și al conținutului nu respectă

dispozițiile art. 180 alin. (1) și alin. (2) C. proc. fisc.

Pe fondul cauzei reclamanta

a susținut că în mod greșit suma de 155.932.166.957 ROL reprezentând T.V.A.

adăugată și înscrisă în facturile fiscale de achiziționare a unor trenuri de

metrou nu a fost admisă ca deductibilă, în condițiile în care s-a dovedit că în

timpul controlului s-a remediat omisiunea de completare a facturilor fiscale,

acestea conținând toate mențiunile legale. Tot greșit, a mai susținut

reclamanta, nu s-a avut în vedere că această sumă a fost achitată din alocații bugetare

aferente anului 2002, astfel încât incorect a fost scăzută dublu din evidența

contabilă.

Referitor la suma de

1.900.073.337 ROL, reprezentând T.V.A. adăugată, reclamanta a arătat că în mod

greșit A.N.A.F. i-a respins contestația ca fiind rămasă fără obiect, în

condițiile în care reapare obligația de plată în fișa fiscală din 26 mai 2005

cu toate că a fost compensată prin actul 8458 din 10 septembrie 2002 al D.F.P.

Prin sentința civilă nr. 14291

din 14 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, a

respins acțiunea reținând că sub aspectul formei și conținutului decizia A.N.A.F.

nr. 91/2005 a respectat întocmai prevederile art. 180 și art. 181 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a

apreciat că sumele stabilite prin procesul-verbal din 25 mai 2003 nu pot forma

obiectul contestației formulate împotriva deciziilor de calcul accesoriu

întrucât reclamanta nu a contestat debitul de 158.841.087.111 ROL astfel cum a

fost el stabilit prin procesul-verbal de control.

Referitor la suma de

1.900.073.337 ROL s-a reținut că fiind înscrisă în fișa de evidență fiscală

care nu întrunește caracteristicile actului administrativ fiscal prin care se individualizează

și stabilește o obligație fiscală, ea nu poate face obiectul unei contestații

care să intre în competența de soluționare a A.N.A.F.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs SC M. SA care a susținut în esență că instanța de fond nu a

avut în vedere toate probele administrate cu referire expresă la referatul D.G.A.C.

din 13 decembrie 2003 prin care se arată că debitele societății au fost

compensate în urma cererii de rambursare formulate la 24 octombrie 2003,

situație în care nu se mai justifică calcularea de dobânzi și penalități de

întârziere până la 25 august 2004 conform art. 118 alin. (1) lit. a) C. fisc.

Recursul nu este fondat.

Prin procesul – verbal de

control din 14 august 2003 întocmit de reprezentanții D.G.A.C. s-a stabilit în

sarcina reclamantei un debit de 158.841.087.111 lei, reprezintă T.V.A. adăugată,

stabilită ca nedeductibilă.

De reținut că acest debit nu

a fost contestat de societate.

Cum reclamanta nu a achitat

acest debit în conformitate cu dispozițiile art. 114 din O.G. nr. 92/2003 privind

C. proc. fisc. s-au calculat accesoriile aferente până la data depunerii

decontului de T.V.A. adăugată aferentă lunii iunie 2004 prin care s-a solicitat

rambursarea sumei de 139.630.282.275. ROL.

După efectuarea compensației

pentru diferența rezultată de 19.210.804.836 ROL s-au calculat accesorii până

la data depunerii de T.V.A. adăugată din 24 august 2004.

Astfel fiind legal și

temeinic s-a reținut ca neîntemeiată contestația împotriva deciziilor prin care

s-au calculat accesorii în condițiile în care s-a dovedit că debitul care le-a

generat nu a fost achitat la scadență, iar potrivit dispozițiilor art. 111 O.G.

92/2003 prin compensare se sting creanțele administrate de Ministerul

Finanțelor cu creanțele debitorului până la concurența celor mai mici sume,

când ambele părți dobândesc atât calitatea de creditor cât și de debitor.

În raport de aceste

considerente urmează a se aprecia ca nefondat recursul declarat de SC M. SA.

Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC M. SA București, împotriva sentinței civile nr. 1429 din 14 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2007.