ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 393/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 22 noiembrie 2005 reclamanta SC M. SA a solicitat anularea deciziilor nr. 61/90/2003 – 879444, 879445, 885066 și 885067 emise de D.G.A.C. prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată pentru 66.236.733.325 ROL și respectiv 441.848.511 ROL, reprezentând penalități și dobânzi aferente T.V.A. adăugată în sumă de 158.841.087.111 ROL a deciziei nr. 91 din 29 aprilie 2005 emisă de A.N.A.F. prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziilor de calcul accesorii și în fine, anularea sumei de 1.900.073.337 ROL evidențiată în fișa fiscală din 26 iunie 2005. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că decizia nr. 91/2005 este lovită de nulitate întrucât atât din punct de vedere al formei cât și al conținutului nu respectă dispozițiile art. 180 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

fisc. Pe fondul cauzei reclamanta a susținut că în mod greșit suma de 155.932.166.957 ROL reprezentând T.V.A. adăugată și înscrisă în facturile fiscale de achiziționare a unor trenuri de metrou nu a fost admisă ca deductibilă, în condițiile în care s-a dovedit că în timpul controlului s-a remediat omisiunea de completare a facturilor fiscale, acestea conținând toate mențiunile legale. Tot greșit, a mai susținut reclamanta, nu s-a avut în vedere că această sumă a fost achitată din alocații bugetare aferente anului 2002, astfel încât incorect a fost scăzută dublu din evidența contabilă. Referitor la suma de 1.900.073.337 ROL, reprezentând T.V.A. adăugată, reclamanta a arătat că în mod greșit A.N.A.F.

i-a respins contestația ca fiind rămasă fără obiect, în condițiile în care reapare obligația de plată în fișa fiscală din 26 mai 2005 cu toate că a fost compensată prin actul 8458 din 10 septembrie 2002 al D.F.P. Prin sentința civilă nr. 14291 din 14 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, a respins acțiunea reținând că sub aspectul formei și conținutului decizia A.N.A.F. nr. 91/2005 a respectat întocmai prevederile art. 180 și art. 181 C. proc. civ. Pe fondul cauzei, s-a apreciat că sumele stabilite prin procesul-verbal din 25 mai 2003 nu pot forma obiectul contestației formulate împotriva deciziilor de calcul accesoriu întrucât reclamanta nu a contestat debitul de 158.841.087.111 ROL astfel cum a fost el stabilit prin procesul-verbal de control.

Referitor la suma de 1.900.073.337 ROL s-a reținut că fiind înscrisă în fișa de evidență fiscală care nu întrunește caracteristicile actului administrativ fiscal prin care se individualizează și stabilește o obligație fiscală, ea nu poate face obiectul unei contestații care să intre în competența de soluționare a A.N.A.F. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC M. SA care a susținut în esență că instanța de fond nu a avut în vedere toate probele administrate cu referire expresă la referatul D.G.A.C. din 13 decembrie 2003 prin care se arată că debitele societății au fost compensate în urma cererii de rambursare formulate la 24 octombrie 2003, situație în care nu se mai justifică calcularea de dobânzi și penalități de întârziere până la 25 august 2004 conform art. 118 alin. (1) lit. a) C. fisc.

Recursul nu este fondat. Prin procesul – verbal de control din 14 august 2003 întocmit de reprezentanții D.G.A.C. s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 158.841.087.111 lei, reprezintă T.V.A. adăugată, stabilită ca nedeductibilă. De reținut că acest debit nu a fost contestat de societate. Cum reclamanta nu a achitat acest debit în conformitate cu dispozițiile art. 114 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. s-au calculat accesoriile aferente până la data depunerii decontului de T.V.A. adăugată aferentă lunii iunie 2004 prin care s-a solicitat rambursarea sumei de 139.630.282.275. ROL. După efectuarea compensației pentru diferența rezultată de 19.210.804.836 ROL s-au calculat accesorii până la data depunerii de T.V.A.

adăugată din 24 august 2004. Astfel fiind legal și temeinic s-a reținut ca neîntemeiată contestația împotriva deciziilor prin care s-au calculat accesorii în condițiile în care s-a dovedit că debitul care le-a generat nu a fost achitat la scadență, iar potrivit dispozițiilor art. 111 O.G. 92/2003 prin compensare se sting creanțele administrate de Ministerul Finanțelor cu creanțele debitorului până la concurența celor mai mici sume, când ambele părți dobândesc atât calitatea de creditor cât și de debitor. În raport de aceste considerente urmează a se aprecia ca nefondat recursul declarat de SC M. SA. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M. SA București, împotriva sentinței civile nr. 1429 din 14 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.