ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, la data de 30 ianuarie 2006, sub nr. 213/2006, reclamanta P.G.C. B. Brașov, prin P.R.U.G.C. Brașov a chemat în judecată pe pârâta P.O.R. B. Brașov, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nelegalitatea Decretului nr. 358/1948 privind scoaterea în afara legii a cultului greco-catolic; să constate că prin Decretul-lege nr. 9/1989 a fost în mod expres abrogat Decretul nr. 358/1948, recunoscându-se în mod oficial legitimitatea cultului greco-catolic; să constate că, de la data abrogării Decretului, și-au reluat existența și activitatea legală P.R.U.G.C.

Brașov, cât și P.G.C. B. ; să constate nelegalitatea și nulitatea absolută a Ordinului Ministrului Cultelor nr. 1332/1950, în baza căruia s-a dispus rectificarea Cărții Funciare, în sensul trecerii proprietăților imobiliare ale reclamantei la P.O.R. B. Brașov; să dispună rectificarea C.F. nr. 14127 Brașov top 2069/4/2, 2069/4/1/1/1 si 2069/5/1/1 de pe numele P.O.R. B. Brașov pe numele reclamantei. Pe parcursul procesului, reclamanta a depus o modificare a acțiunii introductive, solicitând anularea ordinului Ministrului Culturii și Cultelor nr. 1332/1950 pentru nepublicarea acestuia în Monitorul O ficial, fiind, astfel, contrar dispozițiilor Constituției din 1948, în vigoare la acel moment, precum și nulitatea actelor efectuate în baza acestuia.

Prin sentința civilă nr. 461/S din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov, s ecția civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P.G.C., prin P.R.U.G.C. Brașov, reprezentat prin preot protopop S.I.C., reprezentat în instanță de avocat B.I.G., în contradictoriu cu pârâta P.O.R. B. Brașov, reprezentată în instanță de avocat I.B.; s-a rectificat C.F. nr. 427 Brașov, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei asupra imobilelor de sub numerele topografice 2069/4/2, 2069/4/1/1/1, 2069/5/1/1 și reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestor imobile; au fost respinse celelalte pretenții, cu obligarea pârâtei la achitarea sumei de 3263 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta P.O.R.

Brașov, arătând, în esență, că au fost încălcate prevederile art. 1201 C. civ., privind autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 14658/1992 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă și irevocabilă; acțiunea în rectificare a Cărții Funciare este subsidiară unei alte acțiuni principale; constatarea nulității trebuia pronunțată în contradictoriu și cu emitentul actului, respectiv Ministerul Culturii, instanța nu a pus în discuția părților temeiul juridic pe care și-a argumentat soluția, procedând totodată la schimbarea acestuia; dispozițiile art. 34.1 din Decretul-lege nr. 115/1938 sunt inaplicabile în cauză; în mod greșit s-a reținut că pârâta ar fi trebuit să dovedească existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care să constate părăsirea cultului greco-catolic de către credincioși și trecerea acestora la cultul ortodox, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că 84% din numărul persoanelor de religie greco-catolică au trecut la cultul ortodox.

Reprezentantul apelantei pârâte a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P.R.U.G.C. Brașov, în raport de faptul că acțiunea a fost formulată de către Protopopiat, în această calitate, iar nu de către P.G.C. B. Brașov, care este titularul dreptului subiectiv dedus judecății, are personalitate juridică și este persoană interesată în promovarea acțiunii; excepția lipsei calității de reprezentant a P.R.U.G.C. Brașov, având în vedere că, la data formulării acțiunii, nu deținea mandat din partea titularului dreptului subiectiv și lipsa calității de reprezentant convențional a avocatului intimatei reclamante, având în vedere că acesta a fost angajat de către o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 42/Ap din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis excepțiile invocate, s-a admis apelul formulat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a anulat cererea de chemare în judecată formulată de P.R.U.G.C. Brașov, în contradictoriu cu pârâta P.O.R. Brașov. În pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active că titulara dreptului din raportul dedus judecății este P.G.C. B., iar nu P.R.U.G.C. Brașov, care a formulat acțiunea în calitate de reclamant. Acesta nu a avut nici împuternicirea P.G.C.

pentru promovarea acțiunii, neavând calitatea de a o reprezenta pe aceasta din urmă. împuternicirea nr. 78/20 aprilie 2004 dată de Parohie către Protopopiat este o procură generală, care nu poartă asupra obiectului acțiunii de față, după cum rezultă din cuprinsul acesteia. Mandatul nu a fost acordat ad litem , pentru prezenta acțiune, cu obiectul prezentat în petitele acesteia, ci pentru o acțiune cu un singur obiect, și anume „constatarea nulității absolute a întabulării proprietății confiscate de statul comunist în anul 1948". Procura nu se referă și nu face trimitere la prezentul dosar. Pe de altă parte, Protopopiatul este cel care a dat mandat de reprezentare convențională Cabinetului de avocatură, iar nu Parohia.

Excepțiile au fost considerate ca fiind întemeiate, neputând fi înlăturate pentru argumentele menționate de reprezentantul convențional al Protopopiatului, potrivit cărora a fost împuternicit de către Protopopiat, în calitate de for tutelar al Parohiei, care a și aplicat pe delegațiile avocațiale succesive depuse la dosar, parafa și sigiliul Protopopiatului. În plus, aceste motive denotă faptul că reprezentantul Protopopiatului nu a înțeles să uzeze de dispozițiile art. 161 C. proc. civ., pentru complinirea lipsurilor procedurale evocate, la care nici nu a mai dat vreun răspuns, deși pronunțarea asupra excepțiilor în discuție a fost amânată. S-au avut în vedere de către instanța de apel pentru admiterea excepțiilor, dispozițiile art. 137 alin. (1), art. 112, art. 61 și art. 161 C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs P.G.C. B. Brașov, prin P.R.U.G.C. Brașov, susținând că instanța a înlăturat în mod nejustificat valoarea probantă a actelor depuse la dosar, respectiv a procurii nr. 78/2004 prin care Parohia împuternicea Protopopiatul să îndeplinească toate demersurile necesare în scopul constatării nulității absolute a intabulării proprietății bisericii B., confiscată de statul comunist. În mod greșit, instanța a considerat că procura ar fi prea vagă și cu caracter general, deși în baza acestui document, Protopopiatul a îndeplinit toate demersurile legale anterioare procesului, constând în notificări și chemări la conciliere, introducând prezenta acțiune din cauza imposibilității de rezolvare pe cale amiabilă a diferendului dintre părți.

Procura a fost dată în vederea constatării nulității absolute a întabulării dreptului de proprietate asupra bisericii B., deci în scopul rectificării cărții Funciare în acest sens și cu privire la același imobil. În cazul în care instanța ar fi considerat că procura nu este suficient de clară, ar fi trebuit să acorde termen și să pună în vedere reclamantei, prin reprezentant, să complinească lipsurile reținute, cu atât mai mult cu cât împuternicirile avocațiale și contractele de asistență juridică sunt semnate de către Preotul Paroh S.I.C., reprezentantul legal al P.G.C. B., cât și împuternicit al Protopopiatului. Instanța a acordat direct cuvântul pe excepții, fără să invoce vreo imprecizie a mandatului existent în cauză, care să fi putut să fie complinită în condițiile art. 161 alin. (2) C. proc.

civ.. De asemenea, nu a invocat excepțiile în ședință publică, reținându-le însă în motivarea deciziei. Referitor la calitatea procesuală activă, în mod corect s-a reținut că titulara dreptului dedus judecății este P.G.C. B., care este și titulara acțiunii, Protopopiatul nepretinzând că are această calitate, ci acționând doar în calitate de reprezentant al Parohiei. În concluzie, excepția lipsei calității procesuale active nu există, instanța procedând la o greșită aplicare a legii atunci când a admis-o. Referitor la calitatea de reprezentant a Parohiei, mandatul există și este conținut în împuternicirea avocațială nr. 78/2004; contractele de reprezentare avocațială și împuternicirile au fost semnate de preotul paroh S.I.C., cel care a semnat și procesele verbale de conciliere, instanța trebuind să procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 161 C. proc.

civ., în condițiile în care ar fi considerat că procura este neclară. Același preot paroh a fost prezent la toate termenele de judecată. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea deciziei atacate conform art. 312 alin. (3) și (5) din același cod și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. La dosar a depus întâmpinare intimata-pârâtă, considerată de către instanță ca reprezentând note scrise față de nerespectarea termenului reglementat de dispozițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a susținut că excepția lipsei calității de reprezentant a Protopopiatului a fost corect soluționată deoarece procura invocată în dovedirea acestei calități nu îndeplinește condițiile de formă și de conținut necesare pentru exercițiul dreptului la acțiune și al celui de reprezentare în fața instanțelor de judecată, nefiind un mandat ad litem , în raport de obiectul diferit al acțiunii față de cel menționat în procură. Totodată, s-a reținut corect lipsa unui mandat valabil și în ceea ce privește pe avocatul care a semnat și depus cererea de chemare în judecată, împuternicirea avocațială a acestuia fiind semnată de către Protopopiat, mandatar tară procură ad litem. De asemenea, nu se poate reține încălcarea art. 161 C. proc.

civ., întrucât acordarea unui termen în vederea dovedirii calității de reprezentant poate fi dată doar la cererea persoanei interesate, recurenta neefectuând o asemenea solicitare. Excepțiile au fost invocate în ședință publică și recurenta a acceptat acordarea cuvântului asupra lor, rară să efectueze vreo cerere în sensul aplicării textului de lege menționat. În mod corect a reținut instanța de apel și lipsa calității procesuale a ctive a Protopopiatului, în condițiile în care acțiunea a fost formulată de către Protopopiat, tară drept de reprezentare din partea Parohiei, aceasta fiind titulara dreptului dedus judecății. Au fost depuse note scrise și de către recurentă, în care s-au reluat susținerile din cererea de recurs, menționându-se în plus că demersurile Protopopiatului au fost efectuate și în condițiile unei gestiuni de afaceri a intereselor recurentei, conform art. 987 C. civ.

Pe parcursul procesului, s-a depus în dosarul de recurs (filele 21,22) o procură specială și autentică nr. 2512 din 5 decembrie 2007 autentificată de BNP B.R.C. Analizând decizia civilă recurată, în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, aceasta a fost soluționată în mod greșit de către instanță deoarece, după cum rezultă fără dubiu din petitul cererii de chemare în judecată, acțiunea a fost formulată de către P.R.U.G.C. Brașov „în numele și pentru P.G.C. B. Brașov", ceea ce înseamnă că Protopopiatul a acționat în calitate de reprezentant al Parohiei, iar nu în nume propriu.

Ca urmare, calitatea procesuală activă trebuia verificată nu în persoana acestuia, ci în cea a Parohiei, părțile necontestând că Parohia este pretinsul titular al dreptului dedus judecății, ca atare, justificând legitimare procesuală activă. De altfel, și prima instanță a reținut calitatea de reclamantă a P.G.C., iar nu a Protopopiatului.

Referitor la lipsa calității de reprezentant a Protopopiatului pentru reclamantă, în realitate, calificarea corectă fiind cea a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, mai întâi trebuie precizat că excepția respectivă, ca, de altfel, toate excepțiile reținute de instanță, au fost invocate de către apelanta pârâtă prin cererea depusă la filele 21-22 dosar apel, fiind supuse dezbaterii la termenul din 2 aprilie 2007, după cum rezultă din încheierea de ședință din acea dată, recurenta fiind avizată asupra neregularităților procesuale invocate de către partea adversă și având posibilitatea exercitării dreptului la apărare asupra chestiunilor în discuție.

După cum reiese din aceeași încheiere, reprezentantul intimatei-reclamante a pus concluzii în legătură cu excepțiile menționate și nu a solicitat acordarea unui termen în vederea complinirii eventualelor lipsuri ale cererii de chemare în judecată și pentru dovedirea calității de reprezentant, în condițiile art. 161 C. proc. civ. în consecință, susținerile recurentei referitoare la neîndeplinirea de către instanță a obligației de a supune dezbaterii contradictorii aspectele procedurale cu care a fost învestită nu sunt întemeiate, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Susținerile respective au fost examinate din perspectiva textului de lege menționat, iar nu a art. 304 pct. 9 întrucât vizează pretinse neregulari tați procedurale săvârșite de către instanță, ceea ce determină încadrarea în primul text de lege arătat.

În ceea ce privește solicitarea de acordare a unui termen, pentru considerentele care se vor prezenta în continuare, o astfel de cerere nici nu ar fi fost necesar să fie formulată de către intimata-reclamantă deoarece nu ne regăsim în ipoteza complinirii unor lipsuri ale cererii de chemare în judecată sau ale procurii de reprezentare, conform art. 161 C. proc. civ. Referitor la acest ultim aspect, în mod greșit instanța de apel a considerat că procura depusă la dosar în susținerea calității de reprezentant a Protopopiatului pentru reclamanta P.G.C. B. Brașov este o procură generală , care nu vizează obiectul acțiunii. Conform dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc.

civ., procura dată unei persoane în scopul reprezentării trebuie să fie ad litem adică să fie dată „pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată". Din împuternicirea nr. 78 din 20 aprilie 2006 depusă la fila 119 dosar fond, rezultă că Parohia B. Brașov, deci, reclamanta, prin preot S.I.C., cu actul de numire 530.1/2004, a împuternicit P.R.U.G.C. e Brașov să reprezinte Parohia pentru efectuarea formalităților legale de chemare în judecată a pârâtei, în scopul constatării nulității absolute a întabulării proprietății confiscate de statul comunist în anul 1948. Împuternicirea poartă ștampila reclamantei și semnătura reprezentantului acesteia. Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum deja a fost prezentat pe parcursul considerentelor, vizează în esență, rectificarea mențiunilor din C.F.

în ceea ce privește titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu și recunoașterea pe această cale a dreptului de proprietate invocat de către reclamantă. Reclamanta a solicitat în mod expres rectificarea cărții funciare în sensul trecerii imobilelor pe numele ei, mandatul acordat Protopopiatului vizând promovarea unei acțiuni de constatare a nulității absolute a întabulării bunurilor în favoarea pârâtei. Într-o definiție succintă, acțiunea în rectificare a cărții funciare se referă la modificări ale mențiunilor care nu corespund realității, inclusiv în ceea ce privește titularul dreptului intabulat.

Cererea de chemare în judecată se referă tocmai la o asemenea modificare, având ca scop înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor în favoarea reclamantei, iar împuternicirea acordată Protopopiatului vizează desființarea întabulării proprietății acelorași bunuri în favoarea pârâtului, noțiunile juridice folosite diferit în cuprinsul acțiunii și în cel al procurii, producând aceleași efecte și având același scop, și anume desființarea mențiunilor din C.F. înscrise în favoarea pârâtei. Astfel cum deja s-a arătat, intenția principală a reclamantei este de a obține înscrierea proprietății în C.F. pe numele acesteia, aceeași intenție fiind materializată și în conținutul împuternicirii.

Primele patru cereri din cuprinsul acțiunii reprezintă, în realitate, demersuri prealabile pentru obținerea rectificării cărții funciare și care vizează examinarea legalității înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilelor în favoarea pârâtei. Chiar dacă prima instanță a tratat distinct aceste cereri, pronunțând o soluție de respingere pentru argumentele prezentate în considerentele sentinței, aceste cereri nu au o existență de sine stătătoare față de obiectul cererii principale, ci reprezintă argumente în susținerea modificării cărții funciare referitor la titularul dreptului de proprietate. Trebuie precizat că, prima instanță, deși a respins aceste cereri, a admis rectificarea cărții funciare, examinând toate etapele care au condus la modificarea mențiunilor din C.F., inclusiv din perspectiva argumentelor prezentate de reclamantă în cadrul cererilor respinse.

În concluzie, intenția principală a reclamantei a fost cea de rectificare a cărții funciare cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, intenție clar exprimată în cuprinsul procurii acordate Protopopiatului pentru obținerea desființării întabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei. Pentru aceste argumente, Curtea constată că instanța de apel a soluționat în mod greșit excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a instituției sus-amintite în formularea cererii de chemare în judecată, soluția pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, ca efect al greșitei soluționări a excepției sus-menționate, a fost admisă și excepția lipsei calității de reprezentant convențional a Cabinetului de avocatură angajat de Protopopiat pentru reclamantă.

Protopopiatul, în calitate de reprezentant al reclamantei, a împuternicit prin preot protopop S.I.C. cabinetul de avocatură I.G.P. să redacteze și să reprezinte reclamanta în litigiul de față conform împuternicirii avocațiale nr. 20453 din 30 ianuarie 2006 fila 50 dosar fond. Fiind un reprezentant cu mandat valabil al reclamantei, în mod corect Protopopiatul a mandatat la rândul său cabinetul de avocatură sus-menționat să reprezinte reclamanta în fața instanței și să redacteze cererea de chemare în judecată, actul juridic respectiv fiind pe deplin valabil. În plus, în dosarul de recurs a fost depusă o procură specială și autentică prin care reclamanta ratifică toate actele juridice și faptele juridice întocmite de Protopopiat în numele său pentru obținerea modificărilor din C.F.

în legătură cu proprietățile în discuție. Chiar dacă nu era necesară o asemenea ratificare pentru argumentele prezentate, aceasta nu poate fi înlăturată ca expresie a intenției reclamantei de promovare și susținere a acțiunii de față. Ratificarea este un act juridic pe deplin valabil, are efecte retroactive și reprezintă un argument în plus în ceea ce privește mandatul valabil de reprezentare acordat Protopopiatului. Contrar susținerilor intimatei-pârâte, ratificarea poate fi efectuată pe tot parcursul procesului, indiferent de faza procesuală a litigiului, prin aplicarea principiului simetriei, referitor la posibilitatea invocării excepției lipsei dovezii calității de reprezentant în orice stadiu procesual.

Și complinirea acestei lipse poate fi realizată pe tot parcursul litigiului, prin ratificarea ulterioară a actului procesual exercitat fără mandat legal sau cu un mandat afectat de vicii, după regulile de drept substanțial ce guvernează contractul de mandat în general [art. 1546 alin. (2) cu referire la art. 1533 C. civ.], în absența unor prevederi procesuale derogatorii sub acest aspect în cazul mandatului judiciar. Înscrisul depus la dosarul de recurs, reflectă o dată în plus, intenția reclamantei de a încredința exercițiul dreptului de chemare în judecată și de reprezentare în proces către Protopopiat, care la rândul său, în mod legal și pe deplin valabil, a acordat același drept către cabinetul de avocatură sus-menționat.

În aceste condiții, apare ca nerelevantă problema incidenței gestiunii de afaceri, instituție de drept substanțial, care apropie actul procesual săvârșit de către o persoană fără mandat de efectele acestei instituții întrucât calitatea de reprezentant a Protopopiatului a fost pe deplin dovedită prin înscrisurile examinate de către instanța de recurs. Pentru aceste argumente, Curtea constată că instanța a soluționat în mod greșit excepțiile invocate de către intimata-pârâtă în dosarul de apel, procedând la aplicarea în mod eronat a dispozițiilor legale în materie. În consecință, conform art. 312 alin. (1)-(3) și (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, fiind îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta P.G.C. B. Brașov, împotriva deciziei civile nr. 42/Ap din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică azi 2 aprilie 2008.