ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, la data de 30

ianuarie 2006, sub nr. 213/2006, reclamanta P.G.C. B. Brașov, prin P.R.U.G.C.

Brașov a chemat în judecată pe pârâta P.O.R.

B. Brașov, solicitând instanței ca prin hotărârea pe

care o va pronunța

să constate nelegalitatea Decretului nr. 358/1948 privind scoaterea în afara

legii a cultului greco-catolic; să constate că prin Decretul-lege nr. 9/1989 a

fost în mod expres abrogat Decretul nr. 358/1948, recunoscându-se în mod

oficial legitimitatea cultului greco-catolic; să constate că, de la data

abrogării Decretului, și-au reluat existența și activitatea legală P.R.U.G.C.

Brașov, cât și P.G.C. B. ; să constate nelegalitatea și nulitatea absolută a

Ordinului Ministrului Cultelor nr. 1332/1950, în baza căruia s-a dispus

rectificarea Cărții Funciare, în sensul trecerii proprietăților imobiliare ale

reclamantei la P.O.R. B. Brașov; să dispună rectificarea C.F. nr. 14127 Brașov

top 2069/4/2, 2069/4/1/1/1 si 2069/5/1/1 de pe numele P.O.R. B. Brașov pe

numele reclamantei.

Pe parcursul

procesului, reclamanta a depus o modificare a acțiunii introductive, solicitând

anularea ordinului Ministrului Culturii și Cultelor nr. 1332/1950 pentru

nepublicarea acestuia în Monitorul

O

ficial, fiind, astfel, contrar dispozițiilor

Constituției din 1948, în vigoare la acel moment, precum și nulitatea actelor

efectuate în baza acestuia.

Prin sentința civilă

nr. 461/S din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov, s

ecția civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată

formulată

de reclamanta P.G.C., prin P.R.U.G.C. Brașov, reprezentat prin

preot protopop S.I.C., reprezentat în instanță de avocat B.I.G., în

contradictoriu cu pârâta P.O.R. B. Brașov, reprezentată în instanță de avocat

I.B.; s-a rectificat C.F. nr. 427 Brașov, în sensul radierii dreptului de

proprietate înscris în favoarea pârâtei asupra imobilelor de sub numerele

topografice 2069/4/2, 2069/4/1/1/1, 2069/5/1/1 și reînscrierii dreptului de

proprietate al reclamantei asupra acestor imobile; au fost respinse celelalte

pretenții, cu obligarea pârâtei la achitarea sumei de 3263 lei cheltuieli de

judecată către reclamantă.

Împotriva acestei

sentințe civile a declarat apel pârâta P.O.R. Brașov, arătând, în esență, că au

fost încălcate prevederile art. 1201 C. civ., privind autoritatea de lucru

judecat a sentinței civile nr. 14658/1992 a Judecătoriei Brașov, rămasă

definitivă și irevocabilă; acțiunea în rectificare a Cărții Funciare este

subsidiară unei alte acțiuni principale; constatarea nulității trebuia

pronunțată în contradictoriu și cu emitentul actului, respectiv Ministerul

Culturii, instanța nu a pus în discuția părților temeiul juridic pe care și-a

argumentat soluția, procedând totodată la schimbarea acestuia; dispozițiile

art. 34.1 din Decretul-lege nr. 115/1938 sunt inaplicabile în cauză; în mod

greșit s-a reținut că pârâta ar fi trebuit să dovedească existența unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care să constate părăsirea

cultului greco-catolic de către credincioși și trecerea acestora la cultul

ortodox, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că

84% din numărul persoanelor de religie greco-catolică au trecut la

cultul

ortodox.

Reprezentantul

apelantei pârâte a invocat excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului P.R.U.G.C. Brașov, în raport de faptul că acțiunea a fost

formulată de către Protopopiat, în această calitate, iar nu de către P.G.C. B.

Brașov, care este titularul dreptului subiectiv dedus judecății, are

personalitate juridică și este persoană interesată în promovarea acțiunii;

excepția lipsei calității de reprezentant a

P.R.U.G.C.

Brașov, având în vedere că, la data formulării acțiunii, nu deținea mandat din

partea titularului dreptului subiectiv și lipsa calității de reprezentant

convențional a avocatului intimatei reclamante, având în vedere că acesta a

fost angajat de către o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia

civilă nr. 42/Ap din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis excepțiile invocate, s-a admis

apelul formulat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a

schimbat-o în tot, în sensul că a

anulat

cererea de chemare în judecată formulată de P.R.U.G.C. Brașov, în

contradictoriu cu pârâta P.O.R.

Brașov.

În pronunțarea

acestei decizii, instanța de apel a reținut în ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale active că titulara dreptului din raportul dedus judecății

este P.G.C. B., iar nu P.R.U.G.C. Brașov, care a formulat acțiunea în calitate

de reclamant.

Acesta nu a

avut nici împuternicirea P.G.C. pentru promovarea acțiunii, neavând calitatea

de a o reprezenta pe aceasta din urmă. împuternicirea nr. 78/20 aprilie 2004

dată de Parohie către Protopopiat este o procură generală, care nu poartă

asupra obiectului acțiunii de față, după cum rezultă din cuprinsul acesteia.

Mandatul nu a fost acordat

ad litem

, pentru prezenta acțiune, cu

obiectul prezentat în petitele acesteia, ci pentru o acțiune cu un singur

obiect, și anume „constatarea nulității absolute a întabulării proprietății

confiscate de statul comunist în anul 1948". Procura nu se referă și nu

face trimitere la prezentul dosar.

Pe de altă

parte, Protopopiatul este cel care a dat mandat de reprezentare convențională

Cabinetului de avocatură, iar nu Parohia.

Excepțiile au fost

considerate ca fiind întemeiate, neputând fi înlăturate pentru argumentele

menționate de reprezentantul convențional al Protopopiatului, potrivit cărora a

fost împuternicit de către Protopopiat, în calitate de for tutelar al Parohiei,

care a și aplicat pe delegațiile avocațiale succesive depuse la dosar, parafa

și sigiliul Protopopiatului.

În plus, aceste

motive denotă faptul că reprezentantul Protopopiatului nu a înțeles să uzeze de

dispozițiile art. 161 C. proc. civ., pentru complinirea lipsurilor procedurale

evocate, la

care nici nu a mai dat vreun răspuns, deși

pronunțarea asupra excepțiilor în discuție a fost amânată.

S-au avut în vedere

de către instanța de apel pentru admiterea excepțiilor, dispozițiile art. 137

alin. (1), art. 112, art. 61 și art. 161 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs P.G.C. B. Brașov, prin P.R.U.G.C. Brașov, susținând

că instanța a înlăturat în mod nejustificat valoarea probantă a actelor depuse

la dosar, respectiv a procurii nr. 78/2004 prin care Parohia împuternicea

Protopopiatul să îndeplinească toate demersurile necesare în scopul constatării

nulității absolute a intabulării proprietății bisericii B., confiscată de

statul comunist. În mod greșit, instanța a considerat că procura ar fi prea

vagă și cu caracter general, deși în baza acestui document, Protopopiatul a

îndeplinit toate demersurile legale anterioare procesului, constând în

notificări și chemări la conciliere, introducând prezenta acțiune din cauza imposibilității

de rezolvare pe cale amiabilă a diferendului dintre părți.

Procura a fost dată

în vederea constatării nulității absolute a întabulării dreptului de

proprietate asupra bisericii B., deci în scopul rectificării cărții Funciare în

acest sens și cu privire la același imobil.

În

cazul în care instanța ar fi considerat că procura nu este suficient

de clară, ar fi trebuit să acorde termen și

să pună în vedere reclamantei, prin reprezentant, să complinească lipsurile

reținute, cu atât mai mult cu cât împuternicirile avocațiale și contractele de

asistență juridică sunt semnate de către Preotul Paroh S.I.C., reprezentantul

legal al P.G.C. B., cât și împuternicit al Protopopiatului.

Instanța a acordat

direct cuvântul pe excepții, fără să invoce vreo imprecizie a mandatului

existent în cauză, care să fi putut să fie complinită în condițiile art. 161

alin. (2) C. proc. civ..

De asemenea, nu a

invocat excepțiile în ședință publică, reținându-le însă în motivarea deciziei.

Referitor la calitatea procesuală activă, în mod corect s-a reținut că

titulara dreptului dedus judecății este

P.G.C. B., care este și titulara acțiunii, Protopopiatul nepretinzând că are

această calitate, ci acționând doar în calitate de reprezentant al Parohiei.

În concluzie,

excepția lipsei calității procesuale active nu există, instanța procedând la o

greșită aplicare a legii atunci când a admis-o.

Referitor la

calitatea de reprezentant a Parohiei, mandatul există și este conținut în

împuternicirea avocațială nr. 78/2004; contractele de reprezentare avocațială

și împuternicirile au fost semnate de preotul paroh S.I.C., cel care a semnat

și procesele verbale de conciliere, instanța trebuind să procedeze la aplicarea

dispozițiilor art. 161 C. proc. civ., în condițiile în care ar fi considerat că

procura este neclară. Același preot paroh a fost prezent la toate termenele de

judecată.

Cererea de

recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea deciziei atacate

conform art. 312 alin. (3) și (5) din același cod și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

La dosar a

depus întâmpinare intimata-pârâtă, considerată de către instanță ca

reprezentând note scrise față de nerespectarea termenului reglementat de

dispozițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a

susținut că excepția lipsei calității de reprezentant a Protopopiatului a fost

corect soluționată deoarece procura invocată în dovedirea acestei calități nu

îndeplinește condițiile de formă și de conținut necesare pentru exercițiul

dreptului la acțiune și al celui de reprezentare în fața instanțelor de

judecată, nefiind un mandat

ad litem

, în raport de obiectul diferit al

acțiunii față de cel menționat în procură. Totodată, s-a reținut corect lipsa

unui mandat valabil și în ceea ce privește pe avocatul care a semnat și depus

cererea de chemare în judecată, împuternicirea avocațială a acestuia fiind

semnată de către Protopopiat, mandatar tară procură ad litem.

De asemenea, nu se

poate reține încălcarea art. 161 C. proc. civ., întrucât acordarea unui termen

în vederea dovedirii calității de reprezentant poate fi dată doar la cererea

persoanei interesate, recurenta neefectuând o asemenea solicitare. Excepțiile

au fost invocate în ședință publică și recurenta a acceptat acordarea

cuvântului asupra lor, rară să efectueze vreo cerere în sensul aplicării

textului de lege menționat.

În mod corect

a reținut instanța de apel și lipsa calității procesuale a

ctive a Protopopiatului, în condițiile în care

acțiunea a fost formulată de

către Protopopiat, tară drept de

reprezentare din partea Parohiei, aceasta fiind titulara dreptului dedus

judecății.

Au fost

depuse note scrise și de către recurentă, în care s-au reluat susținerile din

cererea de recurs, menționându-se în plus că demersurile

Protopopiatului

au fost efectuate și în condițiile unei gestiuni de afaceri a intereselor

recurentei, conform art. 987 C. civ.

Pe parcursul

procesului, s-a depus în dosarul de recurs (filele 21,22) o procură specială și

autentică nr. 2512 din 5 decembrie 2007 autentificată de BNP B.R.C.

Analizând

decizia civilă recurată, în raport de criticile formulate și de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

În ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale active, aceasta a fost

soluționată în mod greșit de către instanță deoarece, după cum rezultă fără

dubiu din petitul cererii de chemare în judecată, acțiunea a fost formulată de

către P.R.U.G.C. Brașov „în numele și pentru P.G.C. B. Brașov", ceea ce

înseamnă că Protopopiatul a acționat în calitate de reprezentant al Parohiei,

iar nu în nume propriu. Ca urmare, calitatea procesuală activă trebuia

verificată nu în persoana acestuia, ci în cea a Parohiei, părțile necontestând

că Parohia este pretinsul titular al dreptului dedus judecății, ca atare,

justificând legitimare procesuală activă. De altfel, și prima instanță a

reținut calitatea de reclamantă a P.G.C., iar nu a Protopopiatului.

Referitor la lipsa

calității de reprezentant a Protopopiatului pentru reclamantă, în realitate,

calificarea corectă fiind cea a excepției lipsei dovezii calității de

reprezentant, mai întâi trebuie precizat că excepția respectivă, ca, de altfel,

toate excepțiile reținute de instanță, au fost invocate de către apelanta

pârâtă prin cererea depusă la filele 21-22 dosar apel, fiind supuse dezbaterii

la termenul din 2 aprilie 2007, după cum rezultă din încheierea de ședință din

acea dată, recurenta fiind avizată asupra neregularităților procesuale invocate

de către partea adversă și având posibilitatea exercitării dreptului la apărare

asupra chestiunilor în discuție. După cum reiese din aceeași încheiere,

reprezentantul intimatei-reclamante a pus concluzii în legătură cu excepțiile

menționate și nu a solicitat acordarea unui termen în vederea complinirii

eventualelor lipsuri ale cererii de chemare în judecată și pentru dovedirea

calității de reprezentant, în condițiile art. 161 C. proc. civ. în consecință,

susținerile recurentei referitoare la neîndeplinirea de către instanță a

obligației de a supune dezbaterii contradictorii aspectele procedurale cu care

a fost învestită nu sunt întemeiate, nefiind îndeplinite condițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ. Susținerile respective au fost examinate din perspectiva

textului de lege menționat, iar nu a art. 304 pct. 9 întrucât vizează pretinse

neregulari tați procedurale săvârșite de către instanță, ceea ce determină

încadrarea în primul text de lege arătat.

În ceea ce

privește solicitarea de acordare a unui termen, pentru considerentele care se

vor prezenta în continuare, o astfel de cerere nici nu ar fi fost necesar să

fie formulată de către intimata-reclamantă deoarece nu ne regăsim în ipoteza

complinirii unor lipsuri ale cererii de chemare în judecată sau ale procurii de

reprezentare, conform art. 161 C. proc. civ.

Referitor la

acest ultim aspect, în mod greșit instanța de apel a considerat că procura

depusă la dosar în susținerea calității de

reprezentant

a Protopopiatului pentru reclamanta P.G.C.

B. Brașov este o procură

generală , care nu vizează obiectul acțiunii.

Conform

dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ., procura dată unei persoane în

scopul reprezentării trebuie să fie

ad litem

adică să fie dată „pentru

exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în

judecată".

Din

împuternicirea nr. 78 din 20 aprilie 2006 depusă la fila 119 dosar fond,

rezultă că Parohia B. Brașov, deci, reclamanta, prin preot S.I.C., cu actul de

numire 530.1/2004, a împuternicit P.R.U.G.C. e Brașov să reprezinte Parohia

pentru efectuarea formalităților legale de chemare în judecată a pârâtei, în

scopul constatării nulității absolute a întabulării proprietății confiscate de

statul comunist în anul 1948.

Împuternicirea

poartă ștampila reclamantei și semnătura reprezentantului acesteia.

Obiectul cererii de chemare în judecată,

astfel cum deja a fost prezentat pe parcursul considerentelor, vizează în

esență, rectificarea mențiunilor din C.F. în ceea ce privește titularul

dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu și recunoașterea pe

această cale a dreptului de proprietate invocat de către reclamantă.

Reclamanta a

solicitat în mod expres rectificarea cărții funciare în sensul trecerii

imobilelor pe numele ei, mandatul acordat Protopopiatului vizând promovarea

unei acțiuni de constatare a nulității absolute a întabulării bunurilor în

favoarea pârâtei.

Într-o definiție

succintă, acțiunea în rectificare a cărții funciare se referă la modificări ale

mențiunilor care nu corespund realității, inclusiv în ceea ce privește

titularul dreptului intabulat.

Cererea de chemare în

judecată se referă tocmai la o asemenea modificare, având ca scop înscrierea

dreptului de proprietate asupra imobilelor în favoarea reclamantei, iar

împuternicirea acordată Protopopiatului vizează desființarea întabulării

proprietății acelorași bunuri în favoarea pârâtului, noțiunile juridice

folosite diferit în

cuprinsul acțiunii și

în cel al procurii, producând aceleași efecte și având

același scop, și

anume desființarea mențiunilor din C.F. înscrise în favoarea pârâtei.

Astfel cum

deja s-a arătat, intenția principală a reclamantei este de a obține înscrierea

proprietății în C.F. pe numele acesteia, aceeași intenție fiind materializată

și în conținutul împuternicirii.

Primele patru cereri

din cuprinsul acțiunii reprezintă, în realitate, demersuri prealabile pentru

obținerea rectificării cărții funciare și care vizează examinarea legalității

înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilelor în favoarea pârâtei. Chiar

dacă prima instanță a tratat distinct aceste cereri, pronunțând o soluție de

respingere pentru argumentele prezentate în considerentele sentinței, aceste

cereri nu au o existență de

sine stătătoare

față de obiectul cererii principale, ci reprezintă argumente

în

susținerea modificării cărții funciare referitor la titularul dreptului de

proprietate. Trebuie precizat că, prima instanță, deși a respins aceste cereri,

a admis rectificarea cărții funciare, examinând toate etapele care au condus la

modificarea mențiunilor din C.F., inclusiv din perspectiva argumentelor

prezentate de reclamantă în cadrul cererilor respinse.

În concluzie,

intenția principală a reclamantei a fost cea de rectificare a cărții funciare

cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu,

intenție clar exprimată în cuprinsul procurii acordate Protopopiatului pentru

obținerea desființării întabulării dreptului de proprietate în favoarea

pârâtei.

Pentru aceste

argumente, Curtea constată că instanța de apel a soluționat în mod greșit

excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a instituției sus-amintite în

formularea cererii de chemare în judecată, soluția pronunțată fiind dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, ca

efect al greșitei soluționări a excepției sus-menționate, a fost admisă și

excepția lipsei calității de reprezentant convențional a Cabinetului de

avocatură angajat de Protopopiat pentru reclamantă.

Protopopiatul,

în calitate de reprezentant al reclamantei, a împuternicit prin preot protopop

S.I.C. cabinetul de avocatură I.G.P. să redacteze și să reprezinte reclamanta

în litigiul de față conform împuternicirii

avocațiale nr. 20453 din 30 ianuarie 2006

fila 50 dosar fond.

Fiind un

reprezentant cu mandat valabil al reclamantei, în mod corect Protopopiatul a

mandatat la rândul său cabinetul de avocatură sus-menționat să reprezinte

reclamanta în fața instanței și să redacteze cererea de chemare în judecată,

actul juridic respectiv fiind pe deplin valabil.

În plus, în

dosarul de recurs a fost depusă o procură specială și autentică prin care

reclamanta ratifică toate actele juridice și faptele juridice întocmite de

Protopopiat în numele său pentru obținerea modificărilor din C.F. în legătură

cu proprietățile în discuție. Chiar dacă nu era necesară o asemenea ratificare

pentru argumentele prezentate, aceasta nu poate fi înlăturată ca expresie a

intenției reclamantei de promovare și susținere a acțiunii de față.

Ratificarea este un

act juridic pe deplin valabil, are efecte retroactive și reprezintă un argument

în plus în ceea ce privește mandatul valabil de reprezentare acordat

Protopopiatului.

Contrar

susținerilor intimatei-pârâte, ratificarea poate fi efectuată pe tot parcursul

procesului, indiferent de faza procesuală a litigiului, prin aplicarea

principiului simetriei, referitor la posibilitatea invocării excepției lipsei

dovezii calității de reprezentant în orice stadiu procesual.

Și complinirea

acestei lipse poate fi realizată pe tot parcursul litigiului, prin ratificarea

ulterioară a actului procesual exercitat fără mandat legal sau cu un mandat

afectat de vicii, după regulile de drept substanțial ce guvernează contractul

de mandat în general [art. 1546 alin. (2) cu referire la art. 1533 C. civ.], în

absența unor prevederi procesuale derogatorii sub acest aspect în cazul

mandatului judiciar.

Înscrisul depus la

dosarul de recurs, reflectă o dată în plus, intenția reclamantei de a

încredința exercițiul dreptului de chemare în judecată și de reprezentare în

proces către Protopopiat, care la rândul său, în mod legal și pe deplin

valabil, a acordat același drept către cabinetul de avocatură sus-menționat.

În aceste

condiții, apare ca nerelevantă problema incidenței gestiunii de afaceri,

instituție de drept substanțial, care apropie actul procesual săvârșit de către

o persoană fără mandat de efectele acestei

instituții

întrucât calitatea de reprezentant a Protopopiatului a fost pe deplin dovedită

prin înscrisurile examinate de către instanța de recurs.

Pentru aceste argumente, Curtea constată că instanța a soluționat în

mod greșit excepțiile invocate de către

intimata-pârâtă în dosarul de apel, procedând la aplicarea în mod eronat a

dispozițiilor legale în materie.

În consecință,

conform art. 312 alin. (1)-(3) și (5) C. proc. civ., va admite recursul

declarat, va casa decizia atacată și va trimite cauza

spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, fiind îndeplinite

cerințele art.

304 pct. 9 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

reclamanta P.G.C. B. Brașov, împotriva deciziei civile nr. 42/Ap din 12 aprilie

2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează

decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică

azi 2 aprilie 2008.