ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7470/2007

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

În motivarea

cererii de chemare în judecată s-a arătat că în mod nelegal primarul a

dispus

acordarea de despăgubiri pentru imobil, soluția restituirii în natură fiind

posibilă.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit dovezii eliberate de

Direcția

de Evidență a Persoanelor, Serviciul de Stare Civilă Cluj,

la data de 29 octombrie 2005 s-a înregistrat decesul reclamantei P.M., acesta

fiind înregistrat sub nr. 3330 din 29 octombrie 2005.

În considerentele hotărârii sale,

instanța de apel a arătat că anterior soluționării notificării transmise de

P.M. a survenit decesul acesteia, la data de 29 octombrie 2005, iar atacarea în

justiție a actului s-a făcut la 10 aprilie 2006 de către aceeași P.M., în nume

propriu.

La primul termen de judecată s-a

prezentat P.I.F., menționând că este unicul moștenitor al reclamantei P.M., și

a cerut să fie introdus în proces ca reclamant, și continuarea judecății în

contradictoriu cu pârâții.

Tribunalul, luând act de

declarația avocatului de a întocmit acțiunea și a reprezentat-o pe reclamantă,

în sensul că a încheiat contactul de asistență juridică cu P.I.F., dar ca

mandatar al mamei P.M., iar acesta nu i-a adus la cunoștință împrejurarea că a

survenit decesul lui P.M., a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa

capacității procesuale civile a lui P.M.

P.I.F. este singurul succesor al

defunctei P.M., dar nu se poate prevala în susținerea calității sale procesuale

active de dispozițiile art. 243 pct. 1 C. proc. civ. care sunt incidente doar

în ipoteza în care decesul uneia dintre părți a survenit în timpul procesului

și nu înainte de învestirea instanței de judecată.

Înscrisurile prezentate de avocat

și împrejurările descrise de apelant dovedesc faptul că acesta a acționat nu în

nume propriu, ci ca pretins mandatar al mamei sale, împuternicirea avocațială

pentru Tribunalul Cluj a fost emisă în reprezentarea reclamantei P.M., iar

introducerea acțiunii și chemarea în judecată a pârâților de către P.M. a avut

ca efecte convingerea tuturor pârâților că acționarea lor în instanță s-a făcut

de către P.M.

Înlocuirea lui P.M. cu P.I.F., ca

parte reclamantă în proces, nu întrunește cerințele unei simple erori materiale

de natura celei prevăzute de art. 132 alin. (2) C. proc. civ.

P.I.F. nu a fost reclamant în

acțiunea dedusă judecății și nu poate fi considerat ca având această calitate,

moștenitor al defunctei P.M., care nu mai avea capacitate procesuală civilă de

folosință încă din momentul promovării acțiunii. Întrucât P.I.F.

nu este

parte în proces este întemeiată excepția inadmisibilității exercitării

apelului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs P.I.F. critica, motivată în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

Recurentul este unicul moștenitor

al defunctei P.M. și a solicitat instanței să fie introdus în cauză și să

continue procesul privind revendicarea apartamentului în litigiu.

Apartamentul este locuit de R.C.,

funcționară în cadrul Primăriei Cluj -Napoca, acesta fiind motivul pentru care

sunt respinse toate cererile recurentului. Contractul de vânzare-cumpărare prin

care instituția vinde apartamentul ce a aparținut mamei recurentului trebuie

anulat deoarece s-a încheiat cu încălcarea flagrantă a legii și a dreptului

constituțional.

Dispoziția primarului a fost

soluționată când beneficiara P.M. era decedată ori, conform art. 23 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 comisia de restituire trebuia să o citeze la momentul

emiterii dispoziției.

În conformitate cu dispozițiile

reglementării speciale în materia restituirii, regula o reprezintă restituirea

în natură și nicidecum acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Mamei

recurentului i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită conform

Legii nr. 10/2001, fiind fost proprietară tabulară a imobilului în litigiu.

Prin întâmpinare, intimații pârâți

au solicitat respingerea recursului.

Analizând hotărârea atacată, în

limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile

administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a reținut următoarele:

neintroducerea în proces a lui P.I.F. vizează motivul de casare prevăzut de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ. deoarece vizează îndeplinirea unor acte de

procedură cu neobservarea formelor legale, de natură să pricinuiască o vătămare

ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar nu motivul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, cererea de chemare în

judecată, introdusă la 10 aprilie 2006, a fost exercitată de către P.M., al

cărei deces a fost înregistrat la 29 octombrie 2005.

Conform art. 243

pct. 1 C. proc. civ., judecata pricinii se suspendă de drept prin moartea uneia

dintre părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru

introducerea în judecată a moștenitorilor.

Suspendarea judecății, în vederea

introducerii în cauză a moștenitorilor, se dispune

numai dacă decesul părții a intervenit pe parcursul procesului, după

sesizarea instanței. Dacă

persoana care figurează în cerere era decedată

la momentul învestirii instanței, înseamnă că nu avea capacitate procesuală de

folosință, astfel încât trebuie aplicată sancțiunea pentru

neîndeplinirea acestei condiții de exercițiu a

acțiunii, fără să se mai dispună introducerea în

proces a

moștenitorilor.

Întrucât P.M. era decedată la

momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, ambele instanțe de fond

au făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ.,

respectiv art. 41 C. proc. civ., P.I.F. neputând să preia legitimarea

procesuală pe care nici autoarea lui nu o mai avea.

Față de cele ce preced, critica nu

întrunește cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;

pronunțat în temeiul unor excepții procesuale,   a lipsei capacității

procesuale de folosință, respectiv a lipsei de calitate a lui P.I.F. în

exercitarea apelului.

În aceste condiții, criticile

privitoare la fondul raportului juridic, și care vizează nelegalitatea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat de Primăria Cluj-Napoca cu R.C. și

R.I.D., sunt făcute

omisso medio

, motiv pentru care nu pot fi analizate

direct în etapa recursului.

Având în vedere cele mai sus

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul P.I.F. împotriva

deciziei

civile nr. 19 A din data de 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2007.