ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7470/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în mod nelegal primarul a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobil, soluția restituirii în natură fiind posibilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit dovezii eliberate de Direcția de Evidență a Persoanelor, Serviciul de Stare Civilă Cluj, la data de 29 octombrie 2005 s-a înregistrat decesul reclamantei P.M., acesta fiind înregistrat sub nr. 3330 din 29 octombrie 2005. În considerentele hotărârii sale, instanța de apel a arătat că anterior soluționării notificării transmise de P.M. a survenit decesul acesteia, la data de 29 octombrie 2005, iar atacarea în justiție a actului s-a făcut la 10 aprilie 2006 de către aceeași P.M., în nume propriu.

La primul termen de judecată s-a prezentat P.I.F., menționând că este unicul moștenitor al reclamantei P.M., și a cerut să fie introdus în proces ca reclamant, și continuarea judecății în contradictoriu cu pârâții. Tribunalul, luând act de declarația avocatului de a întocmit acțiunea și a reprezentat-o pe reclamantă, în sensul că a încheiat contactul de asistență juridică cu P.I.F., dar ca mandatar al mamei P.M., iar acesta nu i-a adus la cunoștință împrejurarea că a survenit decesul lui P.M., a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacității procesuale civile a lui P.M. P.I.F. este singurul succesor al defunctei P.M., dar nu se poate prevala în susținerea calității sale procesuale active de dispozițiile art. 243 pct. 1 C. proc.

civ. care sunt incidente doar în ipoteza în care decesul uneia dintre părți a survenit în timpul procesului și nu înainte de învestirea instanței de judecată. Înscrisurile prezentate de avocat și împrejurările descrise de apelant dovedesc faptul că acesta a acționat nu în nume propriu, ci ca pretins mandatar al mamei sale, împuternicirea avocațială pentru Tribunalul Cluj a fost emisă în reprezentarea reclamantei P.M., iar introducerea acțiunii și chemarea în judecată a pârâților de către P.M. a avut ca efecte convingerea tuturor pârâților că acționarea lor în instanță s-a făcut de către P.M. Înlocuirea lui P.M. cu P.I.F., ca parte reclamantă în proces, nu întrunește cerințele unei simple erori materiale de natura celei prevăzute de art. 132 alin. (2) C. proc.

civ. P.I.F. nu a fost reclamant în acțiunea dedusă judecății și nu poate fi considerat ca având această calitate, moștenitor al defunctei P.M., care nu mai avea capacitate procesuală civilă de folosință încă din momentul promovării acțiunii. Întrucât P.I.F. nu este parte în proces este întemeiată excepția inadmisibilității exercitării apelului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P.I.F. critica, motivată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: Recurentul este unicul moștenitor al defunctei P.M. și a solicitat instanței să fie introdus în cauză și să continue procesul privind revendicarea apartamentului în litigiu. Apartamentul este locuit de R.C., funcționară în cadrul Primăriei Cluj -Napoca, acesta fiind motivul pentru care sunt respinse toate cererile recurentului.

Contractul de vânzare-cumpărare prin care instituția vinde apartamentul ce a aparținut mamei recurentului trebuie anulat deoarece s-a încheiat cu încălcarea flagrantă a legii și a dreptului constituțional. Dispoziția primarului a fost soluționată când beneficiara P.M. era decedată ori, conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 comisia de restituire trebuia să o citeze la momentul emiterii dispoziției. În conformitate cu dispozițiile reglementării speciale în materia restituirii, regula o reprezintă restituirea în natură și nicidecum acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Mamei recurentului i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001, fiind fost proprietară tabulară a imobilului în litigiu.

Prin întâmpinare, intimații pârâți au solicitat respingerea recursului. Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a reținut următoarele: 1. Critica privitoare la neintroducerea în proces a lui P.I.F. vizează motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. deoarece vizează îndeplinirea unor acte de procedură cu neobservarea formelor legale, de natură să pricinuiască o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar nu motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, cererea de chemare în judecată, introdusă la 10 aprilie 2006, a fost exercitată de către P.M., al cărei deces a fost înregistrat la 29 octombrie 2005. Conform art. 243 pct. 1 C. proc.

civ., judecata pricinii se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor. Suspendarea judecății, în vederea introducerii în cauză a moștenitorilor, se dispune numai dacă decesul părții a intervenit pe parcursul procesului, după sesizarea instanței. Dacă persoana care figurează în cerere era decedată la momentul învestirii instanței, înseamnă că nu avea capacitate procesuală de folosință, astfel încât trebuie aplicată sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei condiții de exercițiu a acțiunii, fără să se mai dispună introducerea în proces a moștenitorilor. Întrucât P.M. era decedată la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, ambele instanțe de fond au făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 243 pct. 1 C. proc.

civ., respectiv art. 41 C. proc. civ., P.I.F. neputând să preia legitimarea procesuală pe care nici autoarea lui nu o mai avea. Față de cele ce preced, critica nu întrunește cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.; 2. Ambele instanțe de fond s-au pronunțat în temeiul unor excepții procesuale, a lipsei capacității procesuale de folosință, respectiv a lipsei de calitate a lui P.I.F. în exercitarea apelului. În aceste condiții, criticile privitoare la fondul raportului juridic, și care vizează nelegalitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de Primăria Cluj-Napoca cu R.C. și R.I.D., sunt făcute omisso medio , motiv pentru care nu pot fi analizate direct în etapa recursului. Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.I.F. împotriva deciziei civile nr. 19 A din data de 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2007.