ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.11.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7382/2007

HOTĂRÂRE
02.11.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7382/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1378 din 3

octombrie 2006, Tribunalul București, secția civilă, a respins ca nefondată

excepția netimbrării cererii de chemare în judecată; a admis excepția

inadmisibilității acțiunii; a admis ca inadmisibilă acțiunea formulată de

reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în condițiile art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004,

reclamantul nu are calitatea de participant la un proces penal, în nici o

împrejurare, neajungându-se la trimiterea în judecată a vreunei persoane, sau a

sa, ci este un petiționar ale cărui plângeri au primit rezoluții de neîncepere

a urmăririi penale, confirmate în căile de atac.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 299 din 14 mai 2007 a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantul P.V., împotriva sentinței civile nr. 1378 din 30

octombrie 2006 a Tribunalului București, în contradictoriu cu Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că pentru a fi incidente dispozițiile art. 96 alin. (3) din

Legea nr. 303/2004, fiind vorba de plângeri penale este necesar a fi

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 504 C. proc. pen. Că reclamantul nu se

află în nici una din situațiile prevăzute de art. 504 C. proc. pen.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a făcut recurs reclamantul P.V., criticând-o ca fiind nelegală

deoarece instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea

nr. 303/2004, precum și dispozițiile art. 504 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 96 alin. (4) din Legea

nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, dreptul persoanei

vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare

săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în

cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă,

răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului

pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă

este de natură să determine o eroare judiciară.

În speță, reclamantul P.V. a

solicitat primăriei Timișoara acordarea unui ajutor bănesc pentru plata

energiei termice, astfel cum prevede Legea nr. 116/2002, respectiv suma de

30.000.000 lei, motivat de faptul că a acumulat datorii la plata întreținerii

către Asociația de locatari, unde domiciliază în valoare de 28.226.554 lei, la

data de 24 aprilie 2003. Răspunsul Primăriei Timișoara fiind unul negativ, motivat

de faptul că nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 116/2002.

Într-o atare situație reclamantul a

formulat plângere penală împotriva funcționarilor primăriei pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 247, art. 215, art. 289 și art. 219 C. pen.

Pentru a fi incidente dispozițiile

art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, fiind vorba de plângeri penale, este

necesar a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 504 C. proc. pen.

Acest din urmă text de lege prevede

cazurile care dau dreptul la reparație și anume: orice persoană care a fost

condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite,

dacă în urma rejudecării cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitivă că nu a

săvârșit fapta imputată ori că această faptă nu există; are dreptul la

repararea pagubei și persoana împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă,

iar ulterior, pentru motivele arătate în alineatul precedent, a fost scoasă de

sub urmărire sau a fost achitată.

În speță reclamantul nu se află în

nici una din situațiile menționate mai sus, astfel că instanța de apel în mod

judicios a pronunțat o decizie temeinică și legală.

În consecință, se va respinge

recursul declarat de reclamant ca fiind nefondat.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul P.V. împotriva deciziei nr. 299/A din 14 mai 2007 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie

2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-15
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3733/2010
și la art. 998 și 999 C. civ. Ca atare, instanța de apel nu numai că nu a ignorat decizia de casare, astfel cum pretinde recurentul, însă chiar a pornit, în cercetarea motivelor de apel, de la premisa dezlegărilor obligatorii din decizia in
ÎCCJ 2006-09-21
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3030/2006
au încălcat prevederile art. 137 C. proc. civ., prin aceea că nu i s-a admis excepția de necompetență a instanței respective în soluționarea pricinii și nu s-a dispus trimiterea acesteia la Curtea Constituțională, este neîntemeiată, pentru
ÎCCJ 2010-04-13
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2219/2010
tul reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului întrucât recurentul nu motivează și nu dezvoltă recursul în mod adecvat, în sensul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. Prin recursul astfel motivat, recurentul își
ÎCCJ 2010-04-09
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1786/2010
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2602 din 15 mai 2009 a respins, ca nefondat
ÎCCJ 2007-06-15
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3078/2007
părții pentru exercitarea în termen legal a recursului. Recurentul a depus la dosar un înscris din care rezultă un motiv pentru care a lipsit din localitate la data când a fost comunicată sentința civilă nr. 885 din 13 aprilie 2006 a Curții
Sursă