ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 996/30 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosar nr. 1945/2005, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC R.E. SRL Brașov. S-a reținut că C.E.C. - urile nr. BH 300004387, BH 300008439997, BH 30000843627 ȘI BH 30000843984 cuprind mențiunile obligatorii cerute de Legea nr. 59/1934, respectiv data și locul emiterii, semnătura trăgătorului și ștampila acestuia, și ordinul necondiționat de a plăti sumele de bani înscrise pe acestea. Nu s-au primit susținerile reclamantei privind faptul că, data emiterii C.E.C. - urilor nu a fost menționată pe instrumentele de plată de administratorul reclamantei, declarația administratorului M.C., nefăcând dovadă în acest sens.

În continuare, s-a reținut că C.E.C. - ul în alb poate fi completat de primitorul său, temeiul juridic al operațiunii fiind dreptul de completare transmis dobânditorului odată cu remiterea titlului, înțelegerea de completare putând fi expresă sau tacită. În fine, s-a arătat că, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din 22 martie 2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului M.C., întrucât aceasta ar fi oferit în compensare bunuri din patrimoniul societății SC N.C. SRL, însă o dovadă în acest sens nu s-a făcut, astfel încât nu există temei pentru anularea filelor C.E.C. în litigiu, ca urmare a stingerii debitului prin compensare. Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta SC N.C.

SRL, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată. Apelul a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 145 din 22 noiembrie 2006. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, reclamanta SC N.C. SRL Brașov, solicitând admiterea recursului său și modificarea în tot a deciziei, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurenta a indicat drept temei de drept ale recursului său pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., dar din examinarea motivelor expuse rezultă că acestea ar putea fi încadrate în pct. 9, nefiind invocate și indicate aspecte ce ar putea fi încadrate și în pct. 7 și 8 ale art. 304 C. proc.

civ. Deși recursul este destul de amplu, el cuprinde în cea mai mare parte considerații ale recurentei cu privire la cec ca și instrument de plată și chestiuni privind starea de fapt și mai puțin critici referitoare la decizia atacată. În esență se critică, totuși instanța de apel că, în mod greșit a dedus că nu există o înțelegere între părți în condițiile în care înțelegerile dintre părți cu privire la cec au fost înscrise în „matca cec-ului și deci, cum pârâta nu a putut face dovada că ar avea acceptul reclamantei de a introduce spre decontare C.E.C. - ul la orice dată stabilită discreționar, data nu poate fi decât cea înscrisă în matcă. Instanța de apel a refuzat să constate atât reaua – credință a pârâtei în completarea cec-ului și prezentarea lui spre decontare în alte condiții și alți termeni decât convenția părților.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Decizia atacată nu cuprinde motive contradictorii debitului și nici nu a interpretat greșit actul dedus judecății sau schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În ceea ce privește aplicarea greșită a legii se constată că nu este dat motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale cu privire la aspectele indicate de recurentă: matca cec-ului, lipsa identității între data emiterii și data scadenței și permisivitatea legală de a fi completate mențiunile lipsă de către personalul cec-ului.

Dincolo de motivele de recurs care vizează stabilirea stării de fapt și aprecierea probelor de către instanța de apel, aspecte ce nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac extraordinară de atac a recursului, și arătând în vedere motivele de nelegalitate invocate este de arătat că instanța de apel a apreciat, în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 59/1934, în mod corect că biletele cec au fost emise de M.C. pentru un debit existent și fără ca pârâta să săvârșească o greșeală gravă în dobândirea lor, că acestea sunt instrumente de plată și nu de garantare a unor plăți și că neobservarea înțelegerilor intervenite între părți nu poate fi opusă pârâtei întrucât nu a dobândit C.E.C.

- urile cu rea credință. În plus, având în vedere caracterul formal al titlului de valoarea care este C.E.C. - ul nu se pot invoca raporturile fundamentare dintre părți. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.C. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 145 din 22 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.