ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6084/2007

Deliberând, asupra recursului de față, în

condițiile art. 256 C. proc. civ.,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 iunie 2006 B.I. a solicitat, în

contradictoriu cu Primăria comunei Frumoasa, despăgubiri pentru terenul de 0,17

ha intravilan, teren moștenit de la mama sa și care a fost preluat de statul

român în baza Legii nr. 213/1998.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, fiind

declinată prin sentința nr. 996 din 12 iunie 2006 în favoarea Tribunalului

Harghita, față de art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 3657 din 26 octombrie 2006 Tribunalul Harghita,

secția civilă,

a respins acțiunea

reclamantului. În motivare, tribunalul a reținut că suprafața de teren

solicitată de reclamant aparține domeniului public al pârâtei, astfel încât

reclamantului i s-a oferit, în schimb, parcela Alsoarnyek. Dat fiind refuzul

reclamantului și aspectul că

numele acestuia figurează în anexa Legii

nr. 1/2000, Comisia Locală pentru aplicarea fondului funciar a propus acordarea

de despăgubiri, conform Titlului VII capitolul V din Legea nr. 247/2005.

Prin decizia nr. 46A din 5 aprilie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul

reclamantului, prin care acesta solicita achitarea contravalorii terenului

expropriat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel reținut că, din înscrisurile

depuse la dosar, rezultă că reclamantul figurează în anexa Hotărârii nr. 7/2004

a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor, fiind propus pentru acordarea de despăgubiri pentru suprafața de

teren în cauză. împotriva acestei hotărâri

reclamantul

nu a formulat contestație, iar prin prezenta cerere ar însemna ca instanța de

judecată

să stabilească încă o data același drept în favoarea reclamantului.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs, aducându-i

critici în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

O primă critică se referă la faptul că Hotărârea nr. 7/2004 este

ilegală, dar reclamantul nu a putut să o conteste deoarece nu i-a fost

niciodată comunicată.

Prin a doua critică susține că terenul

intravilan de 0,17 ha a fost solicitat și pus în posesie în baza Legii nr.

18/1991 în anul 1992, iar exproprierea a avut loc în anul 1998,

deci acestui teren nu i se aplică prevederile Legii nr. 1/2000.

Solicită a i se acorda despăgubiri pentru terenul preluat, cu

respectarea art. 44 din Constituție și art. 481 C. civ., cu atât mai mult cu

cât pârâta nu a contestat suma solicitată.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin

motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în toate etapele

procesuale, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

S-a reținut, ca situație de fapt, de către instanțele de fond, că

reclamantului i-a fost expropriat terenul în suprafață de 0,17 ha situat în

intravilanul comunei Frumoasa, județul Harghita. Pârâta, Primăria comunei

Frumoasa i-a propus reclamantului un teren în schimbul celui expropriat,

conform adresei aflată la fila 4 (dosar Judecătoria

Miercurea Ciuc), pe care acesta 1-a refuzat, fiind însă de acord cu

despăgubiri, conform

proprie-i adrese fila 5 din același dosar. Ca

urmare a acordului reclamantului, Primăria

comunei

Frumoasa a întreprins măsuri în sensul includerii reclamantului în lista anexă

a

Hotărârii nr. 7/2004 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor, filele 13-14 dosar Tribunalul

Harghita, în vederea obținerii de despăgubiri pentru suprafața de teren de 0,17

ha.

Critica referitoare la faptul că reclamantul nu putut niciodată să

conteste Hotărârea nr. 7/2004 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor deoarece nu a avut cunoștință de

conținutul acesteia, nu se poate reține. în urma corespondențe purtate între

reclamant și pârâtă, aflată la dosarul cauzei, acesta s-a arătat de acord să

primească despăgubiri pentru terenul expropriat, acesta fiind și motivul care a

stat la baza completării anexei 40 cu poziție 94.

Nici celelalte două critici nu pot fi reținute, față de împrejurarea că

reclamantului i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru terenul în cauză,

urmând a fi acordate conform procedurii stabilite de Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

În realitate prin criticile formulate reclamantul tinde să obțină

acordarea sumei de bani solicitată prin cererea introductivă de instanță.

Aspectul că pârâta nu ar fi contestat suma stabilită chiar de către reclamant

ca fiind valoarea terenului expropriat nu este un argument, față de

împrejurarea că prin anexa la Hotărârea nr. 7/2004 nu este stabilită vreo sumă

ce urmează a fi acordată.

Reclamantului i s-a stabilit doar dreptul de a primi despăgubiri pentru

suprafața de teren ce i-a fost expropriată. Urmează a se parcurge procedura

stabilită de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru ca reclamantului să îi

fie stabilită și acordată o suma de bani cu titlul de despăgubiri. Abia la

acest moment reclamantul are posibilitatea de a formula contestații pe acest

aspect, conform art. 19 din Legea nr. 247/2005.

În consecință, cum hotărârea pronunțată în cauză este în întregime

legală și temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat, potrivit

prevederilor art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul

B.I. împotriva

deciziei nr. 46A din 5

aprilie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de

muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie

2007.