ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 714/2009

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman s-a admis excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei SC P.C. SRL invocată de

pârâții S.N. și Primăria Municipiului Alexandria și s-a respins acțiunea introductivă

de instanță.

În considerentele

sentinței s-a reținut că reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute

a dispoziției nr. 1698 din 7 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului

Alexandria prin care s-a restituit pârâtului S.N., conform Legii 10/2001,

suprafața de 592,95 mp situată în Alexandria. În această suprafață sunt incluși

și 115 mp ce fac obiectul contractului de concesiune nr. 1324 din 9 septembrie

1998 încheiat între reclamantă și Consiliul Local Alexandria.

S-a mai reținut că

reclamanta nu are un folos practic în promovarea acțiunii deoarece contractul

de concesiune urmează a fi menținut și după restituirea terenului în natură. De

asemenea, excepția invocată de intimați a fost admisă întrucât reclamanta nu

are calitatea de persoană îndreptățită de a contesta dispoziția emisă de

primar.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta învederând că excepția lipsei de interes în promovarea

acțiunii nu a fost pusă în discuția părților, iar terenul în litigiu nu a

aparținut autorilor intimatului, ci domeniului public al statului.

Prin decizia

nr. 521 din 24 iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a

IV

-a

civilă, a respins apelul ca nefondat reținând că reclamanta este un terț în

raport de dispoziția emisă de primar, nu justifică interes în sensul Legii

10/2001. De asemenea, instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii și

a excepțiilor invocate de către cei doi pârâți, analizând în considerente lipsa

de interes la reclamantei în promovarea acțiunii.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta SC P.C. SRL, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

-

reclamanta are calitate

procesuală activă justificată de încălcarea unui drept al acesteia

-

reclamanta are și interes

în promovarea acțiunii întrucât noul proprietar al terenului a solicitat

încheierea unui contract de închiriere cu plata unei chirii deosebit de mari

-  instanța era

obligată să califice natura cauzei și să-și decline competența în favoarea

secției de contencios administrativ.

Recursul nu este fondat.

Lipsa legitimării procesuale active a

reclamantei derivă din litera Legii 10/2001, lege care a instituit măsuri

reparatorii doar pentru foștii proprietari, persoane fizice sau juridice, ai

imobilelor preluate în mod abuziv. Din conținutul art. 3 și art. 4 ale legii

este lesne de dedus că numai foștii proprietari, sau moștenitorii acestora,

sunt beneficiarii reglementărilor speciale, având calitatea de persoane

îndreptățite în sensul art. 22. Tot foștii proprietari, sau moștenitorii lor,

sunt legitimați, în cazul în care sunt interesați, să conteste în instanță

dispoziția unității deținătoare, conform art. 26, în termen de 30 de zile de la

comunicare. Prin urmare, dreptul la acțiune aparține în exclusivitate persoanei

îndreptățite.

Nu există nici o

normă, în cuprinsul Legii 10/2001, care să confere unei terțe persoane, în

afara fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia, dreptul de a ataca în

instanță dispoziția de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor.

În speță, reclamanta

este titulara unui contract de concesiune al cărei drept a fost consolidat,

întrucât la întabularea dreptului de proprietate al intimatului S.N. a fost

notat și contractul de concesiune pentru suprafața de 115 mp, din totalul celor

592,59 mp restituiți în temeiul Legii 10/2001, conform încheierii nr. 5066/2007

depusă la fila 24 a dosarului de fond. Ca atare, reclamanta este lipsită și de

interesul legitim și actual în susținerea acțiunii și a recursului.

În măsura în care justifică interes

și un drept propriu, reclamanta poate contesta dispoziția emisă în favoarea

persoanei îndreptățite, în speță intimatul S.N., în procedura reglementată prin

legea generală, care este dreptul comun în materia acțiunilor în constatarea

nulităților, anume în procedura reglementată de codul de procedură civilă. Or,

potrivit procedurii de drept comun acțiunile în constatarea nulității unui act

civil sunt date, ca regulă generală, în competența materială a judecătoriilor.

În ceea ce

privește cel de-al treilea motiv de recurs este de reținut că, în principiu, în

materie de drept procesual civil partea are dreptul să hotărască ea singură cu

privire la exercitarea acțiunii, a cărei pornire se concretizează prin cererea

de chemare în judecată. în acest scop ea este obligată să determine obiectul

acțiunii, urmând ca litigiul să fie soluționat numai în acest cadru și fără ca

instanța să poată depăși limitele fixate.

Obligația instanței

de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie o garanție

pentru aplicarea corectă a principiului disponibilității, recunoscut părții

prin art. 129 alin. ultim. C. proc. civ.

În speță, instanțele

au judecat în limitele investirii pronunțându-se asupra obiectului cererii așa

cum a fost formulată de către

reclamantă în cererea de chemare în judecată,

respectiv plângere împotriva dispoziției nr. 1698 din 9 septembrie 2006 emisă

de Primarul Municipiului Alexandria întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin.

(7) din Legea 10/2001.

Față de

aceste considerente recursul se privește ca nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.C. SRL împotriva deciziei nr. 521

din 24 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV

-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2009.