ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5968/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la 27 octombrie 2008, reclamanta Primăria Municipiului Alexandria a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC P.G.P. SRL constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 16 mai 2008 având ca obiect vânzarea imobilului bloc din zona M. Prin sentința civilă nr. 183 din 26 octombrie 2009, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare din 16 mai 2008 (fila 4 Dosar nr. 3595/740/2008), Municipiul Alexandria prin reprezentant legal -primar Constantin Slăbescu a vândut către SC P.G.P.

SRL dreptul de proprietate asupra imobilului zona M. astfel: 338,40 mp suprafață construită; 2.368,80 mp suprafață desfășurată; 343 mp suprafață teren aferent, situat în municipiul Alexandria, cu următoarele vecinătăți: N -str. X, S - domeniul public de interes local - alei acces, E - str. X, V - str. X. Reclamanta susține că a exprimat un consimțământ viciat întrucât a fost în eroare, imobilul ce urma să facă obiectul vânzării este descris și evaluat prin raportul de evaluare ce stabilea și prețul la 18 apartamente și teren în cotă indiviză și nu la întreg imobilul, așa cum eronat s-a menționat în hotărârea de consiliu local prin care s-a dispus vânzarea imobilului. Ca un prim aspect este de menționat că această pretinsă eroare vizează de fapt o neconcordanță în cadrul hotărârii și anexei 3 a acesteia, neconcordanță ce viza acest act și nu contractul care este ulterior hotărârii.

Eroarea constă în falsa reprezentare a realității la încheierea unui act juridic. Din descrierea imobilului din contractul de vânzare-cumpărare se observă că această descriere este aceeași cu aceea din Hotărârea Consiliului Local nr. 119/2006, anexa 1 precum și cea din H.G.R. nr. 543/2003 prin care imobilul a fost preluat de municipiul Alexandria de la M.A.I. (fila 7 Dosar nr. 3595/740/2008). Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul Municipiul Alexandria prin Primar, solicitând admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței. Apelantul reclamant consideră total eronată concluzia instanței, în sensul că nici un act normativ nu prevedea încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, având în vedere prevederile existente în Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare.

Concluzia instanței de fond care a considerat convenția încheiată ca fiind compusă dintr-un contract de vânzare-cumpărare a construcțiilor și un antecontract privind terenul și pentru care este necesară autentificarea acestuia este eronată comparabil cu prevederile Legii nr. 7/1996. Deși s-a făcut dovada că prețul nu a fost achitat în bani și integral, conform dispoziției Primarului din 24 martie 2008, care a stipulat fără echivoc că „plata valorii adjudecate rămasă după achitarea garanției de participare se face integral până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare", dispoziție care face parte integrantă din contract, instanța a considerat că aceasta nu constituie o eroare viciu de consimțământ și nici o altă cauză de nulitate, ci cel mult o cauză de rezoluțiune a contractului, bineînțeles în măsura în care a fost dovedită, în cauză neexistând nici o dovadă în acest sens.

La termenul de judecată din data de 10 februarie 2010, pârâta a invocat excepția de netimbrare a cererii de apel. Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepției de netimbrare a cererii de apel, Curtea a reținut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) cu referire la art. 13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererea de apel pendinte apelantul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 6 lei, iar conform art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, valoarea timbrului judiciar datorat este de 0,15 lei. De asemenea, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cu care neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Curtea a constatat că apelantul a fost legal citat pentru termenul din 10 februarie 2010 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, dovada de citare regăsindu-se la fila 7 din dosarul de apel, aceasta îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. (3) C. proc. civ. Cu toate acestea, apelantul nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare până la termenul acordat. În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, Curtea a dispus anularea apelului ca netimbrat. Împotriva Deciziei civile 95/ A din 10 februarie 2010, emisă de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs Municipiul Alexandria care a susținut următoarele critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și respectiv art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Se consideră că, instanța de judecată în mod eronat nu a respectat prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 actualizata și că nu s-au îndeplinit condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea art. 100 alin. (3) C. proc. civ. Se învederează că instanța de apel a procedat în mod eronat când a considerat că, deși apelantul a fost legal citat pentru termenul din 10 februarie 2010, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei, taxa judiciara de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei (dovada de citare regăsindu-se la fila 7 din dosarul de apel), fără a observa că, la fond acțiunea promovată s-a timbrat cu 22.411 lei, taxă judiciară de timbru și 4,7 lei, timbru judiciar.

Astfel, se consideră că, instanța nu a procedat legal la stabilirea timbrajului față de prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată, conform căruia apelul se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea soluționată de prima instanță. Față de argumentele expuse mai sus, se precizează că, instanța de apel a îndeplinit un act de procedură cu nerespectarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și a emis o decizie civilă fără temei legal, cu încălcarea legii. Mai mult, instanța de apel nu a dat curs solicitărilor privind acordarea unui nou termen de judecata formulata conform adresei din 09 februarie 2010, prin care atr dovedit prezenta reprezentantului reclamantului într-o altă instanță de judecată și de condițiile meteorologice nefavorabile care i-au pus în imposibilitatea prezentării.

În condițiile în care prin respectiva cerere au solicitat acordarea unui nou termen de judecată (dosarul aflându-se la primul termen de instrumentare), sub rezerva achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar până la viitorul termen, se consideră că au făcut dovada bunei credințe. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: În mod corect, prin decizia recurată, Curtea de Apel București a anulat apelul ca netimbrat, procedând la o justă aplicare a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, dispoziții care preced obligativitatea timbrării acțiunilor și căilor de atac cu taxa de timbru, sub sancțiunea anulării acesteia.

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea atacată trebuie să fi fost dată cu aplicarea și interpretarea eronată a dispozițiilor legale incidente sau să fie lipsită de temei legal. Susținerile recurentului reclamant nu pot atrage nelegalitatea deciziei recurate, în mod corect instanța de apel a admis excepția netimbrării apelului, care este o excepție peremptorie, ce începe prin a avea efect obligatoriu, putând fi acoperită prin timbrare. Motivele de recurs invocate de recurent nu se justifică, instanța de apel l-a citat pe reclamant cu mențiunea timbrării cu taxa de timbru și timbru judiciar stabilit de aceasta, iar aceasta nu s-a conformat obligației statuate de instanță și de care reclamantul a luat cunoștință prin citația pe care a primit-o.

Sub acest aspect criticile recurentului privind îndeplinirea de către instanța de apel a unui act de procedură cu nerespectarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ. nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate. Curtea de apel nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. deoarece apelantul reclamant a fost legal citat, a luat cunoștință de termenul fixat pentru judecarea apelului, procesul - verbal, de îndeplinire a procedurii de citare fiind încheiat cu respectarea prevederilor art. 85 C. proc. civ.

De altfel, recurentul învederează că a avut cunoștință de termenul de judecată, dar a solicitat o amânare a judecății cauzei, însă respingerea cererii de amânare de către instanță nu se circumscrie nici unui motiv de nelegalitate, în condițiile în care reclamantul a fost citat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității., Instanța de apel a pronunțat o decizie, cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru s-a realizat de instanță care a comunicat, în conformitate cu art. 24 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a legii, cuantumul taxei de timbru. Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ. se va menține sentința civilă ca legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Alexandria prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 95/ A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.