ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 878/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantele S.V.L.D., V.V. și S.M. au chemat în judecată Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar Fledioara, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună obligarea pârâtei să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de teren de 34,5 ha situată în Rotbav comuna Feldioara. La termenul din 18 martie 2004 instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei V.V., iar la termenul din 9 septembrie 2004 a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată în ceea ce o privește pe reclamanta S.M. La termenul din 16 februarie 2006 instanța a disjuns petitele 1, 2, 3 parțial și 4 ale cererii precizatoare de petitul privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a instanței față de acest ultim petit, excepție invocată de M.A.

Prin sentința nr. 1640 din 23 februarie 2006 Judecătoria Brașov și-a declinat competența de soluționare a cererii privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 5 mai 1998 în favoarea Curții de Apel Brașov. Investită cu soluționarea acestei pricini Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 154/ F din 3 iulie 2006 a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată din oficiu și a admis acțiunea formulată de reclamanta S.V.L.D., având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 5 mai 1998. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că faptul depunerii de către reclamantă a mai multor sesizări, la diferite autorități pentru soluționarea cererii sale de retrocedare a suprafeței totale de teren, la care susține că are dreptul în calitate de moștenitor, nu suplinește procedura prealabilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.V.L.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, interpretând eronat dispozițiile legale privind procedura prealabilă, întrucât în condițiile în care Judecătoria Brașov s-a declarat competentă să soluționeze cauza în ansamblu, după procedura dreptului comun, ea nu avea temei legal și nici posibilitatea din motive de litispendență să introducă o cerere având același obiect, pe contencios administrativ, după îndeplinirea procedurii prealabile. A mai susținut că între data ridicării excepției necompetenței materiale a judecătoriei și data sesizării curții de apel nu s-a scurs nici un interval de timp în care reclamanta să aibă posibilitatea exercitării procedurii prealabile, litigiul fiind în curs de judecată.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există. Legea contenciosului administrativ rezolvă situația procedurii prealabile când există o jurisdicție administrativă specială, iar partea nu optează pentru această cale jurisdicțională.

Cât privește regimul juridic al termenului de sesizare a autorității administrative emitente sau, după caz, a autorității ierarhic superioare, acest termen este de recomandare și începe să curgă de la data comunicării actului. Introducerea plângerii prealabile peste termenul de 30 de zile este posibilă însă numai pentru motive temeinice, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, termen calificat expres ca fiind de prescripție. Procedura prealabilă consacră principiul revocabilității actelor administrative astfel că în cazul în care emitentul actului constată ulterior că la emiterea actului au fost nerespectate dispozițiile legale să poată dispune în tot sau în parte anularea actului emis.

Introducerea de către reclamantă a mai multor sesizări la diverse autorități, în vederea soluționării cererii sale de retrocedare a terenului dobândit prin moștenire nu substituie procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ. Așa cum corect a reținut și instanța de fond, nici promovarea plângerii pe parcursul soluționării cauzei dar cu depășirea termenului prevăzut de lege nu echivalează cu îndeplinirea procedurii prealabile. Securitatea și stabilitatea raporturilor juridice, a efectelor actelor administrative impun totuși ca asemenea acțiuni să poată fi introduse într-un anumit interval de timp. Cum în cauză recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în termenul prevăzut de lege, depunând la data de 26 iunie 2006 răspunsul primit de la M.A.P.D.R.

la plângerea formulată la 23 mai 2006 în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, recursul apare ca nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.V.L.D. împotriva sentinței civile nr. 154/ F din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.