ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 878/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantele S.V.L.D., V.V.

și S.M. au chemat în judecată Comisia Locală de aplicare a Legii fondului

funciar Fledioara, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să

dispună obligarea pârâtei să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața

de teren de 34,5 ha situată în Rotbav comuna Feldioara.

La termenul din 18 martie

2004 instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei

V.V., iar la termenul din 9 septembrie 2004 a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată în ceea ce o privește pe reclamanta S.M.

La termenul din 16 februarie

2006 instanța a disjuns petitele 1, 2, 3 parțial și 4 ale cererii precizatoare

de petitul privind anularea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate și a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a

instanței față de acest ultim petit, excepție invocată de M.A.

Prin sentința nr. 1640 din

23 februarie 2006 Judecătoria Brașov și-a declinat competența de soluționare a

cererii privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate

din 5 mai 1998 în favoarea Curții de Apel Brașov.

Investită cu soluționarea

acestei pricini Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr. 154/ F din 3 iulie 2006 a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată din oficiu și a admis acțiunea formulată

de reclamanta S.V.L.D., având ca obiect anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate din 5 mai 1998.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că faptul depunerii de către reclamantă a mai

multor sesizări, la diferite autorități pentru soluționarea cererii sale de

retrocedare a suprafeței totale de teren, la care susține că are dreptul în

calitate de moștenitor, nu suplinește procedura prealabilă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta S.V.L.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut în

esență că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, interpretând

eronat dispozițiile legale privind procedura prealabilă, întrucât în condițiile

în care Judecătoria Brașov s-a declarat competentă să soluționeze cauza în

ansamblu, după procedura dreptului comun, ea nu avea temei legal și nici

posibilitatea din motive de litispendență să introducă o cerere având același

obiect, pe contencios administrativ, după îndeplinirea procedurii prealabile.

A mai susținut că între data

ridicării excepției necompetenței materiale a judecătoriei și data sesizării

curții de apel nu s-a scurs nici un interval de timp în care reclamanta să aibă

posibilitatea exercitării procedurii prealabile, litigiul fiind în curs de

judecată.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 7 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ

unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de 30 de

zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Plângerea se poate adresa în

egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.

Legea contenciosului

administrativ rezolvă situația procedurii prealabile când există o jurisdicție

administrativă specială, iar partea nu optează pentru această cale

jurisdicțională.

Cât privește regimul juridic

al termenului de sesizare a autorității administrative emitente sau, după caz,

a autorității ierarhic superioare, acest termen este de recomandare și începe

să curgă de la data comunicării actului. Introducerea plângerii prealabile

peste termenul de 30 de zile este posibilă însă numai pentru motive temeinice,

dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, termen calificat

expres ca fiind de prescripție.

Procedura prealabilă

consacră principiul revocabilității actelor administrative astfel că în cazul

în care emitentul actului constată ulterior că la emiterea actului au fost

nerespectate dispozițiile legale să poată dispune în tot sau în parte anularea

actului emis.

Introducerea de către

reclamantă a mai multor sesizări la diverse autorități, în vederea soluționării

cererii sale de retrocedare a terenului dobândit prin moștenire nu substituie

procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ.

Așa cum corect a reținut și

instanța de fond, nici promovarea plângerii pe parcursul soluționării cauzei

dar cu depășirea termenului prevăzut de lege nu echivalează cu îndeplinirea

procedurii prealabile.

Securitatea și stabilitatea

raporturilor juridice, a efectelor actelor administrative impun totuși ca

asemenea acțiuni să poată fi introduse într-un anumit interval de timp.

Cum în cauză

recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în

termenul prevăzut de lege, depunând la data de 26 iunie 2006 răspunsul primit

de la M.A.P.D.R. la plângerea formulată la 23 mai 2006 în temeiul art. 7 din

Legea nr. 554/2004, recursul apare ca nefondat și urmează să fie respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.V.L.D. împotriva sentinței civile nr. 154/ F din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.