ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1294/2008

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 7/ MF din 24 aprilie 2007, Tribunalul Argeș, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului I.G.C. din infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și, în baza acestui text de lege l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a) – c) C. pen. Inculpatul N.I. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. A constatat că prejudiciul produs prin infracțiune părții vătămate B.P.B. a fost acoperit în integralitate. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul l.G.C., la data de 7 ianuarie 2006, a sustras prin violență telefonul mobil al părții vătămate B.P.B., fără ca inculpatul N.l. să participe în vreun fel la săvârșirea infracțiunii. Împotriva sentinței au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul l.G.C. În apelul său, parchetul critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita achitare a inculpatului N.I. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, precum și greșita schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul l.G.C.

În apelul său, inculpatul l.G.C. critică hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita sa condamnare pentru infracțiunea de tâlhărie, atâta vreme cât materialul probator administrat dovedește faptul că el doar a primit bunul sustras prin violență de la partea vătămată de către inculpatul N.l., bun pe care ulterior, l-a valorificat. Se solicită în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul prevăzut de lege. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate de inculpat și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, instanța de apel reține că motivarea soluției instanței de fond contravine dispozițiile art. 356 lit. b) și art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., întrucât instanța de fond face doar o inventariere a probelor administrate în cauză, fără să cuprindă descrierea faptei ce face obiectul învinuirii, locul și timpul în care ea a fost săvârșită, încadrarea juridică ce i-a fost dată prin actul de sesizare. Pe de altă parte, motivarea instanței de fond nu are corespondent în probele administrate în cauză, și din care rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul N.I. este cel care a sustras telefonul mobil al părții vătămate, utilizând violenta. Instanța de apel, ca situație de fapt reține că, la data de 7 ianuarie 2006, cei doi inculpați locuiau în orașul Găești, jud. Dâmbovița, iar în acea zi s-au deplasat în Pitești, însoțiți de martorul Ș.V.M.

Fiind în apropierea pasarelei peste calea ferată din gara de sud, inculpatul N.I. a observat pe partea vătămată vorbind la telefon, motiv pentru care s-a apropiat de ea, a lovit-o și a trântit-o la pământ, smulgându-i telefonul, împrejurare relatată de martorul care îi însoțea pe cei doi inculpați, care arată, în continuare, că, după comiterea faptei, cei trei s-au urcat într-un taxi, iar în mașină, inculpatul N.I. i-a dat telefonul inculpatului I.G.C., care a folosit cartela lui, introducând-o în aparat. Telefonul a fost vândut de inculpatul I.G.C. lui R.I., știind că telefonul avea o proveniență ilicită. În sensul celor declarate de martorul Ș.V.M. sunt și declarațiile celor doi inculpați, date în faza de urmărire penală, declarația inculpatului N.I.

fiind practic o recunoaștere a comiterii infracțiunii de tâlhărie. Și în faza cercetării judecătorești, cei doi inculpați au recunoscut comiterea faptelor în maniera celor reținute în actul de sesizare al instanței de judecată, în așa fel încât încadrarea juridică corectă dată faptelor comise de inculpați este cea prevăzută în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș. Instanța de apel a luat în considerare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, persoana infractorului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Față de aceste considerente, prin decizia penală nr. 130/ A/MF din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul I.G.C. împotriva sentinței penale nr. 7/ MF din 24 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș, pe care a desființat-o în parte și, în rejudecare, a înlăturat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul I.G.C. și condamnarea acestuia, precum și achitarea inculpatului N.I. A condamnat pe inculpatul I.G.C., la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiile art. 83 C. pen. A condamnat pe inculpatul N.I., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicabilă art. 99 alin. (3) C. pen. și art. 57 C. pen. A făcut aplicabilă art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul N.I., invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, precum și în ceea ce privește modul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate.

Se solicită în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea dispozițiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei. Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 și 14 C. proc. pen., ca și din oficiu pentru cazurile enunțate de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care se vor expune în continuare: Este cert că inculpatul recurent, împreună cu inculpatul I.G.C. și martorul Ș.V.M., locuitori ai orașului Găești, s-au deplasat la data de 7 ianuarie 2006 în municipiul Pitești.

În zona Gării de Sud, inculpatul N.I. a observat partea vătămată vorbind la telefonul mobil și s-a desprins intempestiv din grup, lovind partea vătămată și trântind-o la pământ, reușind astfel să-i sustragă telefonul. Această situație de fapt se desprinde din declarațiile inculpaților, date la urmărirea penală și declarația martorului Ș.V.M. Inculpatul recurent a recunoscut în cursul cercetării judecătorești activitatea materială reținută de actul de acuzare, pentru ca ulterior, să revină asupra declarației, arătând că nu a săvârșit nici un act de tâlhărie, și, mai mult, nu s-a aflat în acea zi în orașul Pitești și invocând presiunea exercitată de organele de anchetă și de rudele coinculpatului I.G.C.

asupra sa. Aceleași susțineri au fost reiterate și instanței de recurs cu ocazia audierii la care s-a procedat în respectarea dispozițiile art. 38514 alin. (1 1 ) C. proc. pen. Susținerile ulterioare ale inculpatului recurent nu sunt de luat în seamă, întrucât nu există nici o probă care să ateste exercitarea de presiuni de către rudele inculpatului I.G.C. și executarea de acte de cercetare abuzivă de către organele de anchetă. Martorul Ș.V.M., care i-a însoțit pe inculpați pe tot timpul deplasării în municipiul Pitești, indică fără echivoc faptul că inculpatul recurent a fost cel care a sustras telefonul mobil din posesia părții vătămate și l-a încredințat inculpatului I.G.C. spre valorificare.

Dacă sub aspectul situației de fapt reținute și stabilirii încadrării juridice și vinovăției inculpatului recurent, soluția adoptată de instanța de apel este legală și temeinică, sub aspectul individualizării judiciare a sancțiunii încalcă cerințele dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 99 și urm. C. pen. Este de constatat că inculpatul N.I. era minor la data săvârșirii infracțiunii, nu a mai săvârșit fapte antisociale, iar perioada în care s-a aflat în stare de arest preventiv, este apreciată ca fiind suficientă pentru ca inculpatul să cunoască riscul comiterii unor noi fapte penale.

Având în vedere caracterul de excepție instituit de legiuitor în ceea ce privește aplicarea de pedepse infractorilor minori, dar mai ales cu privire la privarea acestora de libertate, Înalta Curte apreciază că, dat fiind pericolul social al faptei săvârșite și modalitatea concretă de comitere, se impune aplicarea unei pedepse în limitele stabilite de art. 109 C. pen., și totodată este necesară suspendarea condiționată a executării acesteia. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa în parte decizia, și, în rejudecare, în baza art. 81 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen., raportat la art. 110 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenția asupra dispozițiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe durata termenului de încercare, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii. Se va constata că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada de la 25 mai 2006 până la punerea efectivă în libertate. Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 130/ A/MF din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală susmenționată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În baza art. 81 raportat la art. 110 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe termenul de încercare de 4 ani, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Constată că inculpatul a fost arestat în perioada 25 mai 2006 până la punerea efectivă în libertate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2008.