ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2801/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 mai 2007,

Curtea de Apel București, secția I penală, învestită cu judecarea apelurilor

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.,

părțile civile G.F.D. și G.G. și de către inculpatul S.F. împotriva sentinței

penale nr. 382 din 13 martie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

S-a reținut, în esență, că

subzistă temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării

preventive și că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului,

apreciindu-se că, nu au intervenit elemente probatorii noi care să contrazică

existența indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că

acesta a săvârșit într-adevăr fapte de natură penală. Totodată, s-a arătat că,

și în prezent, subzistă o stare de pericol concret pentru ordinea publică, care

justifică în continuare lipsirea de libertate a inculpatului, raportat la

natura, gravitatea și numărul mare al faptelor penale de care este acuzat, la

consecințele socialmente periculoase ale acestor fapte și, nu în ultimul rând,

la persoana inculpatului care tocmai prin calitatea sa specială de președinte

al unei organizații de apărare a drepturilor omului, era chemat să promoveze și

să respecte valorile menționate, iar nu să atenteze la acestea, astfel cum a

fost acuzat în prezenta cauză.

Totodată, avându-se în

vedere complexitatea cauzei și diligența manifestată de organele judiciare în

desfășurarea cu celeritate a urmăririi penale și a judecății în primă instanță,

s-a apreciat că durata arestării preventive a inculpatului nu depășește limite

de timp rezonabile.

Împotriva încheierii

sus-menționate, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea încheierii,

revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în stare de libertate,

pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.

Examinând recursul în raport

de lucrările existente în dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că aceste este declarat în termen, dar, este nefondat.

Din examinarea lucrărilor și

actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării

preventive se mențin în continuare, așa cum, în mod corect, a constatat Curtea

de Apel București, secția I penală, când a dispus, prin încheierea atacată,

menținerea stării de arest.

Într-adevăr, în raport de

modul concret în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunile de trafic

de influență, luare de mită și fals intelectual (uzând de calitatea sa de

președinte al O.A.D.O., a lăsat să se creadă că are influență asupra unor

judecători, a unui procuror și asupra unor funcționari din cadrul Ministerului

Justiției și INTERPOL, pretinzând și primind pentru a interveni pe lângă

aceștia sume mari de bani în euro și lei), care reflectă un grad deosebit de

ridicat de pericol social și având în vedere că inculpatul recurent a fost

condamnat de instanța de fond pentru săvârșirea acestor fapte la o pedeapsă

rezultantă de 6 ani închisoare, menținerea măsurii preventive se justifică în

continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a înlătura riscul

comiterii unor noi fapte asemănătoare precum și riscul de-a se încerca

exercitarea unor influențe asupra materialului probator, care, potrivit legii

poate fi completat sau readministrat în faza de judecată a apelului.

Pentru aceste motive,

urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva încheierii din 9 mai 2007 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 41070/3/2006

(1153/2007).

Obligă inculpatul la 160 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2007.