ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3788/2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3788/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea astfel cum a fost ulterior

precizată, reclamantul C.L. Sânmartin a chemat în judecată pe pârâtul M.A.P.D.R.

– A.P.D.R.P. București, solicitând să se dispună anularea procesului - verbal

de control din 09 martie 2006 ca și a Deciziei de soluționare a contestației nr.

527 din 20 martie 2006, ce a menținut debitul stabilit în sarcina sa, înregistrată

la A.P.D.R.P. din 3 aprilie 2006, ca netemeinice și nelegale.

Totodată, în conformitate cu

prevederile art. 15 alin. (1) din Legea 554/2004 a solicitat suspendarea

executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, cerere admisă prin încheierea din 17 noiembrie 2006 a Instanței de Fond.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că între părți fost încheiat contractul cadru din 30 mai 2003

pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, în condițiile programului

special de preaderare, pentru agricultură și dezvoltare rurală, S.A.P.A.R.D.

România.

Potrivit clauzelor

contractuale, pârâta, pe baza cererii de finanțare a acordat reclamantului un

ajutor financiar nerambursabil în vederea construirii și modernizării

sistemului de aprovizionare cu apă potabilă a Comunei Sânmartin.

Urmare a încheierii acestui

contract, reclamantul a încheiat Contractul de lucrări la data de 20 ianuarie 2004

cu autoritatea contractantă SC S. SA Târgu Mureș - lider și SC S. SRL Oradea -

asociat.

Ulterior efectuării lucrării

de construire și modernizării sistemului de aprovizionare cu apă potabilă a

Comunei Sânmartin și a virării de către S.A.P.A.R.D. a sumelor aferente

efectuării acestei lucrări, în perioada 24 februarie 2006 - 19 martie 2006,

echipa de control din cadrul D.C.A., precum și din cadrul D.P.P., a procedat,

la sediul acesteia din București, la efectuarea unui control documentar ce a

avut drept scop verificarea naturii debitului semnalat de către D.C.A. în

cuprinsul notei din 23 ianuarie 2006.

S-a mai arătat că urmare a

desfășurării controlului, a fost întocmit raportul din 12 ianuarie 2006,

aprobat de conducerea S.A.P.A.R.D., prin care s-a propus:

realizat de câștigătorul licitației și recuperarea sumelor acordate pentru

subtraversarea căii ferate și a drumului național;

acordate pentru 5 hidranți supraterani, care nu au fost găsiți la fața locului;

acordate pentru prelungirea rețelei de distribuție a apei, după finalizarea

proiectului, din sumele destinate capitolului „Diverse și neprevăzute”;

Curții de Conturi, s-a propus recuperarea tranșei a IV-a de plată, în sumă de

1.309.151.974 lei.

La Capitolul

8 din procesul - verbal de

control, s-a stabilit cuantumul debitului datorat de către beneficiar respectiv

de către reclamant în sumă de 438.826, 49 RON.

Împotriva acestui proces - verbal,

în conformitate cu prevederile legale, reclamantul a formulat contestație,

criticând în totalitate cele reținute prin procesul - verbal de control și

contestând sumele solicitate a fi restituite ca urmare a unei eronate

interpretări a modului de derulare a raporturilor contractuale, aferente

Contractului cadru și a anexelor la acest contract.

Prin Decizia de soluționare

a contestației nr. 527 din 29 martie 2006, comisia de soluționare a respins

contestația reclamantului, reținând că acesta are un debit de 438.826,49 RON,

la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente, legal stabilite.

În încercarea de rezolvare

pe cale amiabilă a acestei situații, reclamantul a expediat o cerere pârâtei,

prin care a solicitat o întrevedere în vederea discutării aspectelor semnalate

prin procesul - verbal de control din data de 09 martie 2006 și a deciziei de

soluționare a contestației din 29 martie 2006.

Prin adresa din 11

septembrie 2006 pârâta a comunicat reclamantului faptul că a fost constituită

la nivelul A.P.D.R.P. o comisie care să reanalizeze aspectele prezentate, însă

această comisie nu a descoperit aspecte noi, care să conducă la modificarea

debitului stabilit anterior.

Prin sentința nr. 38/ CA -

P.I. din 23 februarie 2007 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul C.L.

Sânmartin și a dispus anularea procesului - verbal de control din data de 9

martie 2006 și a deciziei de soluționare a contestației din 29 martie 2006

formulată de C.L. Sânmartin și înregistrată la A.P.D.R.P din 3 aprilie 2006.

Pentru a hotărî astfel Instanța

de Fond a reținut că între C.L. Sânmartin si M.A.P.D.R. – A.P.D.R.P. București

a fost încheiat Contractul cadru din 30 mai 2003 pentru acordarea ajutorului

financiar nerambursabil în condițiile programului special de preaderare pentru

agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D. România.

Potrivit clauzelor

contractuale, pârâta, pe baza cererii de finanțare, a acordat reclamantului un

ajutor financiar nerambursabil în vederea construirii și modernizării

sistemului de aprovizionare cu apă potabilă a Comunei Sânmartin.

În urma încheierii acestui

contract de finanțare, C.L. Sânmartin a încheiat Contractul de lucrări la data

de 20 ianuarie 2004, cu autoritatea contractantă SC S. SA Târgu Mureș - lider

și SC S. SRL Oradea - asociat. Liderul asociației a fost desemnat SC S. SA

Târgu Mureș, conform acordului de asociere și „Formularului de depunere a ofertei

pentru contractul de lucrări” din data de 28 noiembrie 2003. În formular a fost

prevăzut expres, procentul de execuție lucrări stabilit între parteneri

asociați, astfel: SC S. SA Târgu Mureș un procent de 81% și SC S. SRL Oradea un

procent de 19%.

Din analiza documentelor

care alcătuiesc dosarele cererilor de plată Instanța de Fond a constatat că

achiziționarea materialelor, utilajelor, bunurilor deși a fost efectuată

integral de SC S. SRL Oradea, contractul cadru cu S.A.P.A.R.D. și actele anexe

acestuia nu interzic și nu reglementează în cadrul unui consorțiu, cine și în

ce proporție să se ocupe de aprovizionarea cu materiale, etc. De asemenea,

faptul că SC S. SA Târgu Mureș nu apare în calitate de executant, deși este

lideră a asociației, se explică prin aceea că la recepția lucrărilor a

participat un angajat al SC S. SRL, atât în calitate de reprezentant al acestei

societăți, cât și în calitate de reprezentant al SC S. SA.

S-a mai reținut că ordinele

de începere a efectuării lucrării au fost comunicate către liderul asociației,

SC S. SA cu mențiunea „spre știința SC S. SRL” și toate facturile emise către C.L.

Sânmartin, în calitate de beneficiar al lucrării, au fost făcute de către SC S.

SA și nu de către SC S. SRL. De altfel, aceste facturi au fost verificate de

către compartimentul de verificare tehnică și compartimentul de control

financiar preventiv din cadrul pârâtei, toate primind aprobarea spre plată.

Pârâta A.P.D.R.P. nu a

reținut în nici un fel că angajații SC S. SRL ar fi efectuat lucrarea și, de

asemenea, nu se poate reține în nici o împrejurare faptul că, contractul de

execuție a lucrărilor a fost executat doar de către SC S. SRL sau că

reclamantul C.L. Sânmartin ar fi contractat doar cu această societate. Mai

mult, a constatat prima Instanță că, din declarația martorului I.A., audiat în

cauză, reiese că lucrările au fost efectuate de consorțiul SC S. SA și SC S.

SRL și facturate către SC S. SA Târgu Mureș.

Cu privire la contractul de

cesiune a drepturilor și obligațiilor aferente lucrărilor ce au făcut obiectul

contractului din 20 ianuarie 2004, prin care SC S. SA Târgu Mureș transferă în

totalitate către SC S. SRL drepturile și obligațiile ce decurgeau din

contractul de execuție lucrări, Instanța de Fond a constatat că acest contract,

deși semnat, este nedatat și nu s-a găsit la sediul C.L. Sânmartin un document

care să ateste faptul că acesta a aprobat contractul de cesiune. Reclamantul nu

a fost informat niciodată despre încheierea acestui contract, iar, pe de altă

parte, dacă ar fi fost încheiat, el nu a produs niciodată efecte juridice.

Potrivit reglementărilor C.

civ. în privința cesiunii, pentru a putea fi opozabilă terților cesiunea

trebuie să fie notificată sau acceptată printr-un înscris. Pe de altă parte,

nici părțile nu au înțeles să pună în aplicare contractul de cesiune încheiat

între ele, deoarece nu au datat și înregistrat, nu au notificat pe nimeni

despre încheierea contractului și toate raporturile contractuale s-au

desfășurat pe toată durata de valabilitate a contractului de lucrări cu SC S.

SA - în calitate de lider al asociației și nu cu SC S. SRL - în calitate de

asociat. Astfel, nu se poate reține încălcarea prevederilor pct. 9 din Manualul

de achiziții publice ale art. 6 din contractul de execuție lucrări și ale art. 4

din Manualul de achiziții lucrări, anexa nr. IV la contractul de finanțare, la

care pârâta face referire prin întâmpinare.

A mai reținut prima Instanță

că, în ceea ce privește decontarea nejustificată a sumei de 140.854,67 RON,

cheltuieli reprezentând lucrări de subtraversare efectuate de către o firmă

neparticipantă la licitația de lucrări, se constată că această sumă a fost

decontata în mod justificat, acceptată spre plată și de către pârâtă.

La data depunerii cererii de

finanțare către S.A.P.A.R.D. au fost prevăzute ca metode de traversare a

drumului național și a căii ferate metoda traversării deschise a drumului,

agreată de altfel și de Agenția S.A.P.A.R.D.

Ulterior, în încercarea de a

obține de la autoritățile competente (C.N.A., Poliție, Regionala C.F.R.)

autorizațiile și avizele necesare, C.L. Sânmartin i s-a impus ca și metodă de

traversare a drumului național și a căii ferate metoda subtraversării prin

foraj orizontal, utilizând metode care să nu aducă prejudicii drumului. Acest

fapt reiese din telegrama de serviciu a Regionalei C.F.R. Cluj, procesul - verbal

din 03 martie 2004 încheiat cu Divizia Linii din cadrul regionalei C.F.R., adresa

din 22 iulie 2003 a C.N.D.

C.L. Sânmartin a informat A.P.

despre modificarea soluției, iar aceasta, prin acceptarea cererii de plată și

efectuarea plății, a acceptat în mod expres această soluție. Prin adresa din 04

august 2004 emisă către pârâtă, prin Raportul de verificare din 03 august 2004,

compartimentul verificare tehnică, pârâta a arătat că reclamantul a propus

modificarea soluției de traversare a căilor de comunicație, reținându-se faptul

că Nota explicativă înaintată de C.L. Sânmartin este eligibilă.

Față de această situație de

fapt, a apreciat Instanța de Fond că, subtraversarea drumului național s-a

făcut cu respectarea regulilor S.A.P.A.R.D., iar suma aferentă acestei

subtraversări nu este o plată excedentară și nici nu poate fi interpretată că

ar reprezenta o fraudă. Atâta timp cât angajații pârâtei au înțeles să constate

faptul că subtraversarea drumului național și a căii ferate este corectă și în

conformitate cu prevederile contractuale, acceptând cererea de plată și

efectuând plata, nu se impune restituirea sumei alocate în acest sens la doi

ani de la efectuarea lucrării și a plății.

Pe de altă parte, cu privire

la hidranții supraterani, despre care se face vorbire în procesul - verbal

contestat, Instanța de Fond a reținut din declarația martorului I.A. că, în

momentul controlului efectuat de agenție, erau în Comuna Sânmartin - 22 de

hidranți, 5 defecți și 1 tăiat, iar referitor la panourile publicitare, în

momentul de față sunt trei panouri publicitare, cum prevede proiectul.

În ceea ce privește

decontarea nejustificată a sumei de 130.915,20 RON, reprezentând lucrări

efectuate ulterior termenului limită prevăzut în actul adițional la contractul

de finanțare din 24 noiembrie 2004, s-a constatat că prin acest act adițional

s-a stabilit ca durata de execuție a proiectului să fie 15 decembrie 2004, iar

data limită până la care se poate depune cererea de plată să fie 24 decembrie 2004.

La data de 24 decembrie 2004, C.L. Sânmartin a depus dosarul cu cererea de plată, iar la data de 05 ianuarie 2005, pârâta, l-a

informat pe reclamant că a găsit neconcordanțe sau că lipsesc anumite

documente, iar la data de 21 ianuarie 2005, prin adresa emisă de pârâtă,

înregistrată la C.L. Sânmartin din 21 ianuarie 2005, acesta din urmă este

notificat privind suma preautorizată la plată.

Curtea de Apel Oradea a

constatat astfel, că decontarea ultimei tranșe de plată s-a efectuat corect,

cererea de decontare fiind făcută în conformitate cu instrucțiunile de plată,

anexă la contractul de finanțare, ultima cerere de plată fiind depusă în termen

legal, aspect necontestat de către reprezentanta pârâtei cu ocazia dezbaterii

asupra fondului cauzei contestându-se doar calitatea actelor care au însoțit

dosarul de plăți pe motiv că ar conține ștersături la numerele de înregistrare

și că nu ar exista ștampile pe acele acte.

Referitor la emiterea

ultimei facturi, s-a constatat că aceasta a putut fi emisă de către SC S. SA

doar după emiterea de către D.G.F.P. a certificatului de scutire de T.V.A.,

certificat care se elibera doar în urma cererii făcute de către S.A.P.A.R.D.

către D.G.F.P. În urma demersurilor făcute de către pârâtă la D.G.F.P., acest certificat a fost emis doar la data de 29 decembrie 2004.

Instanța de Fond a

concluzionat că din probele de la dosar, rezultă că toate lucrările, plățile,

etc. au avut loc sub stricta supraveghere și verificare a reprezentanților

pârâtei, atât de la nivel central, cât și de la nivel local, iar pretinsele

fraude care ar justifica restituirea sumelor de bani, nu sunt dovedite de

pârâtă, din actele justificative depuse la dosar, precum și din declarația

martorului audiat în cauză rezultând faptul că reclamantul și-a îndeplinit în

totalitate și în conformitate cu regulile impuse de pârâtă toate obligațiile

asumate în baza contractului de finanțare.

Împotriva acestei sentințe în

termen legal a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., invocând în drept motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs

dezvoltate, astfel cum au fost ulterior și precizate, recurenta - pârâtă,

solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondate a

acțiunii reclamantei - intimate, a arătat că Instanța de Fond în mod greșit a

decis anularea actelor privind constituirea debitului în cuantum de 438.826,49

RON, în sarcina reclamantei fiind interpretate eronat prevederile legale

incidente.

Astfel, recurenta - pârâtă

susține că sumele care au fost decontate de reclamantă, în realitate, nu puteau

fi acceptate ca fiind justificate întrucât, deși licitația de execuție lucrări a

fost adjudecată de un consorțiu (SC S. SA cu 81% și SC S. SRL cu 19%) între

cele două firme s-a încheiat un contract de cesiune, fără acordul autorității

contractante, astfel că lucrările au fost executate de o singură societate, SC S.

SRL (suma de 167.056,62 RON), iar suma de 140.854,67 RON a reprezentat

contravaloarea lucrărilor subcontractate de o firmă neparticipantă la licitația

de lucrări.

Cu privire la suma de

130.95,2 RON recurenta a arătat că și aceasta a fost în mod nejustificat

acceptată spre decontare de către Instanța de Fond în condițiile în care suma a

reprezentat lucrări executate ulterior termenului limită de execuție a

contractului de finanțare, astfel cum a fost el prelungit prin actul adițional.

Instanța de Fond, în opinia

recurentei - pârâte, a apreciat greșit în sensul că neregulile constatate de

autoritatea pârâtă nu pot fi reținute, dând o interpretare eronată probelor și

prevederilor aplicabile.

În acest sens recurenta a

arătat că suma de 167.056,62 RON a fost nejustificat decontată pentru că

reprezenta lucrările executate numai de SC S. SRL iar contractul de cesiune

încheiat între cele două firme ale consorțiului (SC S. SA și SC S. SRL),

contrar celor reținute de Instanța de Fond pe lângă faptul că nu a fost

notificat, a fost încheiat în scopul clar de o produce efecte juridice,

respectiv pentru ca SC S. SRL să poată executa lucrarea în integralitatea sa,

eludând astfel prevederile pct. 9 din Manualul de achiziții lucrări, anexa IV

la contractul de finanțare. Acest aspect este confirmat de altfel cu actele

dosarului, ce demonstrează că achiziționarea materialelor, utilajelor a fost

efectuată integral de SC S. SRL, care a realizat și recepția pe faze

determinate, deși SC S. SA este lider al asociației.

Recurenta a mai susținut că Instanța

de Fond în mod eronat a apreciat că suma reprezentând lucrările de

subtraversare efectuate de o firmă specializată, SC F. SRL, a fost decontată

justificat și acceptată la plată și de către pârâtă, în condițiile în care

această firmă nu avea dreptul să efectueze aceste lucrări, conform clauzelor

contractuale care nu prevedeau subcontractanți, iar SC S. SRL nu putea încheia

contracte de subcontractare cu terți.

În fine, în ceea ce privește

decontarea nejustificată a sumei de 130.915,20 RON, reprezentând lucrări

efectuate ulterior termenului limită prevăzut în actul adițional la contractul

de finanțare, recurenta a precizat că Instanța de Fond a apreciat în mod eronat

faptele, pornind de la simpla verificare la fața locului realizată de B.R.I.P.S.

Nord - Vest Satu Mare, deoarece experții instituției au obligația de a face

verificări pe teren, care însă au în vedere anumite documente și faze de

execuție, ori documentul ce a generat o astfel de verificare este actul

adițional din 24 noiembrie 2004, ce ratifică faptul că durata de execuție a

beneficiarului proiectului va fi până la data de 15 decembrie 2004, dată limită

până la care beneficiarul poate depune ultima cerere de plată fiind de 24

decembrie 2004. Cum intimatul - reclamant nu a respectat prevederile actului

adițional, cu rea credință, după cum arată recurenta, utilizând sumele alocate

din economiile rezultate la cap. „Diverse și neprevăzute”, pentru prelungirea rețelei

de distribuție cu 2400 m., lucrare ce se încadrează însă în categoria

„investiții noi”, aceasta nu mai era o cheltuială care să poată fi deductibilă

pentru că legal nu se mai încadra în categoria celor realizate după finalizarea

investiției din economiile rezultate.

În cadrul probei cu

înscrisuri, încuviințată recurentei, au fost depuse la dosar în privința

decontării nejustificate în cuantum de 167.056,62 RON a cheltuielilor

reprezentând lucrări executate numai de SC S. SRL, un număr de 6 facturi

fiscale, toate emise de SC S. SRL, în calitate de furnizor către SC S. SA, în calitate

de cumpărător, însumând 29.294.395.302 lei, sumă mai mică decât valoarea maximă

angajată pentru contractul de finanțare încheiat de beneficiarul Programul S.A.P.A.R.D.,

ceea ce reprezintă aproximativ 80% din valoarea totală a lucrărilor, ceea ce

s-a reținut a fi în contradicție cu procedurile S.A.P.A.R.D.

Intimata - reclamantă a

formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat menținerea hotărârii

legale și temeinice atacate prin recursul de față, susținând și tardivitatea

depunerii motivelor suplimentare de recurs, intitulate și apreciate de

recurentă ca fiind precizări la motivele inițiale.

Intimata - reclamată a

susținut, în esență, că este de necontestat faptul că un consorțiu a câștigat

contractul de execuție a lucrărilor, lider al asociației fiind desemnată

societatea SC S. SA, iar ca urmare a avizării procedurii de achiziție publică,

contractul de execuție lucrări s-a încheiat și s-a derulat pe toată durata lui

între cele două societății ale consorțiului, contrar încercării recurentei de a

demonstra că lucrările au fost executate de o singură societate, respectiv de

SC S. SRL, pe temeiul contractului de cesiune, care însă nu a produs efecte

juridice.

Intimata - reclamantă a mai

arătat prin întâmpinarea depusă, și de asemenea ulterior precizată, că nici

unul din motivele de recurs formulate nu poate fi primit în condițiile în care

recurenta a avizat nu numai procedura de achiziție publică dar și actele

adiționale încheiate la contractul inițial, a verificat toate facturile emise

și le-a aprobat spre plată, apreciind greșit că SC S. SRL a achiziționat toate

materialele și utilajele necesare lucrării, cu atât mai mult cu cât contractul

cadru cu S.A.P.A.R.D. și actele anexe ale acestuia nu interzic și nu

reglementează în cadrul unui consorțiu, cine și în ce proporție se va ocupa de

aprovizionare cu materiale.

Intimata - reclamantă a

solicitat și Instanței de Recurs să constate că și-a îndeplinit în totalitate

și conform prevederilor contractuale obligațiile asumate, după cum corect a

reținut și Instanța de Fond.

Analizând actele dosarului,

criticile recurentei - pârâte dar și apărările intimatei - reclamante raportat la

prevederile legale aplicabile, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a constatat incidența în cauză a motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată a

fost dată cu greșita aplicare și interpretare a legii, astfel că se impune

modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată

a acțiunii reclamantei - intimate, în considerarea celor în continuare arătate.

Contractul cadru din 30 mai 2003

pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului

special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D.

România, a fost încheiat între Agenția S.A.P.A.R.D., în calitate de autoritate

contractantă, pe de o parte și C.L. Sânmartin, județul Bihor, în calitate de

beneficiar, pe de altă parte, obiectul contractului reprezentându-l acordarea

finanțării nerambursabile către beneficiar pentru „Construirea și modernizarea

sistemului de aprovizionare cu apă potabilă a comunei Sânmartin”.

Conform actelor dosarului,

Înalta Curte reține că Programul S.A.P.A.R.D., prin care sunt alocate fonduri

nerambursabile din partea C.E. impune îndeplinirea unor condiții stabilite,

obligatorii și care trebuie respectate de către beneficiari, astfel cum rezultă

expres din cuprinsul anexei 1 – „Prevederile Generale”, la contractul de

finanțare ca și din cuprinsul actelor normative incidente, respectiv O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor

de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, și Legea nr. 316/2001

pentru ratificarea Acordului multinațional de finanțare dintre Guvernul

României și C.C.E., semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001.

Răspunzând criticilor

formulate de recurenta - pârâtă prin argumente comune, după caz, Înalta Curte

reține temeinicia acestora raportat la considerentele sentinței atacate și

contrar Instanței de Fond apreciază că atât procesul - verbal de control din

data de 9 martie 2006 cât și Decizia de soluționare a contestației din 29 martie

2006, contestate de intimata - reclamantă, prin care s-a reținut că aceasta din

urmă are de achitat un debit de 438.826,49 RON sunt corecte și urmează a fi

menținute, constituirea acestui debit rezultând din constatările efectuate de

organele abilitate cu privire la nerespectarea dispozițiilor din contractul de

finanțare, precum și a celor din Legea nr. 316/2001, cu modificările și

completările ulterioare, după cum urmează.

(I) Cu privire la suma de

167.056,62 RON reprezentând cheltuieli aferente unor lucrări de execuție, pretins

a fi realizate numai de una din cele două firme ale consorțiului, respectiv SC S.

SRL, deși licitația a fost câștigată de consorțiul format din două firme, Instanța

de Fond a reținut, pe de o parte că reclamantul nu a fost niciodată informat

despre existența contractului de cesiune intervenit între cele două societăți

din consorțiu, iar pe de alta că nici contractul cadru cu S.A.P.A.R.D. și nici

anexele acestuia nu interzic și nu reglementează proporția în care se

realizează aprovizionarea cu materiale, contractul de cesiune nefiind

producător de efecte juridice.

Înalta Curte reține însă din

actele dosarului că acest contract de cesiune, încheiat între SC S. SRL Oradea

și SC S. SA Târgu Mureș, prin care aceasta din urmă a transferat toate

drepturile și obligațiile ce decurgeau din contractul de execuție lucrări,

încalcă prevederile legale sus - menționate în condițiile în care licitația de

achiziții lucrări a fost adjudecată în favoarea unui consorțiu și nu a unei

singure societăți, în considerarea faptului că numai SC S. SRL nu prezenta

datele necesare și capacitățile tehnice pentru a putea efectua lucrările

respective și cu atât mai mult cu cât respectivul act de cesiune chiar și-a

produs efecte. Elocvente în acest sens sunt facturile fiscale depuse în copie

și în fața Instanței de Recurs, emise toate de SC S. SRL către SC S. SA ce

atestă practic că singurul executant a fost SC S. SRL, fiind astfel încălcate

prevederile din anexa IV din contractul cadru de finanțare - manualul de achiziții

lucrări, potrivit cu care modificarea contractelor se realizează numai prin act

adițional verificat și vizat de S.A.P. din cadrul D.S.C. – A.P.D.RP. - Program S.A.P.A.R.D.,

ca și prevederile art. 6 din contractul de execuție lucrări ce urmează condițiile

de eligibilitate ce trebuiesc îndeplinite de firma în folosul căreia se acordă

contractul, ceea nu este cazul SC S. SRL, care după cum rezultă din toate

actele de control, nu a avut finalizată nici o lucrare de acel tip, iar în

cadrul consorțiului, al cărui lider a fost desemnat SC S. SA, SC S. SRL a

primit numai un procent de 19%.

(II) Întemeiate sunt

criticile recurentei și în ceea ce privește greșita reținere de către Instanța

de Fond a decontării justificate cu privire la suma de 140.854,67 RON reprezentând

contravaloarea lucrărilor de subtraversare efectuate de o firmă neparticipantă

la licitația de lucrări.

Întrucât conform

prevederilor din anexa IV a contractului de finanțare se încălcau vădit

prevederile din formularul calificări tehnice - program de lucru din oferta SC S.

SRL, care nu prevedea subcontractanți, Înalta Curte reține că SC S. SRL a

încheiat cu încălcarea prevederilor contractuale și legale (manualul de

achiziții lucrări) contractul de subcontractare cu un terț, împrejurare care

deși cunoscută, a fost acceptată și de beneficiarul Programului S.A.P.A.R.D.

Împrejurările de fapt

reținute de Instanța de Fond pe acest aspect, chiar cu titlu de circumstanțe în

favoarea reclamantei - intimate, nu pot însă prevala în raport de prevederile

contractuale în mod evident nesocotite și a căror încălcare nu poate fi

acoperită.

(III) În fine, în ceea ce

privește decontarea sumei de 130.915,20 RON reprezentând lucrări efectuate

ulterior termenului limită prevăzut în actul adițional la contractul de finanțare,

Înalta Curte reține că cele stabilite de Instanța de Fond contravin, pe de o

parte, înțelegerii părților, iar pe de alta, constatărilor neechivoce făcute pe

teren de către experții A.P.D.R.P., constatări ce nu pot fi înlăturate prin

simplele susțineri ale reclamantei.

Prin actul adițional din 24

noiembrie 2004 la contractul de finanțare s-a stabilit durata de execuție a

proiectului ca fiind 15 decembrie 2004, iar ca dată limită până la care se

poate depune cererea de plată, 24 decembrie 2004, fiind totodată aprobată și

folosirea economiilor rezultate în urma finalizării proiectului (1.596.192.300

RON) la capitolul „Diverse și neprevăzute”.

Cum la vizita în teren,

experții au reținut că din economiile respective s-a urmărit practic

continuarea investiției cu o nouă porțiune de rețea de distribuție, în mod corect,

în opinia Înaltei Curți, s-a concluzionat că o astfel de lucrare nu poate fi

acoperită din „cheltuielile diverse și neprevăzute” aceasta reprezentând

practic o lucrare cu totul nouă, ce ar impune parcurgerea unei proceduri aparte

de finanțare.

Împrejurarea reținută de Instanța

de Fond în sensul că a fost autorizată la plată de către pârâtă, ultima cerere

de plată depusă de reclamanta - intimată, chiar corectă, nu este de natură a

atrage exonerarea reclamantei, câtă vreme a rezultat din constatările organelor

de control că și lucrările au continuat după expirarea termenului limită

prevăzut în contract. Culpa recurentei în aprecierea și evaluarea documentației

depuse de reclamanta - intimată și care cel puțin la nivelul autorității respective

ar trebui sancționată, nu poate înlătura obligația reclamantei - intimate de

plată, date fiind încălcările obligațiilor contractuale ca și existența celorlalte

nereguli din facturile fiscale prezentate, ulterior constatate, care toate

demonstrau că lucrările se încadrează în categoria „noi investiții”. Și aceasta

cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a menționat deja, contractele prin care

se beneficiază de finanțare nerambursabilă din partea U.E. impun beneficiarilor

semnatari condiții și obligații stricte și restrictive, de altfel liber

acceptate și asumate, ce nu pot fi nesocotite sau înlăturate prin circumstanțe de

fapt.

Față de toate cele arătate, Înalta

Curte apreciind temeinicia criticilor recurentei - pârâte, circumscrise

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ. să admită recursul de față, să modifice în

tot sentința atacată și în fond să respingă ca nefondată acțiunea reclamantei -

intimate.

Înalta Curte precizează

totodată că motivele de recurs au fost formulate de recurentă în termenul

legal, precizările ulterioare, față de care intimata a invocat tardivitatea,

nefiind motive noi de recurs, ci simple dezvoltări ale celor regulat depuse,

ceea ce conduce la respingerea acestei excepții ca nefondată.

În fine, Înalta Curte

menționează că motivele de critică ale sentinței atacate astfel cum a fost

dezvoltate și precizate de recurenta - pârâtă, nu se circumscriu și motivelor

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., după cum inițial s-a indicat, întrucât hotărârea atacată este motivată, nu cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii, iar pe de altă parte nu se poate

reține nici că Instanța a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al actului juridic dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.P.D.R.P., împotriva sentinței civile nr. 38/ CA - P.I. din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului C.L. Sânmartin, județul

Bihor, ca neîntemeiată.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2007.